Fără buletin

◎ Westpoint

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/09/15

Încep cu dezlegarea problemei din numărul trecut.

Se dădea punctul de insurgenţă a traiectoriei Lunii: 273°, acreditat ca fiind în colţul din dreapta-jos al pozei. Se ştiu unghiurile de cîmp: 15°orizontal şi 22° 30’vertical. Se cere precizarea Vestului, ştiind că latura orizontală a pozei are 871 pixeli.

Deşi problema pare una de trigonometrie*, este de fapt una de aritmetică. Unghiurile de cîmp pe verticală şi pe diagonală nu sunt relevante în calcul. Numai unghiul din planul orizontal.

Acuma, tot ce trebuia să aducă „de acasă” cei 151 de vizitatori unici de pînă acum, era că Vestul se află la 270°. Printr-o relaţie de trei-simplă, rezultă numărul de ordine al pixelului indicator al Vestului. 871[15-(273-270)/15]=871(4/5)=696.8. Aşadar, Vestul se află în dreptul pixelului #697 şi corespunde unui punct de pe tulpina copăcelului stîlpul vertical din jumătatea dreaptă a pozei.

Îtrucît prezentarea pozei a iscat un „conflict religios” :D, îi invit pe enoriaşii Photoshop-ului să execute ceea ce au susţinut că e floare la ureche, anume: prin suprapunerea în Photoshop a cadrelor, rezultă o fotografie similară. Le-am pregătit o serie de 10 fotografii luate cu aparatul digital, în paralel cu poza (pe care eu o consider ratată). Cadrele au tot 871pixeli pe latura mică şi 1301 pe cea mare (cu 1 în plus).

Îi invit să le suprapună şi le-aş fi recunoscător dacă mi-ar trimite rezultatul la: bucataria_mea(la)yahoo.com. Cele mai frumoase şi mai adevărate fuziuni de cadre vor fi prezentate aici, bineînţeles, dacă autorii sunt de acord.

––––––––
* Partea de trigonometrie am rezolvat-o cu formula: φ=2arctg(d/2f).
În care: φ este deschiderea unghiulară pe orizontală, d latura clişeului (24mm) iar f, distanţa focală a obiectivului (90mm). Rezultatul este 15°. Mai exact 15° 11′ şi vreo 20″, dar l-am rotunjit pentru a valorifica intuiţia celui ce eventual şi-ar fi bătut capul.
Formula nu este valabilă la macrofotografie, deoarece focala obiectivului se abate semnificativ de la valoarea nominală în funcţie de raportul de mărire. În plus, distanţele dintre obiect şi obiectiv, şi respectiv obiectiv şi peliculă devin comparabile, ceea ce complică socoteala. Pentru macro se folosesc alte formule.

Soluţia lui Zalex

Anunțuri
Tagged with:

11 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Dumitru lui Nae said, on 2011/09/16 at 02:30

    Cred ca functia era φ=2arctg(d/2f) , si nu φ=2artcg(d/2f) 🙂

  2. Marius Delaepicentru said, on 2011/09/16 at 14:58

    Pînă la această oră doar unul din cei 35 48* de vizitatori unici pare să fi descărcat cele 10 cadre. Dar, poate că le-au scos alţii, pe căi ce nu lasă urme. 🙂

    ––––––
    * uitîndu-mă în statistică, am descoperit şi cîteva accesări prin RSS.

    • zalex said, on 2011/09/16 at 16:28

      Ti-am trimis un mail cu ce am reusit eu (si Photoshop-ul) sa facem din pozele furnizate. Poza ta, facuta in camera, arata mult mai bine decat a reusit soft-ul. Deci, aparatele pe film sunt mult mai bune decat cele digitale si soft-urile de prelucrare digitala… 😀

      Din punctul meu de vedere, polemica se poate opri aici. 🙂

      • Marius Delaepicentru said, on 2011/09/16 at 16:56

        Mulţumesc pentru cooperare, Zalex. Suprapunerea a fost făcută pe cinstite*, în ciuda faptului că seamănă a eclipsă de soare. Cît timp ţi-a luat? (tot pe cinstite :))

        ––––––––
        * Pe digital trăsesem şi cadre intermediare, lucru care se reflectă în fuziunea lui Zalex. Un truc putea fi clonarea Lunii şi aplicarea ei după gustul operatorului. Mă bucur că nu a recurs la el.

      • zalex said, on 2011/09/16 at 18:44

        Mi-a luat cam 3 minute (importat fotografiile in PS cu un automate, apoi corectia oferita de HDR – expunere, apoi alte mici corectii, in incercarea DISPERATA de a iesi ceva asemanator), E foarte simplu sa suprapui poze in PS (daca ai un calculator puternic, dureaza foarte putin), e o solutie failibila si necesita atentie sporita atunci cand inregistrezi imaginile pentru ca rezultatul sa fie bun (cam ca la panoramare).

  3. Marius Delaepicentru said, on 2011/09/16 at 22:54

    În discuţia digital vs. analogic, argumentele nu pot acoperi întreaga încrengătură de probleme. Toate alternativele la soluţia punctuală prezentată de mine duc la îndemnuri într-o singură direcţie: cumpără Cutare (model/ firmă), schimbă cu nodelul/firma, upgradează la viteza de…

    Eu zic că se poate şi altfel. Cu mult mai raţional. Dacă în geometrie drumul cel mai scurt este dreapta, în viaţă, drumul cel mai scurt este cel cunoscut.

    Cred că e bine să spun că averea fizică a unui fotograf nu zace în aparate, ci mai ales în „sticle”*. În obiective. Oricît ar părea de ciudat unora, fotografia digitală se supune tot legilor opticii geometrice şi ondulatorii.
    La SLR, fie el şi digital, corpul nu costă cine ştie ce. Cînd ai o gamă de obiective cu montură de Nikon, dar nu ai în niciunul din corpuri o anume proprietate/ funţie, cel mai cuminte este să cumperi un corp compatibil cu lentilele. Dacă funcţia/ proprietatea se află într-un corp vetust dar compatibil, atunci, merită să cumperi corpul vetust. Dar dacă ai o gamă Nikon şi cineva îţi recomandă Pentax (cum zicea unul din comentatori, pe care îl ţin deocamdată ascuns, în carantină) bineînţeles că îl trimiţi la plimbare.

    Care-i pointu’? veţi zice. Pointu este că unealta cea mai bună este cea pe care o cunoşti. Mai mult, unealta cea mai bună este cea la care ai acces. Unealta cea mai bună este cea care nu te obligă să îţi schimbi tot inventarul.

    Dacă, să zicem, obişnuieşti să umbli cu un aparat DSLR Sony, dar într-o zi ai de umblat prin pădure şi anticipezi că ai nevoie de viteză mai mare la iniţializare, atunci, fie umbli cu el deschis, deşi nu ştii cînd îţi sare iepurele, fie îi pui o memorie mică dar rapidă, la care citirea descriptorului durează doar două secunde în loc de 7, cît ţi-ar lua una de 32GB (eventual plină pe trei sferturi). Însă poţi considera şi opţiunea să cari un Minolta α-7xi, pe film, dar care este un aparat gata de lucru cu mult înainte de a-l duce la ochi.
    Eu cel puţin nu aş da banii pe un aparat ultimul răcnet doar pentru că s-ar iniţializa mai rapid.

    Atunci cînd te concentrezi asupra a ceea ce vrei să faci, îţi pasă mai puţin dacă eşti sau nu în ton cu vremurile.

    ––––––––
    * Fotografia făcută cu Canon la ISO3200 este într-adevăr fără zgomot de fond, ceea ce e entuziasmant. Însă, am observat şi altceva acolo, ceva ce nu are legătură cu sensibilitatea, ci cu optica. Judecînd după curcubeele de pe contururile obiectelor, pare făcută cu obiectivul din kit. Obiectivele din kit – din orice kit – sunt de regulă mediocre. Sigur, pînă pe la formatul A4 nu e evident. Însă, peste, fenomenul parazit nu mai poate fi ascuns.

  4. Tiberiu Orasanu said, on 2011/09/18 at 18:33

    Salut Marius!
    Am preluat pe blogul mei prima fotografie indicînd sursa şi l-am înscris pe un blog integrator care în fiecare sîmbătă şi duminică adună la un loc mai mulţi iubitori de frumos.
    Dacă am greşit te rog să-mi spui şi îl retrag. De asemenea te rog să mă scuzi că nu ţi-am cerut acceptul dinainte.
    Cu prietenie, tibi.

    • Marius Delaepicentru said, on 2011/09/19 at 12:20

      Salut, Tiberiu!

      Ia ce îţi place şi nu te mai scuza, că suntem între prieteni. 😀 Mulţumesc pentru preluare.

  5. alinapavelescu said, on 2011/09/23 at 21:45

    Respect! M-ai interzis cu toate formulele alea. Cul se citesc ? Shame on me, de acord 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: