Fără buletin

▲● Pastila de blogazepam – Alegerile din Japonia şi România

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2012/12/17

Deîndată ce se terminară alegerile din România, analiştii neamului, mai mult sau mai puţin principiali, blogări patrioţi, mai mult sau mai puţin oneşti, se repeziră la beregata ARD, reproşîndu-i cîte în lună şi în stele pentru eşecul de la alegerile din 9 decembrie. Le voi veşteji elanul inchizitor, şi sper să îi ajut a accepta realitatea obiectivă. Cu atît mai convingătoare, cu cît, alegerile de pe 16 decembrie din Japonia au date politice, elective, antropologice, şi nu în ultimul rînd conjuncturale, mai mult decît similare.

Azi, Partidul Democrat (PDJ sau Minshuto) a pierdut alegerile generale pentru Camera Reprezentanţilor. PDJ fost la guvernare 3 ani şi 3 luni. Cam aceeaşi durată a avut şi regimul Boc-Ungureanu, în diversele formule. Dacă comparăm cifrele, PDJ a obţinut 56 de fotolii – 11,7%, în timp ce ARD, aproape 17%. Participarea a fost de circa 44%. Cu cel puţin 10% mai slabă decît la alegerile din august 2009.

Sistemul politic japonez a fost decenii de-a rîndul unul cu partid central. Acum 20 de ani, a început să vireze înspre unul bipartit, dar cu asimetrie certă, în sensul că partidul central nu putea fi trimis în opoziţie decît de către coaliţii. La alegerile din 2009 însă, PDJ a obţinut o victorie răsunătoare. A putut constitui majoritatea în coaliţie cu un minuscul partid, Noul Partid al Poporului, constituit dintr-o dizidenţă a PLD. PDJ însuşi s-a desprins din PLD cam prin 1992. Aşadar, şi Japonia are FSN-ul său. De data asta, PLD a obţinut un rezultat zdrobitor: 297 de fotolii (peste 50%) şi 322 (pură întîmplare) împreună cu Partidul Budist (Komeito). Avea nevoie de 320 pentru a putea negocia reforma constituţională (ca în România). Ameninţarea populistă există şi în Japonia. Partidul Tuturor (Minnanoto PP-DD-ul japonez) a obţinut în 2009 6 mandate, iar la alegerile parţiale pentru Senat, 12. Era practic de patru ori mai reprezentat în Senat decît în Cameră. De data acesasta, Partidul Tuturor a fost contracarat de către noul Partid al Restauraţiei (PR sau Ishin no Kai), format din resturile Noului Partid al Poporului la care s-au alipit traseişti din PDJ. Mulţi. PR are ca personalităţi doi guvernatori de prefecturi puternic urbanizate: Tokio şi Osaka. Temutul Ishihara Shintaro, demisionarul guvernator de Tokio, un conservator convins, împreună cu energicul guvernator de Osaka, Hashimoto, şi cu eternul Kamei Shizuka, la al 12-lea mandat, au smuls 55 de fotolii (pînă la ora aceasta, cînd mai sunt 5 mandate încă nerepartizate), ajungînd a treia forţă politică. Partidul Tuturor nu a reuşit mai mult de 12 mandate, ceea ce, în termeni reali, înseamnă 1/2 din cît obţinuse în 2010 la alegerile parţiale pentru Senat. Comuniştii au obţinut 4 mandate, toate prin redistribuire, cu speranţa de a mai căpăta unul pînă la sfîrşitul numărătorii. Iar social-democraţii au adjudecat uninominal 1 mandat în Okinawa şi probabil vor mai primi unul prin redistribuire.

Sistemul electoral japonez are multe puncte comune cu cel românesc: majoritar într-un tur, cu deosebirea că numărul deputaţilor e fix (480), iar redistribuirea nu se face pe ţară, ci pe regiuni. Şi sistemul japonez dă rezultate perverse. De pildă, în colegiul 6 Hiroşima, un candidat al Partidului Liberal-Democrat (PLD sau Jiminto) a obţinut 91.000 de voturi şi a cîştigat colegiul. Sub el era candidatul PDJ cu 56.000 de voturi şi cel al unei noi formaţiuni pe care o numim Partidul Restauraţiei (PR sau Ishin no Kai) cu 36.000 de voturi. La redistribuire a promovat candidatul PR.

Instituţional, şi în Japonia, reformele au venit întotdeauna de sus. Poporul este docil şi credul. Reacţionează cam ca cel din România. Pînă şi nivelul de lehamite este cam tot pe acolo. (participare slabă la scrutin) Şi în Japonia populaţia îmbătrîneşte, cheltuielile publice cresc de la an la an, iar în sistemul de pensii a fost nevoie de o reformă prin care, o parte din taxa pe consum (ce va creşte la 8% de la anul, şi la 10% pînă în 2015) va merge direct în fondul de pensii.

Aşadar, atît premizele cît şi rezultatul sunt comparabile.
Ce lipseşte din Japonia e numai multitudinea de surse de mînie şi ură.

În Japonia, partidele se pot forma fără nemernica restricţie de 25.000 de membri. De asemeni, nu există prag electoral. Partidele minuscule sunt reprezentate atît cît pot scoate (Partidul Viitorului 1 loc) Ba, chiar şi 6 independenţi au promovat în Cameră. Reprezentarea de balast, în care includem: comuniştii, social-democraţii, partidele ciudate şi independenţii, nu trece de 5%. (În 2009 se cifra la 11%).
Pentru a nu stîrni mînia, demisia este de asemeni o instituţie onorabilă. Premierul Noda a anunţat deja că demisionează din conducerea PDJ. În replică, Ishihara Shintaro (PR) a salutat amical gestul.
Reformele vor merge în continuare, cu mici ajustări, după calendar. Fuziunea Pensii-TVA se va face, iar PDJ a declarat deja că PLD are în el un susţinător.
De asemeni, modificarea Constituţiei (neamendată de 66 de ani) devine posibilă.
Mass-media sunt corect strunite, în aşa fel încît să nu slăbească încrederea poporului în instituţii. Nu există linşaje mediatice. Judecînd după scorul PDL, comparativ cu cel al PDJ, antenele şi realităţile TV au mîncat căcat de pomană. Scorul nu putea fi mai bun. Ba, ca să fim niţel răutăcioşi, oficinele vînt-voiculeşti i-au băgat în buzunar alianţei ARD, cel puţin 5% mandate în plus.
Un singur element diferit va aduce PLD: va repune în funcţiune o parte din reactoarele nucleare şi va amîna programul de denuclearizare civilă, întrucît multe din centralele ce ard combustibil fosil sunt bătrîne şi nu vor face faţă unei exploatări intense pentru mult timp.

Tagged with: , , , ,

● Japonia – Răsucire spre dreapta

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2010/07/12

Ieri a plouat îndesat. Între 100 şi 200 mm. În cîteva oraşe, canalele au buşit, semn că debitul orar pluvial depăşise fatidica cifră de 50mm. Frontul ploios a cruţat doar micul arhipelag Okinawa, fără să schimbe însă opţiunea localnicilor de a nu mai susţine Partidul Democrat, din moment ce promisiunea din manifesto, de a reduce aria ocupată de bazele americane, nu a fost onorată. Un mic rîu din regiunea Kanto a deversat din cauza unui şantier al unui bloc de locuinţe ce a strîmtat temporar albia. Un depozit de ţigări din vecinătate a înregistrat pagube cifrate la circa 7 milioane de dolari. Tocmai acum, înainte de scumpirea ţigărilor. 😀 În Hokkaido s-a format şi un mic taifun. Nu atît prin viteza vîntului, cît prin debitul pluvial. Tot în Hokkaido, la alegerile de duminică, Partidul Democrat (PD) – de guvernămînt – a înregistrat şi cel mai mare recul de popularitate. Manifestul partidului prevedea retrocedarea Kurilelor.

Răsucirea atmosferică se regăseşte în urne. S-a instalat deja starea de nejire Kokkai (parlamentul răsucit – noţiune ce denumeşte situaţia cînd puterea nu are majoritatea în camera superioară). PD a pierdut orice speranţă de a domina Senatul. Cifrele arată după cum urmează. Dar, înainte, permiteţi-mi să vă prezint mecanismul de primenire a Senatului.

Senatul are 242 de membri, cu mandate de 6 ani. O dată la 3 ani, jumătate din membri pleacă, şi sunt înlocuiţi prin alegeri populare. Aşadar, duminică au fost în joc 121 de mandate. Votul este unul mixt. Sunt trei categorii de colegii: cu 1 delegat, cu 2 delegaţi, iar în zonele intens populate, cu 3-5 delegaţi. Resturile se adjudecă listacilor.

Miza a fost enormă, pentru că de majoritatea în Senat ar fi depins stîngistele reforme la care se angajase PD. Cele 10 luni de guvernare nu au arătat decît propensiunea PD pentru mită electorală guvernamentală, dublată de creşterea fiscalităţii. Astfel, dacă în septembrie 2009 Cabinetul Hatoyama avea 72% susţinere populară, în mai 2010, ea se prăbuşise la 21%. Pentru a gestiona eşecul, PD a trebuit să-l sacrifice pe Hatoyama pentru Kan. În figura de mai jos se pot remarca efectele în planul imaginii:

Cum spuneam, PD a aruncat în luptă toate resursele de prestigiu, inclusiv pe tînăra Tani, o judoka medaliată cu aur la olimpiada din Australia.

Deşi a fost o zi ploioasă, participarea la vot nu a suferit. Iată cifrele la ultimele 6 evenimente similare:

Distribuţia mandatelor pe circumscripţii

La uninominal, Partidul Liberal Democrat (PLD) a înregistrat cele mai bune rezultate. 21 de mandate faţă de 8 ale PD.

Circumscripţiile binominale nu aduc diferenţe semnificative: 12 la 12.

În circumscripţiile tri- tetra- şi pentanominale însă, PD a obţinut 8 mandate, PLD – 6, Partidul Budist – 3, iar recent înfiinţatul Partid al Tuturor – 3.

Listacii au fost distribuiţi după cum urmează:

PD – 16 mandate
PLD – 12 mandate
Partidul Tuturor – 7 mandate
Partidul Budist – 6 mandate
Partidul Comunist – 3 mandate
Partidul Socialist – 2 mandate
Partidul Revino-ţi Japonie! – 1 mandat
Partidul Reformei – 1 mandat

Dinamica compoziţiei Senatului a fost următoarea:
PD; ies 54, intră 44 (-10 senatori)
PLD; ies 38, intră 51 (+13 senatori)
Partidul Budist; ies 11, intră 9 (-2 senatori)
Partidul Comunist; ies 4, intră 3 (-1 senator)
Partidul Socialist; ies 2, intră 2 (staţionează)
Noul Partid Popular; ies 3, intră 0 (-3 senatori)
Partidul Tuturor; ies 0, intră 10 (+10 senatori)
Partidul Revino-ţi Japonie!; iese 1, intră 1 (staţionează)
Partidul Reformei; ies 5, intră 1 (-4 senatori)
Independenţi; ies 2, intră 0 (-2 senatori)

Compoziţia finală a Senatului arată după cum urmează:
PD – 106
PLD – 84
Partidul Budist – 19
Partidul Comunist – 6
Partidul Socialist – 4
Noul Partid Popular – 3
Partidul Tuturor – 11
Partidul Revino-ţi Japonie! – 3
Partidul Reformei – 2
Independenţi – 4
–––––-
Total 242

Notă: Deşi sistemul de calcul este unul destul de complicat, repartizarea mandatelor a fost gata în 7 ore şi 20 de minute. Iar la 12 ore de la despuierea scrutinului, se cunoşteau titularii tuturor mandatelor. Au fost cîteva incidente tehnice. Astfel, într-o secţie din oraşul Takehara, maşina de vot a omis să înregistreze primele 44 de buletine. Defecţiunea a fost înlăturată repede.

Dinamica putere-opoziţie arată cam aşa:

Iar raportul final putere-opoziţie este de 110 la 132.
Deşi PD, prin vocea premierului Kan, face apel la cooperare între putere şi opoziţie, secretarul general al PLD, Tanigaki (v.poza) vorbeşte deja de alegeri anticipate. Se aşteaptă o perioadă de mare instabilitate politică.

Vedeta scrutinului este Partidul Tuturor (PT). El s-a desprins în ianuarie 2009 din PLD, şi s-a înregistrat cu 3 săptămîni înainte de alegerile generale pentru Dietă, din august 2009. A scos un onorabil scor de 5 mandate. Cu cele 11 mandate în Senat, PT este singurul partid cu mai mulţi senatori decît deputaţi.
Cam aşa arată impetuosul său lider:

Preşedintele Watanabe este, ca mulţi alţi politicieni tineri, fiu de politician. S-a separat de PLD prin viziunea mai de dreapta, cu un discurs pronunţat individualist. Altul decît cel de ventriloc al antreprenorilor (PLD, NPP) sau cel socialistoid al sindicatelor (PD, PC, PS). Asta face ca fieful PT să fie ariile intens populate, în special cele din regiunea Kanto. Prima victimă a PT este Noul Partid Popular (la rîndul său, apărut din dizidenţa Kamenei a PLD) căruia i-a suflat ideea de opoziţie faţă de programul PD, de acordare a dreptului de vot în alegerile locale, străinilor rezidenţi permanenţi.
Discursul PT este unul robust, simplu, repetitiv, cam ca cele de pe Twitter. Îl putem numi „Partidul Microblogar”. Departe de a fi un partid anarhist, el militează (cel puţin în vorbe) pentru statul minimal. Faptul că doar 3 din cele 10 mandate au fost nominale, arată că ascensiunea PT a fost mai degrabă rezultatul unei stări de spirit, al unui afect, decît al vreunui complex stabil: personalitate-ideologie-realism. Inspirat de PD, PT a introdus un neologism: ajenda. Tot ce vrea să facă şi să dreagă ambiţiosul şi laconicul partid e e scris acolo. Agenda-n sus, agenda-n jos. Mă întrebă soţia:
-„Ajenda ‘tte, nan-nan?
-„Un fel de manifesuto, dar mai mic.”

(toate imaginile prezentate sunt screenshot-uri după programul NHK, de monitorizare a repratizării mandatelor de senator, şi au fost prelevate între orele 23:30 şi 7:30)

Mama Tamara

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2010/02/05

Premierul Hatoyama are o mare problemă. Timp de 5 ani a primit de la mama sa mai bine de 1.200.000.000 yen (cca 13 mil.$) despre care spune că nu a ştiut. Sigur, nu-i nimic rău, deşi protagonistul nu a ezitat ca, din cînd în cînd, să mai şi scoată bani gheaţă din contul cu pricina. Problema e că legea prevede ca banii din donaţii să intre în declaraţia de venit, ca venit. Lucru pe care Hatoyama l-a omis. De altfel, pînă în 2001, Hatoyama nu a plătit niciun fel de impozit. Impozitul restant este de aproape 6 milioane de dolari. El zice că va plăti eşalonat, în 7 ani. Nu ar fi nimic imoral dacă, paradoxal, asta nu l-ar scoate mai ieftin cu peste 500.000$.

Ascult la radio dezbaterile în Dietă pe marginea bugetului. Miniştrii Partidului Democrat sunt incompetenţi. Cel puţin cel al apărării e varză. La întrebări concrete răspunde vag. Se pare că populismul şi prostia sunt mînă în mînă. Poporul s-a trezit repede după eroarea din vară. Actualmente, susţinerea populară a guvernului Hatoyama a scăzut la 30%, după ce, la alegerile generale, PD obţinuse mai bine de 2/3 din locurile din camera inferioară. Se apropie alegerile parţiale pentru Senat*. PLD speră să-şi menţină majoritatea, însă şi el are o problemă. De altă natură. Gerontocraţia. În PLD, un schimb de generaţii va fi inevitabil, atîta timp cît, procentele pierdute de PD nu se regăsesc în susţinerea PLD.

––––––––––––
* Pentru Senat nu sunt decît alegeri parţiale. Mandatul de senator este de 6 ani, iar la fiecare 3 ani, jumătate din senatori îşi termină mandatul. Senatul nu se dizolvă niciodată.

Tagged with: , , , , ,
%d blogeri au apreciat: