Fără buletin

Fac gnocchi de vreo 17 ani. Pot spune că, după atîta timp, am o reţetă originală. „Romaneasca”. Din păcate, vara, vînzările sunt mai mici, deşi am facut eforturi de a reduce conţinutul caloric. Vara, oamenii preferă mîncăruri mai sarace în calorii. De aceea, de vreo 10 ani prepar gnocchi numai în sezonul rece. Un motiv în plus de newsletter pentru luna de lansare (octombrie).

Am profitat de temperaturile de martie din ultimele zile, şi azi am hotărît să lichidez stocul. Grup numeros de la Mazda. Negocieri prealabile, mailuri aproape zilnice, devize peste devize. S-au hotărît ieri. Meniu românesc.

Cum naiba să scap de gnocchi? Mi-am luat inima-n dinţi, şi unul din felurile servite… aţi ghicit, a fost gnocchi. Mă întreabă un client:

-Bine, dar cum diferă de gnocchi italieneşti?
Zic: -Sunt porţiile mai mari.

––––––-
1 iunie 2010: Văd că nu s-a înghesuit nimeni cu comentarii.

Schimbul de replici nu a avut loc. Fire anticipativă, am instruit-o doar pe soţia mea ce să zică în cazul (improbabil) în care i s-ar face observaţia. Reţeta, fiind originală, nu avea niciun rost să îi bag pe clienţi în explicaţii despre importanţa îmbătrînirii gelului de amidon în stabilizarea consistenţei găluşcuţelor, precum şi în alte chestiuni de „dextrină politică”. Relaţia este pur comercială, iar în meniu, principalul articol (nescris) este buna dispoziţie. Înaintea conţinutului material, oricum acoperit cu prisosinţă de eforturile noastre.

Găsiţi acum tîlcul? (Hint: alegeri.)