Fără buletin

Din 1989, de la înfiinţarea TVA, Japonia a avut doar o creştere a taxei cu pricina, la 1 aprilie 1997, de la 3%, la 5% cît e în prezent. La 1 aprilie 2014, TVA va creşte de la 5% la 8%, iar de la 1 octombrie 2015, va sălta la 10%.

Despre creşterea TVA pînă la 15% în 2020, precum şi despre schema de aplicare, se ştia încă din anul 2004. Ce nu se ştia erau datele de la care vor avea loc măririle şi nici ce partide îşi vor asuma măsuri atît de impopulare. Proxima mărire, cea din 2014, a dus printre altele şi la scăderea drastică a popularităţii precedentului cabinet al coaliţiei conduse de PDJ. PLD a cîştigat alegerile din 16 decembrie 2012 cu un scor confortabil, conduce o coaliţie cu peste 66% din componenţa Camerei Reprezentanţilor şi are toată legitimitatea să devină executorul testamentar al defunctului Executiv. Se impune însă detalierea, nu numai la nivelul finanţelor, dar şi microeconomic.

Astfel, companiile comerciale, strîmtorate de creşterea TVA, nu vor avea voie să îşi facă un salespoint din declaraţia că îl scutesc pe client de TVA. Preţurile oricum vor creşte, fie şi numai pentru că guvernul Abe II şi-a propus ieşirea din deflaţia cronică (de două decenii) prin măsuri de inflare controlată. A trîmbiţa că scuteşti clientul de plata TVA este demagogie. Dar numai zădărnicirea demagogiei nu este suficientă pentru a motiva o interdicţie. Raţiunea interdicţiei zace însă în legislaţia antimonopol.

Dacă o companie ar fi tentată să prostească clientul cu haiduceala comercială cum că ea va suporta creşterea de TVA, ba, chiar TVA cu totul, celelalte îi vor urma, pentru că nu ar avea încotro. Vînd sau mor. Capcana socială, pe lîngă impactul negativ în morala publică*), ar avea ca rezultat o variaţie concertată a preţurilor. Or, variaţia concertată a preţurilor, fie ea în sus, fie în jos, este unul şi acelaşi lucru cu cartelarea. Cartelarea este o practică economică nocivă, interzisă de lege. Interdicţia este astfel justificată, şi moral, şi legal.

Începînd cu anul 1997, orice vînzător are obligaţia de a afişa preţul cu TVA inclus. Guvernul Abe II face însă o concesie. Întrucît vor urma două creşteri de TVA la intervale scurte (12 şi respectiv 18 luni), pentru a nu mări costurile de actualizare a etichetelor, vînzătorii vor avea dreptul ca, temporar, să afişeze preţul separat de TVA.

––––––––––––-
*) Mitul haiducului este prezent în cam toate culturile. Chiar şi în Japonia, sunt mii de filme ale căror tramă urmează scheme haiduceşti. Mitul haiducului amăgeşte setea naturală de dreptate a receptorului, chit că faptele din care el se naşte sunt cu mult mai triviale şi mai mercantile. Atunci cînd ele nu sunt ficţiune pură. Statul însă, dacă e stat de drept, are obligaţia morală să descurajeze pătrunderea mitului haiducului în treburile publice şi Justiţia de la bec. Demagogia eroizantă, bazată pe mitul haiducului, fie că e politică, fie comercială, fie mediatică, nu este de interes public.