Fără buletin

Cum spuneam, titlul blogului de faţă reprezintă o viziune. Recenta lovitură de stat mi-a adus argumente factuale nepreţuite în promovarea viziunii, în aşa fel încît pînă şi cei mai conformişti birocraţi să rămînă fără replică.

Voi vorbi despre autonomizarea administrativă a individului în raport cu Executivul. Pentru a înţelege mai uşor, vă propun să nu pierdeţi nicio clipă din vedere că cetăţeanul (individul) este o instituţie fundamentală a statului. O existenţă ce precede statul.

Şi acum să ne închipuim un scenariu.
Trăim într-o lume în care opţiunile noastre politice pot fi identificate cu uşurinţă. Cele exprimate online (chiar şi prin analiza traficului telefonic) pot fi colectate chiar şi fără intervenţia omului. Rulezi un robot de scotocire, de la care poţi obţine o listă completă de cetăţeni, fiecare cu opţiunea politică probabilă. După care, cu trei săptămîni înainte de alegeri, dai o ordonanţă de urgenţă cu următorul conţinut:

(bla, bla, bla!…necesitatea… bla, bla!…buna desfăşurare…combaterea fraudelor electorale…bla, bla!)

Articol unic
Se preschimbă toate documentele de identitate.

La dispoziţii tranzitorii bagi textul:

Documentele de identitate în format vechi devin nule de la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă în MOf.

După care apar cozile la ghişeu. Funcţionarii muncesc cu rîvnă. Primesc toate dosarele (complete şi incomplete). Dar în backoffice, alţi funcţionari le triază după opţiunea politică probabilă a titularilor. Şi le rînduiesc după probabilitatea ei de exprimare (lucru calculabil). Au prioritate dosarele cu virtualii votanţi ai coaliţiei (etimologic) bolşevice aflate la guvernare. Restul dosarelor se rezolvă după alegeri. Şi astfel, ţi-ai asigurat victoria în alegeri cu ce scor doreşti.

Veţi zice: bine, dar e flagrant…

Hm!… Pe ce vă bazaţi? Vă pot da exemple similare. Dacă, pentru instalarea arbitrariului în actele guvernamentale, MOf. a fost mutat la Guvern, în cazul Evidenţei Populaţiei nici măcar de mişcarea asta riscantă nu mai e nevoie. Evidenţa Populaţiei ESTE la Guvern. Cu alte cuvinte, bunul plac poate fi instrumentat oricînd pentru suspendarea instituţiei cetăţeanului.

Vi se pare că dispoziţia tranzitorie este discutabilă?

Hm! Nu uitaţi că toate reformele monetare făcute de bolşevici au fost condiţionate. Şi temporal şi cantitativ. Nu puteai schimba oricînd şi oricît. Şi nimeni nu a putut protesta altfel decît prin zvîrlirea banilor vechi în stradă. Credeţi că bloşevicii se vor fi împiedicat de detalii temporale în suprimarea drepturilor politice?

Iată aşadar de ce este vital pentru democraţie ca exercitarea dreptului de vot să NU mai fie condiţionată de prezentarea actelor de identitate în termenul de valabilitate, aşa cum prevede legislaţia în vigoare.
Trebuie să vă spun că pînă în luna mai 2009, condiţia de valabilitate a documentelor de identitate nu era prezentă în legislaţia ce reglementa organizarea alegerilor. Ea a apărut în timpul guvernării PDL-PSD şi s-a aplicat la alegerile pentru Parlamentul European, la alegerile prezidenţiale şi probabil şi la cele locale de anul acesta. E de aşteptat ca aceeaşi nemernică condiţie să fie prezentă şi la organizara referendumului.

Prin simpla condiţionare a exercitării dreptului de vot de valabilitatea documentelor de identitate, de fiecare dată, 450.000 de cetăţeni din ţară şi încă un milion din diaspora, devin „instituţii suspendate”.

Pentru a-i amuţi pe cei încorsetaţi de gîndirea poliţienească, repet şi aici că, în Japonia, cetăţeanul se poate prezenta la urne chiar şi cu mîna goală. Fără niciun act de identitate. Şi nu e vorba despre o particularitate culturală, ci de un dat universal. Omul are suficiente însemne (chipul, graiul şi mîna) cît să fie recunoscut ca subiect de drept. Aşadar, prezenţa cetăţeanului fără acte de identitate la urne nu ameninţă existenţa statală.

În schimb, obligaţia de a vota în baza unui document de identitate şi numai a unui anumit document de identitate, şi încă în termenul de valabilitate, în mod pervers, pune cetăţeanul în insecuritate gravă. Uneori fatală.