Fără buletin

Aplic aici un text postat în 2005 în altă parte. Se pare că încă de atunci am mirosit corect arivismul tînărului Ponta.

1998
(Biroul ministrului justiţiei)
Ministrul justiţiei: (către sfatul procurorilor) – Domnilor, e groasă cu corupţia. Avem nevoie de procurori tineri, nepătaţi, pe care să-i băgăm la înaintare. Nu se mai poate aşa! Domnul preşedinte Tinescu a pornit campania anticorupţie. Campania ne-a prins cu fundul gol. Şi pe noi, şi pe el. Faceţi propuneri.
Un procuror baban din sfat: – Păi, uitaţi, ne acordă italienii asistenţă nău-hau. Sunt gata să primească la specializare procurori tineri pentru lupta antimafia.
Un alt procuror baban din sfat: – Am io un băiat bun. Lucrează de vreo trei ani la judecătoria sect 1. Vă daţi seama că ştie toate mişcările din Primăverii. Ăsta ar fi bun să-i pună cu botul pe labe. Dar pentru asta trebuie detaşat la ICCJ. Că altfel, o să cedeze tentaţiei. Ştiţi cum e… Dacă nu-i plăteşti, nu găseşti la ei patriotism. Că noi o făceam din convingere şi pe vremea ailaltă. Da’ cu ăştia tineri e altfel.
Ministrul justiţiei: – Bine. Aşa facem. Dă-ncoace ordinul de detaşare să-l semnez.

(…)
2000
(Biroul ministrului justiţiei)
Ministrul justiţiei: (către sfatul procurorilor). – Ce facem, domnilor? Am pus oameni tineri, i-am trimis la specializare tocmai în Catania, dar rezultate, ioc!
Un procuror baban: – Păi, staţi, că nu-i aşa simplu. Ştiţi că metodele de lucru ale Caracatiţei sunt din ce în ce mai rafinate. Avem noi oameni tineri, dar ştiţi cum e. Experienţa le e cam subţire. Iar Monta, băiatul de-l trimeserăm la specializare în Italia, face el săracul multe. L-am pus să coordoneze şi Biroul de prevenire a spălării banilor. Însă îi trebuie dovezi concrete. Păi cine să i le dea, dacă toţi specialiştii sunt concentraţi asupra afacerii Narghileaua II? Pe de altă parte, nici Narghileaua II nu e de colea, că vine raportul de ţară şi n-am încheiat decît 8 capitole. Or, dacă se vede că ne zbatem, o să-nchidă şi Europa ochii.

(…)
2001
(biroul primului ministru. Premierul sună secretara)
Premierul: – Da, să intre.
Monta: – ‘Trăiţi dom’profesor! Ce mai faceţi? Oo, aer condiţionat! Oho! Ce tablouri frumoase! Cred că costă o grămadă de bani! Le aveţi pe inventar?
Premierul: – Nu te-am chemat să-mi admiri tablourile. Avem de discutat chestii mai importante.
Monta: – Da, sigur! Care-i problema?
Premierul: -Ştii că eu te-am propus acum trei ani pentru specializarea aia contra mafiei. Cum îi zice… Mă rog, eu i-am zis procurorului baban să te propună. Ştii că aveam noi un diil mai vechi, cam de cînd urla o anumită parte a presei „Manase-Patru-Case”.
Monta: -Ah, da! Mi-aduc aminte. Păi, suntem chit, nu?
Premierul: – Ei, nu chiar. Am aflat că la Biroul de prevenire a spălării banilor e o adresă venită de la o bancă hapsburgică, cum că mi-au intrat nişte bani în contul ăla secret. Şi, dacă-i secret, aş vrea să rămînă secret.
Monta: – Da ce?, v-a pomenit careva ceva?
Premierul: – Deh!, lumea rea. E unu la spălarea banilor care n-are mamă, n-are tată. Îl cheamă Moşmondel. Nu că mi-ar fi frică de el, dar n-ar da deloc bine. Ne-am zbătut atîta să cîştigăm alegerile… Să mă-mpiedic eu de atîta lucru, eu, care am făcut atîtea lucruri bune pentru ţară? Cum mi-ar sta? Se compromite stînga în ţara asta, şi vin iar legionarii la putere!
Monta: – Gata, gata, dom’ profesor! S-a terminat demult campania electorală. Deci, cine v-a pus să vă atingeţi de moştenire înainte ca baba să fi murit?… Dar ca să nu ziceţi să sunt băiat rău… Deci, să fim pragmatici. Ce oferiţi?
Premierul: – Păi, ca de obicei, zece procente din valoarea tranzacţiei.
Monta: – Glumiţi! Scrie pe fruntea mea „prost”? Scrie pe siviul meu „filantrop”? Dom’ profesor! Eu, să fiu sincer, am cam obosit să tot umblu după borfaşi. Am nevoie de o mică refacere. Mai am de dat şi doctoratul… Apropo, n-aveţi un băiat să-mi scrie şi mie teza de doctorat? Că sunt cam surmenat de atîta anticorupţie. Apoi, m-am gîndit că poate aveţi ceva, un post de secretar de stat. Poate vreţi să vă întăriţi poziţia în PDSR, să vă scoateţi investiţia… Nu ştiu. V-aş putea ajuta la mulgerea mai lină a baronimii. Cred că cu pregătirea mea de jurist aş inspira destulă teamă ca să puteţi strînge zeciuiala fără probleme. Puneţi-mă şef de control pe lîngă primul ministru şi gata. Îl dau afară şi pe Moşmondel. Nu vă pot garanta însă că scrisoara hapsbugică se va putea evapora cu totul. Dar, nu-i aşa, între timp, lucrurile se mai şi prescriu…
Premierul: (cu chipul relaxat subit) – Bine mă. (rîzînd) Dă-ncoace hîrtiile. (semnează)

(…)
2002
(Biroul primului ministru)
Monta: – ‘Trăiţi! Am adus raportul despre Crapul. Ce facem? Că văd că s-a privatizat. I s-a urcat şefia la cap. Cere mult mai mult decît înmînează partidului. Îi înfigem un flagrant?
Premierul: – Mi-e frică c-o să răsune prea tare. C-o să se descopere toată schema.
Monta: – Nicio problemă! Oricum, presa îşi va pune doar întrebările permise. Cine să facă investigaţiile? Că mardeiaşii noştri au răspîndit deja mesajul. Ăla de la Ino Ardelean. Dacă va apărea ceva, aia va fi numai de la Cei trei „analişti” tenori. Cristieras, Cristomingo şi Stănerotti. Păi ăştia mănîncă cel mai mult buget de publicitate. De ce să nu-i folosim? Că doar sunt banii ţării.
Premierul: – Ai dreptate. Că altfel, renegociem contractele de publicitate. Şi dacă-l înfundăm pe Păvăcrap, scăpăm şi de Iaban Mităilescu. Că-s mînă-n-mînă. I-am mirosit c-o pun de-un puci. Auzi? Încă n-a terminat Opisan subordonarea presei din judeţ? Hai, măi, ce-o fi aşa greu să-i mătrăşească pe gălăgioşii ăia? Oricum, mulţumesc pentru raport. Ţi-am pregătit o surpriză de ziua ta. Te fac preşedintele tineretului social-democrat.
Monta: – Merge şi-aşa. Nu e chiar cum ne-am învoit, dar, ţinînd cont că nu mai e mult pînă la prescrierea deranjului hapsburgic…
Premierul: – Păi mai ai şi tu răbdare, că nu te pot face vicepreşedinte aşa dintr-un foc. Sunt proceduri, stagii, statutul partidului. Bate şi la ochi… Fă cum zic io, şi-o să ajungi şi vicepreşedinte.

(…)
2003
(Biroul primului ministru)
Monta: – Dom’ profesor, aparatul e prea încărcat cu babalîci. (flutură ultimul sondaj de opinie făcut de institutul Salin Termodorescu) Tinerii sunt deja nerăbdători să intre în Europa cu galoanele pe ei. Trebuie să mai scoatem din babalîci.
Premierul: – Bună idee! Ar da bine la imagine. Ne presează şi partidul socialist european. (chicotind) Era să zic internaţionala comunistă. Ce criterii propui?
Monta: – Deci, la cursul de medicină legală, la noţiuni de antropometrie, am învăţat să deosebim indivizii între ei ca cadavre. Deci, io zic să băgăm ca criteriu, circumferinţa guşii. Că nu dă bine cu social-democraţia. Cu cît mai guşat, cu atît mai puşcăriabil. Harşti! Cadavru politic. Mai zic că şi suprafaţa locativă ar fi un criteriu. Dar mai bine facem un punctaj, şi lăsăm organizaţiile de bază să decidă. Ca să fie democratic. Uite, Tichie ar cădea la ambele examene.

(…)
2004
(Biroul premierului. Monta, vicepreşedintele partidului, dă buzna)
Monta: – E groasă. Tinerii din partid se răscoală. Să fiu sincer, cu pregătirea mea de jurist, nu ştiu cum să le canalizez energiile creatoare. Le-am dat tricouri cu Che Guevarra, dar mi-e să nu se radicalizeze. Şi acum nu mai sunt nici şeful tineretului.
Premierul: – Promite-le şi tu că or să fie mai bine reprezentaţi în parlament. Dar să arate că merită.
Monta: – Io le-am propus să lăsăm calculatoarele să decidă la alegerile interne. Apropo, io ce circumscripţie să-mi trag? Că după cîte am făcut io pentru ţara asta, cred că merit şi io.
Premierul: – Păi, Gorjul e bine? A rămas liber după ce l-am schimbat pe Tichie.
Monta: – E bun şi-ăla. Mie mi-ar fi fost mai pe potrivă Bucureştiu’, ca să nu rîdă Traciana de mine, dar acum, pot să zic nu? La pregătirea mea de jurist… Apropo, mai trăieşte băbătia? (pleacă fredonînd: Mărioară de la Gorji/ [size=9]Ia la neica fo doi zloţi[/size]/ [size=7]Şi nu te iubi cu toţi…[/size]
Premierul: (în gînd) – Şi totuşi mi-e simpatic băiatul ăsta cu profil de Tituleţ. Oare cît mai am pînă la prescripţia aia?