Fără buletin

Veşti proaste despre bilanţul contabil al companiilor de electricitate. Chuden, compania ce alimentează regiunea Chuugoku, anunţă cifre roşii în echivalentul a 250 milioane euro. Toden, în curtea căreia se află cele patru reactoare buşite la centrala Fukushima, de asemeni, încheie anul cu echivalentul a un miliard euro în minus.

Scoaterea temporară sau permanentă din uz a celor 54 de reactoare nucleare, cheltuielile de reconfigurare şi reacreditare grevează bugetele companiilor de electricitate. Se adaugă cheltuielile pentru combustibilul fosil achiziţionat în compensaţie, la pachet cu titlurile suplimentare de emisii carbonice. Colac peste pupăză, yenul se ieftineşte.

Directorul Chuden a declarat că, dacă centrala nucleară Shimane, aflată în revizie generală, nu va reporni pînă în iulie, o nouă scumpire a kilowatului nu va putea fi evitată. Puţine şanse de repornire, ţinînd seama că se află în discuţie însăşi tectonica locală. Nu e clar dacă falia proximă este la fel de scurtă*) cît fu măsurată la alegerea locului, şi nici cît de inactivă a rămas.

De acum în doi ani, Japonia va aboli monopolurile regionale ale companiilor de electricitate. Consumatorii vor putea achziţiona energie electrică şi de la companiile intrate astfel în concurenţă. Se impun totuşi cîteva limite obiective. Jumătatea estică a Japoniei are generatoare de 50Hz, în timp ce Vestul, 60Hz. La interfaţă, capacitatea de conversie nu depăşeşte 1GW. Se speră ca în cîţiva ani, ea să se tripleze prin construirea şi a altor convertoare.

În etapa a II-a, ce se va întinde pînă în 2020, se va despărţi şi producţia de distribuţie. Între timp, se speră ca mai multe generatoare de energie neconvenţională să populeze peisajul.

––––––––
*) lungimea faliilor active dă o măsură a seismicităţii locale. Cu cît falia e mai lungă, cu atît mai probabile devin cutremurele puternice. La Shimane, lungimea determinată anterior era de 8-9Km. Cititorii în relief vorbesc însă de 18Km.