Fără buletin

O bună parte din consumatorii de media audio-vizuale au fost scandalizaţi de difuzarea în loop, la emisiunea Un show păcătos, a unui film de amator, ce îl înfăţişa pe fostul premier Emil Boc în vestiarul unui club de fitnes, într-o postură ce nu avea tangenţă cu interesul public. În mod normal, imaginile nu aveau de ce să fie difuzate la un post TV nici măcar într-o emisiune de divertisment.

Să vedem întîi care este statutul unei organizaţii media. Orice organizaţie media are un statut în care raţiunea ei de existenţă se subordonează interesului public. Prin interes public înţelegînd tot ceea ce contribuie la articularea unei societăţi. În acest cadru, chiar şi emisiunile de divertisment au rolul comuniunii, adică al bucuriei împreună. Bucuria împreună este de interes public atîta timp cît nu lezează demnitatea umană. Băşcălia, de pildă, nu este de interes public, deoarece dezbină prin murdărirea subiectului. Băşcălia este un raport de putere şi nu are nimic de a face cu libertatea de expresie.

Revenim. În opinia mea, trustul Intact, ce deţine postul TV Antena 1 trebuie corijat. Zic corijat, şi nu suprimat, pentru că Constiuţia nu permite suprimarea unei organizaţii de presă. Acuma, lezarea demnităţii cuiva de către o organizaţie media este o faptă ce intră şi în dreptul privat, dar şi în dreptul public. În dreptul privat sunt tratate daunele morale (eventual materiale) private, cum ar fi dreptul la imagine. Însă difuzarea nudităţii atinge şi dreptul public, deoarece lezează morala publică. Lezează nespecific interese private, cum ar fi cele ale proprietarilor de stabilimente cu vestiar şi duş. De asemeni, la fel de nespecific, orice cetăţean este pus în insecuritate, atîta timp cît nu va putea fi sigur că trusturile de gură-spartă nu vor scăpa ocazie de a face băşcălie de el folosindu-se de imagini în ipostaze private, dar dezavantajoase. Putem spune, nu numai că difuzarea imaginilor cu nuditate este înafara interesului public, ci chiar împotriva interesului public.

Conform legislaţiei în vigoare, CNA se ocupă cu garantarea interesului public din conţinutul difuzat de organizaţiile media. Dar nu intră în competenţa sa faptele îndreptate împotriva interesului public. Actele antisociale intră în competenţa Poliţiei şi a Parchetului.

Dar să vedem cine poartă răspunderea pentru difuzarea unor imagini ce ţin de viaţa privată a unui om. Presupunem că operatorul a avut acceptul subiectului. E de aşteptat ca subiectul să nu îi permită operatorului diseminarea imaginilor în alt cadru decît cel privat. Operatorul ce rupe promisiunea, sau filmează chiar pe ascuns, atîta timp cît nu difuzează imaginile într-o organizaţie media, nu poartă nicio răspundere. Presupunînd că le difuzează pe Youtube, nici atunci nu poartă vreo răspundere în domeniul dreptului public, ci doar cel mult în cel al dreptului privat. Pentru că Youtube nu are în statut serviciul în interes public, ci este neutru în raport cu el. Ba, mai este şi ateritorial. Problema de drept public apare deîndată ce imaginile sunt difuzate de o organizaţie media. Şi nici atunci responsabilitatea asupra consecinţelor difuzării nu îi aparţine operatorului video sau mediatorului dintre operator şi organizaţia media, ci excluziv organizaţiei media, deoarece nu înregistrarea, nici intermedierea nu lezează interesul public, ci difuzarea.

Aşadar, responsabilitatea îi revine organizaţiei media, în cazul în speţă, Trustului Intact.

Am văzut că organizaţia media are protecţie constituţională şi nu poate fi suprimată. Dar poate fi suspendată. Pentru a fi mai bine înţeles, voi face o incursiune în categoria juridică numită persoană juridică.

Persoana juridică poate fi orice unealtă cu potenţial nociv, pe care omul o foloseşte. Statutul persoanei juridice este de sclav în raport cu proprietarul. Majoritatea cititorilor sunt convinşi că persoanele juridice sunt numai organizaţiile economice sau cele înscrise în vreun registru comercial sau la tribunal. Speciile de persoane juridice sunt cu mult mai multe. De pildă, automobilele sunt tot persoane juridice. Pentru a circula, trebuie înmariculate. Talonul reprezintă actul lor de identitate. Tot aşa, bunurile imobiliare au personalitate juridică. Actele lor de identitate sunte extrasele din registrul de cadastru. Armele de foc, de asemeni, au personalitate juridică. În regimul comunist, chiar şi maşinile de scris erau considerate persoane juridice. Seriile lor erau înregistrate la miliţie, iar periodic li se actualiza amprenta. Am un mic primus pe propan, cu un crotal înseriat. Vitele, oile, cîinii sunt animale înseriate. Chiar şi telefoanele şi conturile bancare pot fi considerate persoane juridice.

Aşadar, cam tot ce e unealtă cu potenţial nociv are un regim reglementat, conceput să asigure adulmecabilitatea juridică. În anumite condiţii, cînd se semnalează un ab-uz, sclavii tehnologici pot fi restricţionaţi. Astfel, circulaţia unui automobil poat fi suspendată dacă starea tehnică nu o permite, locuirea într-o casă prea şubredă poate fi interzisă, armele pot fi reţinute la intrarea într-un loc aglomerat, vitele pot fi ucise dacă poartă germeni de boli molipsitoare, conturile bancare pot fi blocate. Autorizaţia de funcţionare a unui combinat poluant poate fi retrasă. Tot aşa, o organizaţie media poate fi suspendată pentru ab-uz împotriva interesului public.

După cum vă daţi seama, trustul Intact încetează a mai fi intact din momentul în care o zbîrceşte. De ce a zbîrcit-o? Nu pentru că starea tehnică a aparatelor ar fi pus în pericol morala publică sau dreptul la imagine, ci pentru că personalul a lucrat împotriva interesului public. În principiu, s-ar putea arunca răspunderea asupra şefului echipei redacţionale. Însă şeful ei este doar delegatul patronului. Delegarea implică transferul de atribuţii, dar nu transferul de responsabilitate. Patronul este responsabilul. Însă patronul poate fugi de răspundere ridicînd din umeri. Nu avem nicio dovadă că el ar fi capul răutăţilor. Aşadar, răspunderea, dacă nu e asumată integrala de o persoană fizică, poate fi transferată sclavului tehnologic. De obicei, persoanele juridice fără răspundere se confiscă. Spre deosebire de un automobil (persoană juridică fără răspundere), trustul Intact este o persoană juridică cu răspundere limitată.

În aceste condiţii, singura entitate juridică ce poate fi ajustată fără ambiguităţi este chiar trustul Intact.

Cum? În principiu, Parchetul poate iniţia acţiunea de cercetare penală. Dacă nu găseşte nicio persoană fizică asupra căreia să pice răspunderea, poate cere în instanţă amendarea penală a trustului. Dar mai poate cere suspendarea licenţei de emisie a tuturor diviziilor media din trust, pînă la îndeplinirea condiţiilor deontologice. Parchetul sau tribunalul nu au căderea de a aprecia dacă folosirea trustului prezintă în continuare pericol, dar poate încredinţa corectarea situaţiei unui expert. Este o idee, dar cred că poate fi aplicată.
Tribunalul poate ordona recalificarea personalului editorial într-o universitate de prestigiu din primele 500. Obligă patronul să întrerupă orice activitate de difuzare, pînă cînd personalul editorial va fi absolvit un curs de 12 lecţii de deontologie jurnalistică. Poate lua o lună, poate lua două luni, pînă cînd întregul personal editorial va fi adus patalamalele, apostilate şi traduse în limba română. Cine plăteşte? Bineînţeles patronul, pentru că el este deţinătorul sclavului tehnologic.

Procesul civil e başca, dar cred că merită ca Emil Boc să îşi folosească cunoştinţele de drept pentru a cere remedierea situaţiei după modelul propus de mine, prin corectarea pe chelatuiala patronului a standardului de etică profesională.

Sper ca magistraţii să ia în studiu, cel puţin doctrinar, cele prezentate.