Fără buletin

Azi, Partidul Democrat Liberal a ales să urmeze ponorul de acces în mediul troglodit din care a izbucnit cu ani în urmă. Un ciopor de laşi, incapabil să raţioneze, l-a exclus pe unul dintre cei mai coerenţi doctrinar oameni politici: Cristian Preda. Un partid care nedreptăţeşte nu va putea contrasta în bine, cu nedreptăţile naţional-socialiştilor din USL.

Întrucît discursul lui CP în plenul CNC este de interes public, îl reproduc aici integral. (Pentru conformitate)

(mai jos, textul)
În reuniunea CNC a PDL de azi, am susținut următorul discurs:
“Doamnelor şi domnilor,
Pe 6 iulie 2012, o majoritate parlamentară agresivă îl suspenda pe Traian Băsescu din funcţia de preşedinte.
La fix un an de la acel moment, resimt la fel de acut nedreptatea comisă atunci. Cred că și dumneavoastră aveți aceleași sentimente.
În reuniunea de azi a CNC, sunt ameninţat eu însumi cu o suspendare.
E vorba, ce-i drept, despre o sancţiune care vizează calitatea de membru de partid, nu o înaltă demnitate publică.
Situaţiile au, totuşi, în comun ceva mai mult decât suprapunerea datelor din calendar.
E vorba şi-n cazul meu, chiar dacă la o scară mult mai modestă, tot despre un act nedrept. Cum am venit aici ca să mă apăr, voi explica această nedreptate.
Parcursul meu în PDL nu a fost lin.
Din 2009, de când am intrat în partid, am fost deseori criticat de liderii PDL.
S-a întâmplat aşa atunci când am considerat că menţinerea Monicăi Ridzi în cabinet va aduce prejudicii şi echipei guvernamentale şi partidului.
Am nemulţumit conducerea PDL şi atunci când am afirmat că nu putem combate corupţia, având lângă noi primari corupţi.
Am fost admonestat, de asemenea, atunci când am spus că politica de austeritate nu trebuie înfăţişată ca o binefacere, ci ca o grea încercare, în care rigoarea şi compasiunea trebuie să fie atent dozate.
Am stârnit furia liderilor de partid şi fiindcă am criticat desemnarea drept candidat la primăria Capitalei a unui coleg, care, la câteva luni, a plecat din formaţiunea noastră.
Mai pot da asemenea exemple. Mă opresc, totuşi, aici, fiindcă n-aş vrea să se înţeleagă, fie şi pentru o clipă, că mă consider infailibil.
Am greşit uneori, mai ales prin exagerare. Recunosc, de pildă, că am făcut câteva afirmaţii nepotrivite la adresa lui Emil Boc sau a lui Teodor Stolojan. Le-am regretat şi le regret, evident, şi acum.
Din perspectivă organizaţională, criticile la care m-am expus au conturat un drum sinuos. În aprilie 2012, eram propus pentru excludere. După câteva săptămâni, în iunie, eram ales prim-vicepreşedinte PDL. În decembrie trecut, am demisionat, considerând că, dacă ne-am propus 30 la sută în alegeri, nu ne putem mulţumi cu jumătate. Acum, BPN a propus să fiu suspendat.
Motivul fundamental e criticarea în public a lui Vasile Blaga. Toată lumea ştie asta.
În propunerea BPN, stă scris însă altceva, şi anume că am încălcat articolul 22 din Statut. Asta ar însemna, de fapt, dacă vedem ce spune articolul, că n-aş fi promovat opţiunile partidului din programele electorale, că n-aş fi pus în practică deciziile conducerii, că aş fi luat parte la acţiuni contrare intereselor PDL şi că nu aş fi susţinut candidaţii partidului.
Resping categoric toate aceste acuzaţii, ca neadevărate. Ele au fost născocite în BPN, căci nu mi-a fost dat un singur exemplu, nu mi-a fost citat vreun caz concret în care aș fi procedat astfel. Am dreptul să ştiu ce decizie nu am pus în aplicare, căror colegi le-am refuzat susţinerea şi când am acţionat împotriva intereselor PDL.
Sunt perfect conştient că e practicată, în mod deliberat, o confuzie.
Fiindcă e adevărat că am avut luări de poziţie care au contravenit – dar nu deciziilor, cum spune statutul – ci opiniilor conducerii.
Membrii BPN sunt deranjaţi că am avut vederi diferite de cele ale lui Vasile Blaga. Numai că doar bolșevicii reduceau partidul la un om. Nu fiți, vă rog, bolșevici!
Suntem, de fapt, într-un conflict de opinii.
Eu cred că am dreptate. Chiar dacă m-aş înșela, nu consider că diferendul se poate rezolva folosind o poziţie de forţă. Autoritatea unui lider nu se exprimă aşa. Blaga nu va fi mai credibil dacă mă sancţionează pe mine, cu ajutorul dvs.. Dimpotrivă.
Dacă membrii BPN nu au fost preciși atunci când m-au acuzat, eu vreau să fiu.
Aşa că voi recunoaşte că am criticat trei opinii ale şefului nostru de partid.
Am criticat, în primul rând, faptul că, în campania internă, Vasile Blaga a susţinut puncte de vedere ale USL referitoare la PDL. El a cules simpatie afirmând, în esenţă, că alegerile din decembrie au fost pierdute din pricina lui Boc şi Udrea, din pricina Robertei şi a lui Băsescu. Pentru a rămâne liderul PDL, deşi partidul a obţinut mai puţin decât la locale, preşedintele Blaga a folosit temele adversarilor. Încurajat de această orientare a PDL, un senator de-al nostru afirma deunăzi că Băsescu e un “dictator de stânga”. BPN a tăcut. Nu pot fi de acord cu aşa ceva.
A doua opinie pentru care sunt învinovăţit e afirmaţia că PDL are nevoie de consens, nu de confruntare între facţiuni. În particular, am susţinut că moţiunea Udrea trebuia să beneficieze de jumătate din locurile din BPN. Am fost, de asemenea, de părere că toţi membrii partidului trebuie să fie incluşi în strategia de opoziţie. Blaga a ales însă disputa. Penalizând pe cine nu l-a susţinut. Aşa cum ştiţi, sunt departe de a fi singurul care plăteşte nesupunerea.
În fine, am criticat faptul că nu se aplică prevederea din statut care spune că, imediat ce trecem în opoziţie, suntem obligaţi să constituim un guvern-alternativă. Ironia face ca astăzi să decideţi chiar ceea ce eu am cerut în repetate rânduri. Guvernul din umbră se face cu o întârziere de un an. Sigur, e mai bine mai târziu decât niciodată! Aş putea adăuga: dacă preţul e sacrificarea mea, îl voi plăti, fiindcă în felul acesta se va constitui o opoziţie mai solidă. Ştiu însă că nu e aşa. Faceţi ceea ce v-am cerut, în ziua în care mă pedepsiţi, pentru a-l consolida pe Blaga, nu PDL.
Eu nu retrag afirmaţiile pe care le-am făcut.
Fiindcă, dincolo de diferența de opinii, sunt în conflict cu Blaga în privinţa viziunilor despre solidaritate.
Eu sunt solidar cu cetăţenii din mijlocul cărora vin și cu pedeliștii de la bază, pornind de la crezul cu care am intrat în politică: moderaţie, luciditate, curaj.
Acestea sunt mai importante decât disciplina de cazarmă impusă de actuala conducere a PDL.
Ar trebui, de fapt, nu să mă suspendați, ci să-mi fiţi recunoscători, pentru că v-am tras de mânecă, și, în loc de vorbe meşteşugite, v-am spsu adevărul.
Vă invit și pe dvs. să luaţi în seamă adevărul şi să refuzaţi servitutea faţă de Blaga.
Dacă veţi aproba, totuși, suspendarea, nedreptatea va fi pentru mine insuportabilă.
Mi-e teamă că, într-un asemenea caz, ne despărţim şi că va dura mai mult de şase luni până să ne regăsim”.
Membrii CNC au decis suspendarea mea, cu 345 voturi pentru, 183 contra și 34 de abțineri.
Le mulțumesc tuturor celor care m-au susținut.
Regret victoria spiritului cazon în fața libertății.
Reflectez la drumul pe care trebuie să-l apuc, pentru a mă exprima politic.