▲ O nouă ordonanţă de excluziune socială a grupurilor de criminalitate organizată
Pe lîngă legislaţia penală japoneză, cea civilă cuprinde o serie de prevederi explicite privind raporturile dintre bandele criminale şi terţi.
Viziunea este una de hăituire în nevoile primare, atît a membrilor bandelor criminale cît şi a eventualilor colaboratori sau complici. Astfel, nevoia (primară) de adăpost este condiţionată de lipsa unei legături cu grupurile de criminalitate organizată. Orice contract de închiriere a unei locuinţe cuprinde clauze comune, şi clauze particulare. În clauzele comune tuturor contractelor sunt incluse condiţii de etică publică:
Chiriaşul nu are voie să consume substanţe interzise în locuinţă.
Chiriaşul nu are voie să facă parte sau să aibă legături cu vreun grup de criminalitate organizată.
Chiriaşul are obligaţia să folosească locuinţa fără să producă zgomote puternice.
Oricare din cele trei clauze, o dată, sau, după caz, în mod repetat, igonorată, duce la desfacerea contractului de închiriere şi la evacuarea chiriaşului.
Acum cîţiva ani s-a înregistrat şi o premieră cu valoare de normă juridică. Un tribunal din Hiroşima a decis evacuarea chiriaşului unei locuinţe sociale, întrucît a fost dovedit că subiectul făcea parte dintr-un grup de criminalitate organizată. Este o decizie îndrăzneaţă, mai ales în condiţiile în care, locuinţele sociale sunt ultima expresie şi redută a „cumsecădeniei” socialistoide, iar chiriaşul supraprotejat.
În urma repetatelor scandaluri ce au pătat obrazul actorilor de kabuki şi pe cel al luptătorilor de sumo*, legături interlope dovedite, făcute de cîţiva exponenţi ai celor două bresle, fapte ce au dus chiar şi la anularea turneului de sumo de la Nagoya, legiuitorul s-a simţit dator să intensifice lupta antimafie.
De azi** intră în vigoare ordonanţa de hăituire teritorială a mafioţilor. Noua normă cuprinde prevederi preventive şi punitive. Între cele preventive se numără interdicţia de a deschide un sediu de clan la mai puţin de 200m de o unitate de învăţămînt. De asemeni, cei aflaţi în raporturi comerciale cu mafioţii suportă sancţiuni pecuniare (penale sau contravenţionale) dacă raporturile comerciale sunt dovedite. Mafioţii îşi pot teoretic deschide sedii, dar niciun meşter nu va putea să le (re)facă zugrăveala, sau să le schimbe geamul fără să fie pedepsit. Mafiotul trebuie să înţeleagă că locul său este fie unul onorabil în comunitate, dar după ce renuţă la perniciosul nărav, fie unul nedemn, la periferia ei. Cale de mijloc nu există. Iar pentru aceasta, elementul cheie în aplicarea ordonanţei este cetăţeanul. Totul făcut în lumina subsidiarităţii***.
Pe lîngă tradiţionalele patrule mixte de cetăţeni şi poliţişti, hăituirea teritorială a mafioţilor se va manifesta pe domeniul public şi prin intensificarea demonstraţiilor de interes local, chiar şi la nivel de cartier, în aşa fel, încît mafioţii să înţeleagă că nu sunt bineveniţi. Rînd pe rînd, aşezările se vor declara zone libere de mafioţi. Blocadă pas cu pas.
Cu titlu experimental, repelenta ordonanţă a fost aplicată într-un cartier din Tokio şi într-un oraş din Okinawa. Rezultatele au încurajat legiuitorul să o extindă pe întregul teritoriu.
După cum v-aţi dat seama, japonezii nu atacă heirupist-buldozereşte, ci prin împresurare, pas cu pas.
––––––-
* atît kabuki cît şi sumo sunt activităţi culturale subvenţionate din bani publici. Compar cu inculpatul interlop senator Cătălin Voicu, şi el mafiot prin complicitate, (dacă nu staroste) plătit tot din bani publici, dar care şi-a reluat fotoliul de parlamentar imediat ce a ieşit din arest. Etică? Cine dă doi bani pe ea, cînd mafioţii sunt Legislativul, iar Legislativul, mafia?
** Tot azi, în România, intră în vigoare noile coduri, iar judecătorii încă se izmenesc la ele. Şi la noi. 😦
*** Subsidiaritate cuvînt uitat de Emil Boc.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Nou cod civil fericit!
Adica cetatenii au obligatia legala sa afle daca posibilul client sau posibilul chirias e membru al unei grupari mafiote, si daca nu obtin informatiile corecte risca sa fie pedepsiti ? Asta nu e subsidiaritate, asta e externalizarea atributiilor politiei.
Ce vor face zugravii ? Vor strange bani sa faca o baza de date cu membrii gruparilor mafiote, vor cere potentialilor clienti dosar cu biografia, si vor plati detectivi particulari sa verifice ??
Din fericire, mafioţii japonezi nu ascund că sunt mafioţi. Îi miroşi de la o poştă. Mitocănia pute. Pute ea şi în România, numai că guvidul majoritar se face ipocrit că are nasul înfundat. La fel şi coana Justiţia, preocupată de drepturile tîlharului în societatea socialistă multilateral mafiotizată.
Pentru mine este niţel derutant să văd oameni atît de scrupuloşi prin automanipulare, atunci cînd vine vorba de „băieţii de băieţi” de Dorobanţi şi de piţipoancele lor sculative (sau sculamentifore, după buget).
Cum recunosti un mafiot japonez ?
adica chiar nu stiu … dupa tatuajele care apar in filme ?
daca sunt atat de usor de recunoscut, de ce nu ii aresteaza ?
Şi după tatuaje pot fi recunoscuţi.
Însă pentru arestare trebuie temeiuri legale. Aspectul mafiotului sau repulsia produsă în societate nu sunt temeiuri legale de arestare. Dar atitudinea ostilă a cetăţenilor nici nu poat fi interpretată ca discriminare*, întrucît cea care alimentează repulsia manifestă nu este administraţia, ci mafiotul. Sunt cetăţeni suverani şi liberi să îşi exprime oprobriul faţă de persoanele ce îşi leapădă în mod voluntar demnitatea. Dacă însă, prin absurd, cetăţenii s-ar atinge în vreun fel de mafioţi, atunci, poliţia i-ar apăra pe mafioţi împotriva cetăţenilor.
–––––––
* una e discriminare şi alta oprobriu. Oprobriul este o atitudine morală, nereglementată. Discriminarea însă, are limite (de)finite şi reglementate.
daca nu exista temeiuri legale pentru arestare, exista temeiuri legale pentru discriminare ?
„Dacă însă, prin absurd, cetăţenii s-ar atinge în vreun fel de mafioţi, ” … refuzul de a presta servicii unui „mafiot” conteaza ?
impresia mea era ca in Japonia ajungi membru intr-o organizatie „mafiota” doar daca te nasti intr-o familie care e deja membra … ma rog, nu conteaza 🙂 nu am pretentia sa ii inteleg pe japonezi …
Dacă serviciile în baza unui drept negativ sunt refuzate, atunci se numeşte discriminare. Dacă serviciile în baza unui drept pozitiv sunt refuzate, în anumite cazuri, se poate considera discriminare. Nu există un drept la zugrăveală care să fie şi fundamental. Aşa cum clienţii mei nu pot spune că au dreptul fundamental la paharul de vin, dacă eu ştiu că au lăsat maşina într-o parcare proximă şi că intenţionează să plece acasă la volan. Dacă ştiu, şi le dau să bea, şi se demonstrează* că am ştiut, răspund solidar cu ei.
–––––––––-
* Mai uşor e de demonstrat că cineva e mafiot, decît că ştiai că un client intenţionează să plece băut la volan. De ce? Pentru că există şi alternative. Un serviciu de taximetrie, specializat în condus beţivul acasă cu tot cu maşină. Sunt angajaţi doi şoferi şi o maşină de mic litraj. Unul din şoferi îl duce pe client acasă în maşina clientului, iar celălalt îl urmează şi îl recuperează. La o adică, aş putea fugi de răspundere, invocînd alternativa.
„Dacă ştiu, şi le dau să bea, şi se demonstrează că am ştiut, răspund solidar cu ei.” … asta mi se pare cel putin deplasat … daca cineva traverseaza strada neregulamentar in prezenta ta raspunzi solidar daca le-ai vandut pantofii folositi la trecerea strazii ?
Daca un ins e membru al unei organizatii criminale, nu e solidar cu organizatia ? Nu poate fi tras la raspundere macar pentru complicitate sau facilitare ? De ce e nevoie ca cetateanul normal sa fie transformat in politist fara sa aibe facilitatile, drepturile si protectia legala de care se bucura politistii ?
Repulsia o alimenteaza si borakumin, prin simpla lor existenta …
Regresia invocată de tine la apartenenţă este un sofism. Şi ştii că e un sofism.
Cît despre buraku*, atunci cînd se izolează, se autoizolează, deşi segregarea nu este în niciun fel încurajată. Tendinţa de segregare se manifestă şi între diverse subculturi de buraku, după modelul ţiganilor de la noi. Deosebirea dintre un fost buraku şi un actual mafiot este că fostul buraku e paşnic şi îşi vede de satîrul său de măcelar, în timp ce mafiotul îl scoate în locuri şi în scopuri nepermise. Care dintre cei doi reprezintă un pericol real? La care din cei doi violenţa e excepţia, şi la care, regula?
Poate, în loc să te scrupulezi pe aici, poate ar fi mai nimerit să organizezi o demonstraţie împotriva interlopilor. Uite, pînă şi bulgarii ne-au depăşit. S-au strîns peste 2000 la Sofia.
–––––––
* Oficial, termenul nu mai există. Sistemul de caste a fost abolit la sfîrşitul erei Edo.
mi se pare mai mult o lege pentru protectia mafiotilor, pentru ca cei care ar avea informatii despre activitatea organizatiilor criminale se vor feri sa vorbeasca cu politia de frica sa nu devina solidari cu mafiotii pentru ca le-au prestat servicii
Depinde. În general, „ofertele de nerefuzat” îl transformă pe prestator din complice în victimă. Iar producerea unei victime atrage răspunderea penală asupra grupului de criminalitate organizată.
[…] În Japonia, mafia este luată prin învăluire. […]