Fără buletin

După ce, în nemernicia lor, dădură mai an cu „caşchetele” după Preşedinte, jăndarii rămaşi în civil ca pentru incendierea autobuzelor premineriadei din 13 iunie 1990, cum ziceam jăndari se întoarseră la popor cu principiile zootehnice tradiţionale şi cu mijloacele din dotare: sudalma şi pulanul. Iată un exemplu:

Nu mai fusesem de peste un an la un meci de fotbal în București. Mi-era dor și acest România – Bosnia venea la momentul potrivit. Dar n-a fost să fie așa, am conștientizat a mia oară că libertatea mea, și a multor altora nu mai contează. (…)
-Futu-ți morții mă-tii Simioane, faci șmecherii cu noi? Te calc pe cap! Futu-ți morții mă-tii cu Basarabia mă-tii.
Zdrang un scuipat în direcția prietenului care era reținut cu mine apoi continuă cu spume la gură:
– Ești smecher tu, pui poze cu noi, ne filmezi. Gâtu mătii de moldovean! Băăă, dacă mai văd o singură poză cu noi vin peste tine în casă cu sportivii, îi știi, da? Vezi că știu unde stai, gâtu mătii de nenorocit.

(…) Prietenul meu era tare contrariat, avea o vânătaie urâtă de tot și vroia să meargă la IML. Cu siguranță o să le facă cineva ceva la băieții ăștia care vor să mă viziteze acasă, probabil să discutăm problema pierderii Basarabiei în 1812 în contextul războaielor ruso-turce și cât de viabilă este ideea unirii celor două state românești. … Read More

via George Simion

În semn de solidaritate cu George Simion, mă consider dezlegat de promisiunea pe care le-am făcut-o unor jandarmi de a nu le publica feţele. Statul poliţienesc poate fi ilustrat cel puţin în .jpg:

Poza de mai sus nu are nimic anormal. Dar sper ca, prin publicarea cît mai multor probe AV cu reprezentanţi ai aparatului de represiune în acţiuni de interes personal* (şpăgi, abuzuri etc.) să facem ordine în forţele de ordine. Îi invit pe toţi cei ce dispun de probe, să mi le trimită. Le voi publica negreşit, ferindu-i astfel de abuzuri ulterioare din partea forţelor de represiune ale statului poliţienesc. Adresa este: bucataria_mea(la)yahoo.com.

–––––––
* intimidarea cu violenţă fizică şi verbală, avînd ca obiect însăşi publicarea sau nepublicarea imaginii exponentului organului de represiune, nu reprezintă o acţiune în interes public, ci una strict privată. Deci, fundamental abuzivă.