Sarin – 15 ani. Bilanţ încă parţial
S-au împlinit 15 ani de la mişelescul atac cu gaze de luptă din metrou. Mi-amintesc, în ziua atacului eram în Tokio. Ora 9 diminiteaţa. Coborîsem din Yamate sen la staţia Ebisu, şi urma să schimb cu Hibiya sen, cînd, am văzut agitaţie mare şi accesul oprit. L-am întîlnit pe Yuri, un peruan cu care lucram, şi care mi-a spus, din ce a înţeles şi el, că cineva ar fi spart o sticlă de tiner, şi de aceea nu era voie în staţie. A trebuit să o luăm pe jos pînă în Roppongi, unde aveam locul de muncă. Abia spre seară am aflat ce grozăvie s-a petrecut, şi cît de aproape am fost.
13 morţi şi 6252 de supravieţuitori cu sechele. Raportul mare de răniţi se datorează concentraţiei relativ scăzute a neurotoxicului. Însă sechelele nu sunt mai puţin invalidante. Sunt oameni rămaşi paralizaţi pentru toată viaţa, oameni cu pareze, parestezii, cu spasme şi convulsii, cu coşmaruri, cu deviaţii comportamentale.
Procesul judiciar este în curs. Nici Justiţia japoneză nu străluceşte prin viteză. Dar pînă azi, 10 din capii fostei mişcării Aum shinrikyo au fost deja condamnaţi la moarte, după epuizarea tuturor căilor de atac. Mai sunt cel puţin patru fugari, ale căror chipuri sunt încă prezente pe avizierele de pe lîngă cabinele de poliţie. După dizolvarea judiciară, mişcarea s-a recostituit în două ramuri intitulate: Aleph şi respectiv Calea luminii. Fostul purtător de cuvînt al sectei Aum, un tip cu un tupeu rar, condamnat la închisoare, şi între timp eliberat, conduce una din ramuri. Văduva unei victime se arăta indignată de continuitatea sectei.
Înainte de atacul cu sarin de la metrou, secta mai comisese două crime de mai mică anvergură. În 1990 sau 1991 a răpit şi asasinat un avocat din Yokohama. Al doilea incident a fost cu sarin, şi s-a petrecut într-o noapte din vara anului 1993, sau 1994, într-o arie locuită din Matsumoto. În presă e cunoscut sub numele de incidentul cu sarin din Matsumoto. Au murit atunci două sau trei persoane şi alte cîteva zeci rănite din cauză că dormeau cu ferestrele deschise. Televiziunile au transmis atunci că unul din locatari se jucase de-a chimistul şi preparase insecticide organofosforice. De ce o versiune atît de năstruşnică? Pentru că suspectul identificat de poliţie a fost un paşnic locatar al unei căsuţe modeste, dar care, ghinionul lui, în trecut deţinuse o farmacie, iar autorizaţia de manipulare a substanţelor periculoase era încă validă. Deşi propria sa soţie a rămas paralizată permanent, omul a fost pentru cîţiva ani ţinta oprobriului vecinilor, cu toate că, în urma cercetărilor, fusese achitat din lipsă de probe.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
[off-topic] http://www.romanialibera.ro/reportaj/a180384-tenorul-japonez-care-a-facut-revolutia-pe-baricada-de-la-inter.html
Cumplit!
Ce noroc ai avut
Ai trecut si prin cutremure ?
@Despina, prin cutremure am trecut şi eu, ca tot omul trăitor pe falii. Doar patru memorabile am trecut ca experienţă nemijlocită, din care doar unul în Japonia. Bine, cutremure slabe sunt cu duiumul, mai ales în Tokio, unde unul singur am remarcat că a stîrnit emoţii cît de cît lizibile pe faţa oamenilor. Shizuoka, aflată în vecinătatea muntelui Fuji, e sistematic zguduită uşor. Seria de cutremure de la Niigata, din 2004 a fost într-adevăr catastrofală, deoarece s-a suprapus cu sezonul taifunurilor, cînd alunecările de teren nu surprind pe nimeni. Cum să crezi că munţii stau pe loc după trei taifunuri ce-au lăsat fiecare cîte 400 mm de ploaie? Şi dacă se mai zguduie şi pămîntul, e nasol. Vorba populară: La balega moale puţină apă-i trebuie. Din ce mai ţin minte, prin anul 2000 a fost un cutremur mare în nord. Hokkaido a fost cea mai afectată insulă, însă victime omeneşti nu reţin să fi fost. Un agricultor din Hokkadio mi se plîngea că i s-au răsturnat rafturile în silozul de cartofi şi a pierdut peste 2000 de tone.
Hiroşima (prefectura) nu e plasată într-o arie foarte activă seismic. A fost unul măricel, fără victime directe, în martie (23 poate 27) 2001. Magntitudinea a fost mică, însă a fost un cutremur superficial (10Km), cu epicentrul la vreo 30 Km de Hiroşima (oraşul), ceea ce s-a tradus prin gradul 5-slab pe scara japoneză a efectelor la suprafaţă. La 5-slab se fisurează pereţii de paiantă şi cad ţigle. Următorul de aceeaşi talie va avea loc după 95 de ani, conform estimărilor specialiştilor.
Fragmentarea plăcilor face ca puţine cutremure să răzbată la distanţe mari. Catastrofalul cutremur din 17 ianuarie 1995 de la Kobe-Awajishima, cu peste 5000 de morţi, nu s-a simţit la Tokio (450Km).
Am inteles.
Cutremurele nu terorizeaza totusi populatia
Cutremurele terorizează şi în Japonia. Mass-media, nu. Ca să-ţi faci o idee, am aflat de la trustul Realitatea despre cutremure petrecute în Japonia, ce nu au dat vreun breaking-news în Japonia. 🙂
🙂 🙂 🙂
Nu e nicio sectă, e o grupare teroristă dirijată de ruşi (aveau şi un elicopter rusesc, piese adică, urmau sa-l asambleze).
@Riddick, drept să-ţi spun, filiera rusă am intuit-o şi eu la cîteva zile de la calamitate. Ziceam: „la ce s-or fi cîcîit să sintetizeze sarinul, cînd puteau să-l cumpere de la ruşi? Nu cumva de acolo le-a parvenit?” Am aflat şi că „enoriaşii” ruşi erau cam de zece ori mai mulţi decît în ţara de origine.
Cu toate astea, e mai probabil ca secta să nu fi funcţionat cu sprijin rusesc. Nici măcar cel al serviciilor secrete. Lucrurile sunt explicabile şi fără suspiciunea existenţei unei filiere ruse – cel puţin în materie de chimicale – dacă încercăm să contextualizăm. Nu pot băga mîna în foc că n-ar fi ştiut de scurgerile de „ţevi”.
Era o vreme cînd, după decenii de ateism oficial, religiile şi tehnicile orientale atrăgeau fluturii tocmai despupaţi. Ţin minte că şi prin România acelor ani umblau tot felul de „apostoli”. Am şi asistat la o şedinţă de meditaţie Bahai (?). Era amuzant să vezi femeia aceea uşor meduzoidă, cum încerca să transmită (nu prea ştiu ce) unei mulţimi, într-o sală în care, cu un an sau doi înainte, fusese un congres PCR. Afară stăteau tineri neoprotestanţi şi distribuiau publicului ce tocmai ieşea, Biblia. Cum ar veni, „o contramanifestaţie”. Dacă luăm în calcul deruta metafizică a oamenilor de atunci, e de înţeles răspîndirea „învăţăturii Aum” în fostul spaţiu sovietic.
Apoi, mă gîndesc că, dacă sarinul ar fi fost „de import”, asta s-ar fi putut pune în evidenţă la analizele criminalistice. Sarinul e în fapt un lichid foarte volatil. Nu e un gaz tipic la temperatura ambiantă. Cu toate acestea, nu rezistă prea mult în aer. E greu să-i stabileşti originea doar din analiza aerului. Însă se poate determina originea în funcţie de „pattern-ul” reziduului după evaporare. Mai precis, compoziţia impurităţilor nevolatile, din flacon, poate da un indiciu suficient de solid cît să valideze sau să respingă ipoteza importului. Chiar dacă ar fi ştiut de intenţiile criminale ale sectei, nici măcar ruşii, nu s-ar fi încumetat să lase o scurgere de substanţe toxice de luptă (STL). Riscurile în politica internaţională ar fi fost mult prea mari, iar Rusia prea slabă pentru a şi le asuma. Dacă serviciile ruseşti ar fi simţit vreo intenţie de drenare peste graniţe a STL, mai degrabă ar fi oprit-o.
Voila !
Ce sa mai zic? Mi se face rau !
Am fost şi eu la Sala Polivalentă, cred ca prin 1994, la al 2-3-lea „turneu” al lui Shri Mataji Nirmala Devi (Sahaja Yoga).
Eram sceptic cu privire la Yoga, dar vroiam să vad „pe viu” cam despre ce este vorba.
Se dădeau instrucţiuni : „închideţi ochii”, „respiraţi adânc”, „întindeţi braţele”, etc, nu am sesizat nimic ezoteric ori de altă natură, părea o farsă în masă, cu public.
Unii consideră că Rusia a vrut în mod deliberat să pară slabă, până şi ieşirea din Afghanistan fiind o regie:
http://wydawnictwopodziemne.com/en/2010/02/22/charlie-wilson-i-wojna-w-afganistanie-2/#more-375
Nu ştiu ce să zic, Riddick. Exploatarea religiei nu e punctul tare al ruşilor. Şi nici japonezii nu sunt oameni extraordinar de religioşi, cît să tulbure apele îndeajuns. Părerea mea e că ruşii, cînd au fost slabi, au ştiut să dea înapoi, avînd siguranţa că, deîndată ce se vor fi întărit, nu va fi o problemă reluarea ofensivei. Însă specialitatea lor este dezorganizarea prin mişcări stîngiste şi semănarea de conflicte îngheţate. Sămînţă de vrajbă mai uşor de controlat. Mişcarea Aum nu se înscrie nici în una nici în cealaltă. Au finanţat, ei, ruşii, alte organizaţii criminale, însă acelea aveau o ideologie, iar nu o religie.