▲ 6757 replici seismice
De la cutremurul de magnitudinea M9,0 din 11 martie 2011 din jumătatea estică a Japoniei, şi pînă la sfîrşitul anului, s-au înregistrat 6757 de seisme sesizabile organoleptic. Aproape unul pe oră.
Distribuţia după tăria efectelor la suprafaţă în zonele epicentrale sau proxim-epicentrale (pentru seismele submarine) pe scara japoneză a efectelor la suprafaţă, a fost următoarea:
gradul 1 – 3928 evenimente
gradul 2 – 1904 evenimente
gradul 3 – 707 evenimente
gradul 4 – 174 evenimente (comparabil cu cutremurul din iunie 1990 în Bucureşti)
gradul 5(-) – 30 evenimente (comparabil cu cutremurul din 31 august 1986 în Bucureşti)
gradul 5(+) (şi peste) – 14 evenimente (5(+) este comparabil cu cutremurul din 4 martie 1977 în Bucureşti)
Total – 6757 evenimente
În întregul an 2011, s-au înregistrat în întreaga Japonie 9723 de cutremure cu intensitate la suprafaţă de peste gradul 1 pe scara japoneză. Comparativ cu anul precedent (1313 evenimente) frecvenţa cutremurelor, a fost de peste 7 ori mai mare.
(sursa)
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Salut marius . 🙂
Sinteti „cutremurati” rau de tot voi . Cum numarul de cutremure e in crestere , se „scufunda” Japan ? 🙂
Au mai fost ani zbuciumaţi. În general, după un cutremur mare, durează ceva timp pînă se reaşează bolovănimea din subteran. Cele mai lungi perioade de reaşezare au loc, nu pe coasta pacifică, ci pe cea a Mării Japoniei. De pildă, după seria de cutremure din Niigata, din august-octombrie 2004, a durat vreo doi ani pînă la liniştirea relativă.
Derajamentul de anul acesta a făcut să se elibereze tensiuni din cam tot arhipelagul. Rămîne însă o necunoscută. Replicile din lunile din urmă sunt ceea ce par, sau premerg aşteptatul cutremur catastrofal din zonele de subducţie ale plăcii Filipinelor (Tokai şi Nankai)?
nasoala situatie.
stii cumva care sunt efectele?
Efectele sunt de mult mai multe naturi decît cele pe care le voi schiţa mai jos.
În primul rînd sunt efecte economice, şi deci şi sociale. Nu numai din cauza stînjenirii directe a activităţii economice, dar şi din cauza înăspririi standardelor de siguranţă. Toate centralele nucleare au intrat rînd pe rînd în testele de stress. Sunt deja 8 luni de cînd prima dinafara zonei afectate de ţunami a fost oprită, şi încă nu a fost eliberată nicio aprobare pentru niciuna din centralele intrate în reacreditare. În prezent, 90% din cele 54 de reactoare ale Japoniei, sunt oprite. Se aşteaptă ca în primăvară să nu mai fie activ niciun reactor nuclear. Iar acreditările întîrzie.
Colac peste pupăză, s-au reconsiderat riscurile seismice şi în zonele considerate sigure. Cum? Cercetarea geologică şi geografică este cea care dă răspunsul. De regulă, o falie lungă de mai puţin de 10Km e semn că acolo nu au loc cutremure mai tari de M6. Faliile de 10-20Km, indică seismicitate M7. Recent, unei falii din vecinătatea centralei nucleare Shimane, considerată ca avînd sub 10 Km, i-a fost descoperită, fotogrammetric, o prelungire ce o duce la 18Km, ceea ce ridică probleme suplimentare la securizarea centralei.
Chiar şi proiecţiile de gravitate pentru Tokai şi Nankai au fost reconsiderate. Pînă de curînd, ele mergeau pînă la M8,7. Toate zonele vulnerabile vor trebui securizate pentru M9 (de trei ori mai tare decît cel considerat iniţial).
Buna
Nu imi vine sa dau Like.
sa auzim numai de bine!
[…] *) e vorba de legenda hărţilor tectonice. **) În Japonia, anul 2011 a fost dpdv seismic de aproape patru ori mai activ decît media […]