● Cutăriko-chan şi Cutărel-kun
Hiroşima – Bulevardul Păcii. Un ax est-vest, lung de 1,5Km şi lat de 100m, bordat de două promenade îndumbrăvite şi patru trotuare late. E zi de festival. Spre deosebire de omologul său din Ceauşima Bucureştilor, locul este animat. Un milion de oameni petrec. Circulaţia automobilelor e întreruptă. Salba de parcuri e tixită de corturi întinse pentru a feri echipele de dansatori costumaţi, de mitraliera soarelui de mai. Pe trotuare stau rînduite tarabele de bîlci. Miroase a sepie friptă şi a floricele de porumb.
Doi tineri îşi lasă micul bagaj pe iarbă şi se învîrt pe lîngă tarabe. La întoarcere nu-l mai găsesc. Cutăriko se enervează niţel. Dă precipitată telefoane şi-şi anulează cardurile. Totul merge repede. Cutărel face la fel, dar de la telefonul ei. Pe al lui îl săltase „găsitorul”. Merg amîndoi la cea mai apropiată gheretă de poliţie să anunţe incidentul. Ea constată că odată cu geanta i-au dispărut permisul de conducere şi carnetul de asigurări medicale. Dacă permisul nu-i poate ridica alte probleme decît imposibilitatea de a conduce un automobil timp de cîteva zile, cu carnetul de sănătate e mai problematic. Teoretic, el poate fi folosit ca document de identitate pentru contractarea unui împrumut la cămătari. De unde şi precipitarea în a-l declara la poliţie, pierdut. După ziua, ora şi minutul la care s-a făcut notificarea, niciun cămătar nu mai poate fi apărat de lege, în cazul în care un uzurpator ar încerca să folosească documentul şi ar reuşi.
Cutărel, român timorat, îşi pierduse demult buletinul de Hiroşima, dar nu îndrăznise să-l declare, neştiind unde e Monitorul Oficial al Japoniei şi cît e amenda. Fără să ştie săracul, că în Japonia nu e ca în România. Prinde însă curaj şi o însoţeşte a treia zi pe prietena sa la primărie. Se opresc pe drum la un automat de fotografii de paşaport. În cinci minute au pozele. Ajunşi la primărie, se legitimează fiecare cu ce are. El, cu paşaportul românesc, ea, cu factura de electricitate. Amîndurora li se pune aceeaşi întrebare: penultimul domiciliu?. Răspund. Şi cu asta intrară în legalitate. Procedura de anulare a carnetului de sănătate durează cît două clicuri şi trei zile pînă cînd noul carnet soseşte prin poştă la domiciliu. Cea de eliberare a buletinului de Hiroşima pentru străini, vreo trei clicuri. Şi gata. Nimic spectaculos.
(Discuţia, într-o postare viitoare)
Povestea este reală şi recentă.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
Japonezii au gasit si un scop practic obsesiei lor pentru IT, aparate foto si gadgeturi electronice.
Se pare ca v-ati ales foarte bine noua tara de resedinta. Sau a fost o intamplare?
Daniel, atenţie la clişee! Explicaţia pe care ţi-ai dat-o e una superficială. Computerele din primăria Hiroşimei nu sunt cu mult mai răsărite de un 586DX. Administraţia românească are computere mult mai performante. Aşadar, nu infrastructura electronică e problema. Mai caută.
Marius, salut! Din intamplare zilele astea sunt in demersurile de schimbat buletinul. Adică ma duc lunea trecută la primarie cu buletinul vechi, cu certificatele ( nastere, casatorie) si copiile dupa ele. Mi se cere si contractul de proprietar al apartamentului si o chitanta de jos de la casierie ca am platit taxa( n-am retinut pentru ce) Ma-ntorc cu contractul eliberat de fostul oficiu prin care se construiau apartamentele inainte de ’89 si cu chitanta. Mi se spune ca nu-i destul, ar trebui si copiile după procesul verbal de la receptia apartamentului sau un CFI de informare. Proces vertbal, nu stiu sa fi avut, dar mi-aduc aminte bucuroasa ca am un certificat de asta scos nu demult in alt scop. Completez şi un formular în care pe langa datele obisnuite trebuie sa trec si ultima scoala facuta (in buletin nu exista rubrica pentru asta) si revin cu tot ce trebuie. Credeam eu! Dau hartiile la ghiseu si mi se spune ca CFI-ul asta nu trebuie sa fie mai vechi de trei luni si al meu nu e bun ca avea deja patru. Asa ca mi-am strans hartiile si am cautat oficiul de cadastru, sau naiba stie cum se cheama. Eram asa de furioasa ca abia acasa am observat ca mi-am uitat chitanta la ghiseu. Ceva mai tarziu am gasit oficiul de cadastru unde am completat o cerere, am platit niste bani, am primit un bon de ordine cu care o sa merg saptamana viitoare sa-mi iau un nou CFI. Pe urma ma voi intoarce la primarie, voi plati inca odata taxa( daca n-o voi recupera-o acolo pe cea dinainte) si, presupunand ca nu mai trebuie sa vin si cu alte hârtii, peste inca doua saptamani voi intra in legalitate.
Ai văzut, Nora? S-au prins că eşti agentă iudeo-masonă. Vigilent stat! Ai vorbit neîntrebată şi te-a pedepsit.
Cred că e timpul să citeşti şi tu legi şi norme de aplicare. Refuză deocamdată să urmezi toate fanteziile sexuale ale legiuitorului. Dacă ai vreo chitanţă cum că ai plătit impozitul pe proprietatea imobiliară, dă-le cu ea peste bot. Dacă nu înţeleg, fă reclamaţii. Nu coopera mai mult decît crezi că se cuvine. Tu ai avantajul apropierii geografice de mîrlanii din vîrful piramidei. Poţi merge pînă la a-ţi incendia buletinul în faţa palatului Cotroceni. Mă rog, eşti fată deşteaptă. Ai prins ideea. Doamne-ajută!
La o adică, puteţi începe să strîngeţi semnături pentru un referendum de abolire a buletinului. Poţi începe o leapşă pe blog în sensul ăsta. Vezi cam care e viteza de propagare, ca să ştim cît de coapte sunt „condiţiile istorice”.
La rubrica şcoală absolvită, poţi trece liniştită „analfabet”. Nu e treaba lor. Să te contrazică dacă au cu ce. Dacă au cu ce, înseamnă că întrebarea e redundantă, făcută să-ţi mănînce timpul. Pentru documentare, poţi face un total al cheltuielilor făcute cu prilejul ritualului de schimbare a buletinului? În lei. Transformă în lei şi timpul pierdut pe drumuri de colo colo.
Eu, anticipand experienta kafkiana, am cautat informatii oficiale – ca sa nu pot fi contracarat de vreun functionar scrofulos la datorie pe motive de „surse neautorizate”. Am gasit dupa chinuri in care google e neputincios adresa oficiala a Serviciului Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor al Municipiului Brasov. Mi-a crescut tensiunea vazand lista de documente necesare plus dosarul plic. Aveam nevoie de itemurile 1,2,7,8,9,10,11.
Asteriscul de la itemul 9 s-a dovedit un mare dusman, cu 16 posibile variante de abordare. Am identificat varianta castigatoare pentru mine: 11 (=2 documente) + 16 (adica tata in persoana + propriul buletin si timp).
M-am prezentat cu toate cele cerute in mult-temuta zi de greva generala a functionarilor. Cartea de identitate a fost gata a doua zi.
Costuri:
1. timp efectiv: o ora (tata) plus 2 ore (eu) – incluzand transport in comun si coada – nu era aglomerat. Timp practic pentru mine: 2 zile de concediu (caci nu poti sti dinainte cat va dura…). Nu includ timpul petrecut de mama pentru a cumpara timbrul fiscal – ea stie de unde 🙂
2. bani: 4 lei timbru fiscal + 7 lei taxa + 1,5×2=3 lei transport in comun, total 14 lei (pt documente zero lei, de copiat am copiat la propriul HP F380).
Concluzie: daca esti maniac si ai toate informatiile si toate documentele scapi in 2 zile cu un cost total de 14 lei. As putea zice: am scapat ieftin, ne vedem peste 10 ani cand imi mai cade parul si va trebui sa mai schimb odata cartea de identitate. Totusi: Pana cand suportam sa-si bata joc de noi cu astfel de perversiuni?
De 1 an incheiat duc propria lupta incercand sa conving niste parlamentari (cel din colegiul meu – un politruc, plus Sever Voinescu, ca-i mai breaz) sa intervina legislativ si sa inlature monstruozitatile din sistemul de evidenta a persoanelor (initiativa declansata odata cu hora kafkiana a schimbarii pasaportului). De la Sever Voinescu n-am primit nicio reactie. Parlamentarul meu imi umple mailboxul cu spam (thx god ca s-a terminat campania electorala), iar raspunsul lui la obiect a fost ca „se va ocupa”, dupa care am primit de la un functionar o explicatie cum ca „trebuie toate documentele fiindca asa e legea”. Si-am ajuns de unde am plecat.
E drept ca acum am documente de identitate valabile. De mentionat ca pasaportul meu, eliberat in decembrie 2009, nu e inca un pasaport EU, desi suntem membri din 2007.
Ce-i de facut?
Ce coincidenţă! Nici eu n-am primit de la Sever Voinescu decît o reacţie, (atenţie!) atunci cînd i-am făcut observaţie că umblă în prezidiu fără cravată. La celelalte mesaje (vreo 10) a tăcut mîlc. Nici măcar un „futu-te-n cur!” nu mi-a trimis. Cred că amicul Voinescu trebuie trimis în pizda mă-sii, că prea s-a măgărit.
Soluţia e să insistăm. Nu mă iluzionez că-i voi înmuia prin reverenţe şi bezele. Sunt hotărît să-i rănesc din ce în ce mai adînc. Aşadar nu prea avem multe opţiuni. Nu putem decît să-i erodăm. Îi facem de rîs cu orice ocazie, pînă cînd, fie renunţă şi vin alţii, fie se trezeşte demnitatea în ei şi pun osul la treabă. Pînă la urmă vom aboli şi buletinul de identitate.
Bun, atunci nu ne lasam 🙂
Voi teroriza mai departe sistematic (ma voi extinde si la ceilalti parlamentauri accesibili, fara a cadea eu insumi in spam…)
Apel catre toti: Veniti cu noi in lupta cu morile de vant!
Marius, cred ca asta trebuie sa fac intai si-ntai: sa scriu „analfabet”. 😆
Dar in afara de cheltuiala de timp si de nervi ( sa trecem peste taxe) raul in toate astea ramane acelasi still umilitor pentru cetateni al metodelor şi atitudinilor birocratiei cultivate în totalitarism. Poate si din acest motiv români,i in general, stau rau cu self -esteem-ul. 😉
Ai observat corect legătura dintre buletin şi self-esteem. Acum înţelegi de ce militez pentru abolirea buletinului.
Te poţi încăpăţîna. Nu te mai duci în ruptul capului la ghişeu. Spui că ţi-e frică de organ, pentru că te tratează ca pe un infractor. Trimiţi actele prin poşta jurnalizată. Înainte de asta, faci fotografii tuturor actelor. Le scrii o scrisoare politicoasă organelor, în care arăţi că vrei ca un angajat de-al primăriei să-ţi aducă buletinul acasă, întrucît, e cald, şi poţi cădea leşinată. Spui că precedentul coana Tăriceanu există deja, şi că nu vezi niciun motiv pentru ca tu să fii tratată altfel. Spui că dacă coana Tăriceanu şi-a obţinut buletinul printr-un abuz, ceri ca buletinul ei să fie anulat deîndată.
Voi posta cît de curînd un raport pe tema asta. Am trimis prin poşta jurnalizată actele de paşaport, iar după confirmarea telefonică de primire de la consulat, i-am trimis raportul Preşedintelui. Tu poţi începe printr-un mail la ministerul administraţiei şi internelor, personal ministrului Blaga. Spui acolo şi de ce ai procedat aşa: a doua (a treia) chemare la ghişeu este deja o pedeapsă corporală. Eşti privată de a-ţi folosi corpul în mod liber.
Nu ai niciun motiv să fii tolerantă din moment ce statul nu-ţi tolerează dovezi alternative. E vorba de demnitatea ta. Pînă una alta, ai arătat cum ai putut că eşti proprietară a locuinţei. Dacă vor să se convingă, au toate datele chiar în incinta primăriei. Nu au decît să întrebe la compartimentul de impozite locale.
Detalii tactice găseşti dacă apeşi baliza „Diaconescu”.
In martie 2008, presa a descoperit ca sotia lui Tariceanu a solicitat deplasarea politistilor la domiciliu, pentru a-i face fotografii pentru cartea de identitate, pe motiv ca e prea „ocupata profesional”.
O echipa a Ministerului de Interne s-a deplasat acasa la Ioana Tariceanu ca sa-i faca poza pentru buletin.
Conform legii, Evidenta Populatiei poate trimite in cazuri deosebite acasa la solicitant o echipa pentru a-i face fotografia pentru cartea de identitate. Legea nu specifica insa si in ce constau aceste „cazuri deosebite”.
Politistii spun ca totul s-a facut corect si conform legii. Doamnei Tariceanu i s-au luat toate documentele, iar ea a platit toate taxele. Cartea de identitate i-a fost eliberata conform legii, intr-o jumatate de zi.
Marius, sa stii ca e buna ideea! Uitasem de deosebita si unicata madama a lui tariceanu! Un precedent care, „normalizat” pentru toate cazurile ( 😆 ) ar deschide o noua cale debirocratizării, prin inlocuirea oficiilor respective cu un singur serviciu on-line unde sa soliciti actul de care ai nevoie, le trimiti datele de identificare atat cat sa-i ajuti sa caute singuri ce le trebuie in fisiere si te duci doar la data programata sa-ti-l ridici, moment in care ti se reactualizeaza, daca e vorba de actul de identitate, si fotografia ( aici se pot anexa si conditiile ( inclusiv „răul de ghişeu”) in care poti fii scutit de aceasta deplasare finala si servit la domiciliu. Ce economie, cat puhoi de functionari fiorosi ar fi pusi pe liber 😆
Aşa e. Ca cetăţean, nu eşti obligat să aduci dovezi zdrobitoare.
Cînd am depus actele pentru paşaport, i-am pus în situaţia să ia de bune declaraţiile mele (sprijinite în mare parte şi de acte scrise cu ideograme. de fapt, numai buletinul de Hiroşima a fost izvorul de probe). A trebuit să fiu crezut pe cuvînt cînd am furnizat informaţii despre: 1) adresa din Japonia 2) starea civilă 3) numele, vîrsta şi locul naşterii soţiei 4) soarta buletinului românesc (altminteri expirat demult). E drept, în ziua votării, am fost la ambasadă şi m-au pus să scriu din nou „extemporalul-cerere”. Nici acum nu ştiu de ce. De altfel, adresa din Japonia a fost verificată implicit, atunci cînd am expediat actele la ambasadă şi am primit paşaportul nou. Ba, nu! Mint. Cred că am scris pe plicul autoadresat, adresa prăvăliei. Acasă nu prea sunt între orele de livrare la domiciliu. Aşa că le-am dat chiar mai multe informaţii decît aveau nevoie. Cum ar veni, statul român ştie acum şi unde mi-e locul de muncă.