● Procuratura televizuală
Am aflat despre disconfortul Preşedintelui faţă de amatorismul procedural al procurorilor cînd vine vorba de arestarea rechinilor penali. Mărturisesc că şi eu sunt dezamăgit de lipsa de imaginaţie a organelor de anchetă penală în gestionarea impresiei pe care o lasă în timpul anchetei.
Am mai spus-o şi cu alte ocazii, inculpaţii profită de puterea mass-media pentru a-şi ajusta statura prin trucuri emoţionale, dîndu-se după imaginarul popular, puternic guvernat de falsul mit al haiducului. Aş lucra la stingerea lui.
Dacă aş fi procuror sau poliţist judiciar, în timpul cercetărilor, nu aş permite prelevarea de imagini ale locului faptei, şi nici ale inculpatului atîta timp cît locul trebuie scormonit judiciar. Nu aş interzice nimic, ci doar aş acoperi fizic „obiectivele”. Mă voi referi doar la persoana inculpatului, întrucît ea e mai importantă în pervertirea procesului judiciar.
Atunci cînd este adus la interogatoriu sub pază, chipul arestatului va fi acoperit cu ceva (o cămaşă, ochelari de soare etc.) În schimb, oamenii din escortă îşi vor arăta chipul. În prezent e invers. Paza e mascată, în timp ce arestatul are chipul la vedere. Şi mai dă nonşalant şi declaraţii, în timp ce mascaţii stau ca boii. Un ciopor de mascaţi dă o imagine de slăbiciune a statului faţă de infractori. Aşadar, imperativul este: mascaţii, fără mască, infractorul, cu chipul ecranat.
Despre vorbe şi atitudini. Nu aş interzice declaraţiile publice, dar anchetatului i-aş pune în vedere că, din momentul chemării la parchet, orice declaraţie publică dată de suspect, sub orice formă, pe orice canal mediatic, va fi transcrisă în dosarul de cercetare penală, iar în funcţie de conţinutul său, ea va agrava situaţia inculpatului sau i-o va uşura. Declaraţiile contradictorii date înafara cadrului legal vor fi interpretate ca tentativă de inducere în eroare a organelor de anchetă, sau după caz, tentativă de intimidare.
Aşadar, sunt trei măsuri mari şi late de luat:
1) împiedicarea apariţiei audio-video în public a arestatului şi
2) în caz de cercetare în libertate, pe durata procesului judiciar, includerea automată în dosar, a tuturor afirmaţiilor făcute de inculptat în public.
3) Toate organizaţiile politice ce s-ar ridica în apărarea ante portas sau ex ante a suspectului/ inculpatului vor intra în vizorul DIICOT şi vor fi supuse anchetei, urmînd a fi iniţiată procedura de dizolvare. Ca persoană juridică de drept public (partid politic) cu putere legislativă, nu poţi să te opui chiar aplicării dreptului public fără să te contrazici. Orice întîmpinare extrajudiciară, protest, declaraţie de solidarizare, reprezintă o formă de justiţie paralelă, ceea ce Constituţia interzice expres. Faptele ar fi de natură să descalifice organizaţiile politice în cauză.
Nu ştiu dacă CPP va trebui modificat întru raţionalizarea procedurii, însă cele trei măsuri ar veşteji verbozitatea celor cu raţa-n gură. Atît vinovăţia cît şi nevinovăţia se dovedesc NUMAI în înstanţă. Orice altă formă de discurs* din partea părţilor, pe durata procesului judiciar reprezintă subminarea autorităţii statului.
–––––––
* un exemplu de pedeapsă aplicată pentru bruiaj mediatic este cel al purtătorului de cuvînt al sectei Aum Shinrikyo. Un avocat al sectei şi sofist supraexpus mediatic. S-a ales cu vreo 5 ani de puşcărie pe care i-a şi executat.
8 comments