● Jurnalism prostesc
Mass-media au făcut un subiect din componenţa comisiei de elaborare a proiectului pentru noua Constituţie.
Se aduc obiecţii cum că unii din membri nu ar avea studii de specialitate: ba că unul fu tehnician la Tractorul, ba că altul fu învîrtitor de hîrtii la o fabrică de tricotaje, ba că nu ştiu ce bube profesionale ar mai avea în cap altul.
Jurnaliştii sunt într-o gravă eroare. Aceeaşi în care căzu Victor Socaciu atunci cînd clamă incompetenţa poporului în legiferare.
Constituţia nu este mai mult decît un document de bun simţ. Bunul simţ nu are nevoie de studii, nu are nevoie să respire aerul rarefiat al fineţurilor juridico-gramaticale.
Ce folos că actuala Constituţie este dezlînată axiologic, deşi la întocmirea ei au participat „somităţi” precum Iorgovan sau Dorneanu? Am analizat în cuprinsul blogului de faţă cîteva din aspectele constituţionale ce ignoră echitatea, reprezentativitatea, demnitatea, legalitatea etc. Iată! Dorneanu e complice la lovitura de stat (reuşită) din vara anului 2012. Nici Iorgovan nu excela în judecata limpede. Tot sofisme clocea ori-de-cîte-ori avea prilejul. Lui îi datorăm monstrul instituţional numit curent Plenul Camerelor Reunite.
Constituţia trebuie să reflecte doar valorile şi virtuţile împărtăşite de societate şi implicit de membrii constituantei, în acord cu normele internaţionale (puţine şi comprehensive).
Aşadar, nu studiile de specialitate sunt problema, ci caracterul membrilor comisiei. Acolo unde ura, invidia, dispreţul, cinismul, venalitatea, lenea, vanitatea etc. domină în grupul de reflecţie, niciun proiect de Constituţie nu poate ieşi bine. Asta aş vrea să evidenţieze jurnaliştii.
Oare cînd va înţelege presa chestiunile de bunsimţ?
● Procuratura televizuală
Am aflat despre disconfortul Preşedintelui faţă de amatorismul procedural al procurorilor cînd vine vorba de arestarea rechinilor penali. Mărturisesc că şi eu sunt dezamăgit de lipsa de imaginaţie a organelor de anchetă penală în gestionarea impresiei pe care o lasă în timpul anchetei.
Am mai spus-o şi cu alte ocazii, inculpaţii profită de puterea mass-media pentru a-şi ajusta statura prin trucuri emoţionale, dîndu-se după imaginarul popular, puternic guvernat de falsul mit al haiducului. Aş lucra la stingerea lui.
Dacă aş fi procuror sau poliţist judiciar, în timpul cercetărilor, nu aş permite prelevarea de imagini ale locului faptei, şi nici ale inculpatului atîta timp cît locul trebuie scormonit judiciar. Nu aş interzice nimic, ci doar aş acoperi fizic „obiectivele”. Mă voi referi doar la persoana inculpatului, întrucît ea e mai importantă în pervertirea procesului judiciar.
Atunci cînd este adus la interogatoriu sub pază, chipul arestatului va fi acoperit cu ceva (o cămaşă, ochelari de soare etc.) În schimb, oamenii din escortă îşi vor arăta chipul. În prezent e invers. Paza e mascată, în timp ce arestatul are chipul la vedere. Şi mai dă nonşalant şi declaraţii, în timp ce mascaţii stau ca boii. Un ciopor de mascaţi dă o imagine de slăbiciune a statului faţă de infractori. Aşadar, imperativul este: mascaţii, fără mască, infractorul, cu chipul ecranat.
Despre vorbe şi atitudini. Nu aş interzice declaraţiile publice, dar anchetatului i-aş pune în vedere că, din momentul chemării la parchet, orice declaraţie publică dată de suspect, sub orice formă, pe orice canal mediatic, va fi transcrisă în dosarul de cercetare penală, iar în funcţie de conţinutul său, ea va agrava situaţia inculpatului sau i-o va uşura. Declaraţiile contradictorii date înafara cadrului legal vor fi interpretate ca tentativă de inducere în eroare a organelor de anchetă, sau după caz, tentativă de intimidare.
Aşadar, sunt trei măsuri mari şi late de luat:
1) împiedicarea apariţiei audio-video în public a arestatului şi
2) în caz de cercetare în libertate, pe durata procesului judiciar, includerea automată în dosar, a tuturor afirmaţiilor făcute de inculptat în public.
3) Toate organizaţiile politice ce s-ar ridica în apărarea ante portas sau ex ante a suspectului/ inculpatului vor intra în vizorul DIICOT şi vor fi supuse anchetei, urmînd a fi iniţiată procedura de dizolvare. Ca persoană juridică de drept public (partid politic) cu putere legislativă, nu poţi să te opui chiar aplicării dreptului public fără să te contrazici. Orice întîmpinare extrajudiciară, protest, declaraţie de solidarizare, reprezintă o formă de justiţie paralelă, ceea ce Constituţia interzice expres. Faptele ar fi de natură să descalifice organizaţiile politice în cauză.
Nu ştiu dacă CPP va trebui modificat întru raţionalizarea procedurii, însă cele trei măsuri ar veşteji verbozitatea celor cu raţa-n gură. Atît vinovăţia cît şi nevinovăţia se dovedesc NUMAI în înstanţă. Orice altă formă de discurs* din partea părţilor, pe durata procesului judiciar reprezintă subminarea autorităţii statului.
–––––––
* un exemplu de pedeapsă aplicată pentru bruiaj mediatic este cel al purtătorului de cuvînt al sectei Aum Shinrikyo. Un avocat al sectei şi sofist supraexpus mediatic. S-a ales cu vreo 5 ani de puşcărie pe care i-a şi executat.
★ Totul există, pentru că totul a fost imaginat
După accidentul de la Three Miles Island din 1979, s-au desprins trei imperative importante în gestionarea unui dezastru nuclear:
1) Fii imaginativ!
Situaţiile de blackout nu seamănă una cu cealaltă. Însă scenariile cele mai sumbre pot fi imaginate. Acolo unde inginerii nu au imaginaţie, iar investitorii sunt prea zgîrciţi, golul poate fi umplut de către literaţi. Un scriitor aproape profetic a descris într-una din cărţi, cu cîţiva ani înainte, cam ceea ce s-a petrecut recent la centrala Fukushima #1. În clipul de mai jos, omul arată pe tonul: vezi? ţi-am spus eu!, uşor conspiraţionist, dar raţional, că la centrala Fukushima, dispozitivele de siguranţă au fost insuficiente numeric, rigide, subdimensionate şi prost poziţionate.
Dacă centralele nucleare sunt în prezent controlate la sînge, iar cea de la Hamaoka este deja pe butuci, aceasta se datorează şi scriitorilor, şi istoricilor.
Se credea că centralele de pe coasta Mării Japoniei sunt OK. Nu e chiar aşa. Sunt consemnate seisme cu ridicări şi coborîri de teren de 2 metri şi chiar peste, deşi un eventual ţunami nu poate avea amplitudini prea mari cît să distrugă cele 14 reactoare din pref. Fukui, de pildă. Aşadar, e greu de crezut că o reţea de ţevi (rigidă) poate rezista la deformări atît de mari.
Aplic scurtătura în special pentru gazetarii interesaţi de senzaţional. N-au decît să-şi traducă singuri sursa.
2) Ai încredere în cei de la faţa locului!
În linii mari, imperativul a fost respectat, deşi lipsesc cîteva seturi de date radiologice din intervalul 11-15 martie.
Apoi, nimeni nu a detaliat care sunt riscurile răcirii directe cu apă de mare (soluţie practicată timp de mai bine de o săptămînă). Vă amintiţi de eroarea de măsură din 26 martie? În fapt, oamenii nu ştiau ce măsoară, pentru că, pe la 20 martie, apăruse un izotop nou: 38Cl, rezultat în urma bombardării (probabil α a) clorului natural din apa mării.
Acuma, să nu cădem în paranoia, însă e bine să privim cu circumspecţie cam toate informaţiile. Fie ele liniştitoare, fie alarmiste.
Crede-i, dar verifică-i.
Am selectat clipul de mai jos pentru că, în general arată cam cum trebuie să ne îndoim, şi în acelaşi timp să nici nu ne panicăm. Televiziunea care l-a produs este una internetă de apartament, dar mult mai decentă decît OTV. Nu pot însă să nu constat anticorporatismul manifest, ceea ce este pe gustul meu.
3) Nu folosi faptele (sau interpretarea lor) în lupta politică!
O cale de respectare a celui de-al treilea imperativ este să scoţi la suprafaţă, în cadru oficial, toate opiniile. Scriitorul a fost invitat pe 10 mai în comisia energetică a camerei inferioare a Dietei, unde şi-a expus viziunea. Acţiunea vine să exploateze şi imaginaţia, să întărească şi încrederea, să amîne şi lupta politică. În clipul de mai jos, alături de Hirose (scriitorul) poate fi văzut chiar precedentul premier, Hatoyama. Recomand vizionarea clipului, eventual traducerea lui (de către cine are timp) pentru că scriitorul descrie foarte bine mecanismul exploziei de hidrogen.
Partidele de opoziţie au stat cuminţi cam 70 de zile. Moratoriul a expirat. PLD a început ofensiva în Parlament, speculînd cronicizarea efectelor accidentului nuclear. Însă deocamdată, insistă mai mult asupra trecutului: de ce, în nu-ştiu-ce împrejurare, premierul Kan nu a spus adevărul, dacă l-a spus, de ce nu l-a spus complet etc.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
5 comments