Fără buletin

▲ Şantier

Posted in Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2011/10/25

Zilele trecute asistai la „jocurile olimpice” ale şcolii primare la care învaţă Tetsu. Anual, toamna, în preajma zilei de 10 octombrie (Ziua Educaţiei Fizice) au loc, în toate şcolile din învăţămîntul preşcolar, jocuri şi demonstraţii de cultură fizică. Anul trecut însă, jocurile s-au amînat pentru noiembrie, din cauza unui şantier de ranforsare a clădirii şcolii, şantier ce s-a întins cam pe jumătate de an. La şcoala luată în discuţie, cele două corpuri de clădire au fost construite cam prin anii 60 ai secolului trecut, pentru mai mult de 1000 de elevi. Cum natalitatea a scăzut odată cu rezistenţa structurii, iar efectivul nu trece azi cu mult de 700 de copii, corpul principal a fost scurtat cu un etaj.

Clădirile şcolilor primesc atenţie sporită, deoarece, ele constituie locuri de refugiu primar pentru populaţie, în cazul calamităţilor naturale. Ar fi ironic ca tocmai adăposturile să cadă la un eventual cutremur. Înafara spaţiilor de adăpost, şcolile întreţin, plin în permanenţă, bazinul de înot. De acolo se alimentează autospecialele în cazul unui incendiu, şi tot de acolo se pot alimenta toaletele pentru eventualii refugiaţi rămaşi fără utilităţi curente.

Înainte de şantier

Fotografiile au fost luate în toamna lui 2008 şi respectiv 2011, din unghiuri relativ apropiate, dar cu aparate diferite şi de la înălţimi diferite. În fotografia de jos Se pot vedea contraforturile atît la clădirea administrativă (stînga) cît şi la cea principală (dreapta). Între structura externă şi cea preexistentă a rezultat un spaţiu utilizabil la evacuarea pe fereastră, în cazul unui incendiu în care evacuarea pe scări ar deveni periculoasă. De asemeni, se poate vedea că numărul de etaje a scăzut.

După şantier

Iată bazinul şi indicatorul că acolo e rezervorul de apă pentru stingerea incendiilor.

Fotografia de mai jos a fost luată pe 2 aprilie a.c. în pridvorul sălii de sport (nefigurată în fotografiile anterioare) şi arată urmele expertizei în construcţii. Pe semne, la următoarea execuţie bugetară, îi va veni rîndul la consolidare.

Reclame

#12

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/09/05

Taifunul #12 zace peste arhipelag încă de la 30 august. Este un taifun de talie mare, cu depresiune mijlocie (nu a avut mai puţin de 960hPa în zilele bune), dar cu mare debit pluvial, din cauza vitezei extrem de mici de avans. Deşi depresiunea nu este chiar adîncă, nivelul mareelor a este cu pînă la 70cm mai înalt*, ceea ce face periculoasă apropierea omului de ţărm.

S-au înregistrat noi recorduri de volum pluvial cumulat. Chiar şi înaintea taifunului #12, 65 de staţii meteo anunţau recorduri absolute de precipitaţii. Nu mai departe, într-un sat din prefectura Nara, în intervalul 30 august – 4 septembrie, incredibila sumă de 1800mm arată practic dimensiunea potopului. Spunea cineva că la Nara a plouat torenţial 24 de ore continuu. Cam toate prefecturile din vecinătate (Mie, Wakayama, Aichi etc.) raportează precipitaţii de peste 1000mm. Dublu faţă de media anuală pentru Sulina**, de pildă.

Pantele o iau la vale şi înghit case, drumuri, bunuri şi oameni. Rîurile se revarsă. Oamenii se refugiază în locuri mai sigure. Chiar şi în prefectura vecină Hiroşimei, Okayama, 310.000 31.000 de oameni şi-au părăsit casele ameninţate să fie luate într-un fel sau altul de ape.

Buletinul de ştiri de la miezul nopţii spune şi cîte victime au fost înregistrate pînă acum. 20 de morţi (majoritatea înghiţiţi de maluri de pămînt sau furaţi de rîuri) şi 55 de dispăruţi. Chiar şi în pref. Hiroşima, mai puţin afectată, o persoană este dată dispărută.

Mai spre răsărit se vede şi taifunul #13. Ceva mai mic, dar care ameninţă să fuzioneze cu #12.

Anul acesta este mai sărac în taifunuri. În 1991 şi 2004, pe vremea aceasta, treceau peste Japonia două taifunuri devastatoare ce purtau numerele #19. Particularitatea anului 2011 este precocitatea taifunurilor. De obicei, debutul japonez al taifunurilor era cel mai devreme prin luna iulie. Anul acesta, încă din luna mai ne „bucurăm” de vizite.

–––––––––
* Urmînd legea lui Pascal, sub discul depresionar al unui taifun se formează în ocean un cucui de apă ce se deplasează simultan cu depresiunea atmosferică. Cînd taifunul atinge ţărmul, cucuiul face ca mareea să crească mai mult decît de obicei.
** Deşi este cea mai puţin plouată staţie meteo din ţară (cca 400mm/an), ironic, în anii 20 ai secolului trecut, la Sulina s-a înregistrat cea mai violentă ploaie de cînd se fac măsurători meteo în România: 524mm. Evenimentul a fost analizat de geograful francez Em. de Martonne, în special efectele ruperii de nori de deasupra bazinului Jiului.

Tagged with:

★ Taifun

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/05/29

An cu La Niña. Pacificul, colea. Arhipelagul Okinawa e deja sub cotropirea taifună. Viteza vîntului 45m/s (cca 160Km/h). Valuri de 12m. 250.000 locuinţe rămase fără alimentare electrică.
EDIT: Actualmente, pref. Kagoshima este sub vîrtej. Viteza de translaţie a crescut la 60Km/oră. Viteza vîntului a scăzut la 35m/s, cu intensificări pînă la 55m/s.

Taifunul la 29 mai 2011, ora 03:50

(Sursa: Yahoo! Tenki)
Harta precipitaţiilor

Debit pluvial (mm/oră)

Un an taifunos a fost 2004. Taifunul #18/16, care a trecut şi peste Hiroşima la 7 septembrie, a avut următorii parametri:

Presiunea: 945hPa, viteza vîntului 40m/s, viteza de translaţie (la 34 grade lat.N): 55Km/h

(Sursa NHK 2004)
Parametrii sunt comparabili cu cei ai #2/23. Discul galben indică vîntul puternic. Cel roşu, vîntul violent (peste 25m/s).

Taifunul #18/16 a venit pe ruta aceasta:
Ruta actualizată şi cea prevăzută

Taifunul #18/16. În Hiroşima, (Naka ku) intensificare locală pînă la 60,2m/s (cca 216Km/h la ora 14:20)


Numărul de locuinţe rămase fără alimentare electrică după taifunul #18/16(2004):

În Kumamoto şi Fukuoka (Kyushu) 1.250.000 locuinţe fără energie electrică

Cu numai 8 zile înainte, pe 30 august, taifunul #16/16 a trecut pe seară, cu buricul chiar prin Hiroşima.

Presiunea 970hPa

De ieri, de cînd a început tsuyu, în toată ţara plouă viguros. Tsuyu (bai’u* în limbaj scorţos) este cam al 5-lea anotimp al anului. Plouă aproape zilnic, şi, virtualmente, la orice oră. Umiditatea se menţine la valori de peste 80%. Nu ai unde usca rufe. Trebuie să supraveghezi şi bulendrele din dulap. Te poţi trezi cu ele mucegăite. Anul acesta, an cu La Nina, nu este un an tipic. Tsuyu a venit cu 12 zile mai devreme şi este al treilea ca „trufandalitate” absolută, de cînd se fac măsurători climatice.

Ei, şi?, poate veţi zice.

Păi, una din anomalii este că, în cinci luni, de cînd a început anul, deasupra Filipinelor nu s-au format decît două vîrtejuri. An sărac în taifunuri, ca de altfel şi precedentul.
A doua anomalie este că vîrtejul #2** avansează spre sectorul nordic. De regulă, pînă prin august, taifunurile evoluează şi se destramă în zona subecuatorială. Abia spre toamnă, cînd Asia se mai răceşte, iar regimul climatic virează spre anticiclonic, taifunurile migrează accelerat spre arhipelagul Japoniei. De obicei, deasupra Okinawei, formaţiunea taifunoasă trece cam cu 20-30Km/h, iar cînd atinge latura sudică a insulelor Shikoku şi Honshu, viteza de avans trece de 40Km/h). La peste 40 grade lat.N, forma spirală se destramă, însă, îşi menţine potenţialul pluvial. T#2/23, avansează spre NE cu 40Km/h deasupra Okinawei, urcă în prezent pe insula Kyushu iar luni se prevede că va atinge insula Honshu. Cel mai probabil, în zona Kanto-Chubu-Kinki.

Traiectoria taifunurilor are în linii mari sensul SSV→NNE, însă nu sunt excluse abateri, cum ar fi coturi bruşte, sau chiar revenirea în locuri deja măturate. Prin poziţie, vestul insulei Honshu este mai ferit de taifunuri. Asta nu înseamnă că pericolul nu există. Nu e numai pericolul contactului frontal. În permanenţă, de pe flancul vestic al vîrtejului, o aripă noroasă pleacă mult mai repede spre nord. Ceea ce face ca, chiar dacă vîntul nu bate, cîteva zile bune, ploaia să cadă abundent, în reprize lungi. De altfel, din cîte am observat, fenomenul tsuyu este dat de bîntuirea aproape constantă a unei aripi de taifun sau a alteia. Frontul atmosferic rezultă din condensarea aerului cald şi umed venit din sud, cu aerul rece dintr-un maxim barometric nord-asiatic.

Premize locale de dezastru

Insula Kyushu este principalul receptor de ploaie venită din bazinul sudic. În sudul insulei, destul de frecvent se înregistrează precipitaţii de peste 300mm la o trecere. Uneori se ajunge local şi la 800-1000mm. Teritoriul este în general bine amenajat. Însă are şi limite, geometrice ca-să-zic-aşa. Cînd debitul pluvial trece de 50mm/h, nu e nimic extraordinar ca viitura rezultată să deverseze.

Anul acesta, prefecturile Miyazaki şi Kagoshima păstrează încă, într-un echilibru metastabil, acumulările de cenuşi vulcanice de la recenta erupţie din iarnă. S-au inventariat 35 de locuri periculoase.
În ce constă pericolul? Cenuşile vulcanice se îmbibă cu apă, lucru ce duce la schimbarea bruscă a unghiului de taluz natural. Cu alte cuvinte, odată îngreunată, masa de cenuşă o ia brusc la vale. Un fel de megabetonieră din care pleacă brusc betonul. Şi rade totul în cale. Amenajarea în astfel de cazuri constă în lărgirea cursurilor de apă, de la 20 la 100m şi simultan, îndiguirea. Nu e sigur că pe la coturi digurile vor fi şi rezistînd.

Un alt loc sensibil este aria răsăriteană a insulei Honshu, regiune afectată de recentul val de cutremure catastrofale din martie-aprilie. Pantele şubrezite de seisme, odată încărcate cu apa de ploaie o pot lua la vale cu mult mai uşor. În zonă, previziunea de ploaie depăşeşte 100mm/zi. Cu atît mai probabilă alunecarea, cu cît, relieful însuşi s-a mai modificat şi este încă instabil gravitaţional. O fisură ici, o forfecare de strate colo, o înălţare ici, o deviere naturală de curs colo.

La pericolul hidrostatic (alunecări de teren) şi cel hidrodinamic (deversări de rîuri, erodări de maluri), se adaugă mareea înaltă. Ceva mai înaltă pe vreme de taifun. Nu numai din cauza înălţimii valurilor. Depresiunea atmosferică face ca, sub formaţiunea spirală de nori, nivelul mării să crească pascalian. Se formează un mic „cucui” marin, care, cînd ajunge în contact cu ţărmul, îl inundă mai adînc decît o face mareea de clar de Lună. Şi dacă mai punem şi prăbuşirile seismice de teren litoral, în Tohoku, inundaţiile vor fi mai grave doi trei ani de acum încolo.

O mică previziune personală. Ţinînd seama de viteza mare cu care trece peste Okinawa, presimt că taifunul se va destrăma înainte de a atinge coastele insulei Honshu. Teoria mea zice că tocmai viteza mare de translaţie este cea care grăbeşte destrămarea. Îi taie „suflul”. Sunt bucuros că am prilejul să-mi verific ipoteza.

––––-
* De fapt, tsuyu şi bai’u se scriu la fel, (梅雨 ploaia prumilor. Pe semne, ploaia din preajma recoltei de prume.) dar se citesc diferit, în funcţie de context.. Nu rîdeţi! Este denumirea pe care am dat-o unui rozaceu cu drupă asemănătoare caisei nealtoite, dar cu sîmburele ca de piersică, fruct acru precum corcoduşa (altoită cu mărul pădureţ), rozaceu numit ume pe japoneză şi japanese plum pe engleză. Aşadar, prune, ume – mai pe româneşte – prume.
** Taifunurile din Extremul Orient nu au nume, ci numere de ordine. Ca la butelii. Deşi suntem în luna mai, dinspre Filipine vine încoace un taifun destul de puternic (940 hPa în buric). Taifunul #2/23. În care #2 reprezintă numărul de ordine, iar 23, anul erei Heisei.

Tagged with: , ,
%d blogeri au apreciat asta: