Fără buletin

Cum să îndrepţi un senzor foto

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2012/10/15

Cu vreo patru ani în urmă am început şi eu în sfîrşit să umblu cu un SLR digital. Ceva mai tîrziu, am doborît la licitaţie încă unul, uzat. Un Sony α-300. Mă păcălii cu el. Scotea poza cu vreo 25% mai jos decît încadram. Trebuia să ţin minte că are o deviaţie de paralaxă. Nu l-am prea folosit decît atunci cînd nu aveam încotro. Şi numai la fotografii ce nu cereau mare rapiditate.

Zilele trecute însă, luai copiii, pe fiul meu şi pe încă doi băieţi de vîrsta lui, la munte. Copiii şi-au manifestat dorinţa să facă şi ei poze. Înainte de plecare, le-am pus în mînă cîte un Minolta Weathermatic (cu film) un model rezistent la tăvăleală. În timp ce le arătam cum să umble cu ele, unul dintre copii trînti cu cotul, din greşeală corpul aparatului α-300, direct pe podea. Nu m-am impacientat, nu m-am încruntat, deşi căzătura măsurase aproape un metru.
După ce copiii coborîră în faţa casei, făcui totuşi o probă cu aparatul căzut. Spre surpriza mea, deviaţia de paralaxă dispăruse. Hopa! Am redescoperit ceva util: cui pe cui se scoate. Pe semne, aparatul avusese parte de o buşitură înainte de a fi scos la licitaţie.

În autobuz, l-am liniştit pe copil, mulţumindu-i totodată pentru buşitura reparatorie. Nu prea m-a crezut el, dar, treptat, buna dispoziţie i-a revenit.

Cu vreo lună în urmă, însă, nemulţumit de (pe atunci) ţeapa cu α-300, doborîi la licitaţie încă un aparat digital. Un α-350. Ca un făcut, avea aceeaşi hibă, dar numai de vreo 20%. Încurajat de experienţa copil-cot-buf!, am pus aparatul în modul cleaning (cu obturatorul deschis, dar cu senzorul inactiv) şi, cu un beţigaş, agăţînd doar rama metalică, am încercat să îi mîn senzorul la poziţia potrivită. Am reuşit doar să îi reduc deviaţia la vreo 10%. Şi atunci, m-am supărat. I-am tras un pumn vertical în prismă.
Acum merge bine. Urmează să îi curăţ senzorul (murdar încă dinaintea licitaţiei).

Poate vă întrebaţi de ce sunt atît de gingaşi senzorii şi de ce nu stau locului.
Aparatele ceva mai pricopsite au senzorii mobili. Pe de o parte, pentru a compensa tremurul mîinii la expuneri mai lungi, pe de alta, din cînd în cînd, senzorul e pus să vibreze pentru a se lepăda de eventualele firicele de praf.

Anunțuri
Tagged with: , , ,

4 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. david dan said, on 2012/10/15 at 14:57

    ai avut mare noroc cu aparatul de fotografiat;murphy,zicea ca intr-o excursie probabilitatea ca sa scapi din mana un aparat foto direct in lentla, este direct proportionala cu valoarea aparatului-e nomal,un aparat scump are montura grea spre obiectiv.

    • Marius Delaepicentru said, on 2012/10/15 at 21:18

      Cînd a căzut, nu avea obiectivul montat. 🙂
      Soţia mea a scăpat însă unul de aceeaşi talie, direct în obiectiv. Noroc că îi montasem un obiectiv bun, dar nu foarte scump. Obiectivul s-a gripat, dar corpul n-a avut nici pe dracul.
      Se pare că aparatele digitale sunt mai rezistente la căderea în lungul axului optic, decît perpendicular pe el.

    • Marius Delaepicentru said, on 2012/10/15 at 21:20

      De fapt, de aia am şi ales linia Sony, pentru că e fosta divizie de aparate foto a Minoltei, transferată la Sony în 2006. Găsesc obiective Minolta la preţuri ridicol de mici.

  2. Dumitru lui Nae said, on 2012/10/20 at 01:18

    Ma intreb daca putem extrapola „metoda” trantitului si la deviatiile pe care le au unii de la noi…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: