▲▲▲ Cît de severă este contaminarea de la Fukushima?
Din nou, mass media româneşti nu se dezmint. Încearcă să îi inducă consumatorului român, baubauri subcorticale, prin artificii simple, cum ar fi înlocuirea semnului întrebării din titlu cu vreo trei semne de exclamare: „cît de severă este contaminarea de la Fukushima!!!”
Este pe dracu!!!
Ieri ascultam la radio NHK rezultatele simulării pe computer a contaminării consecutive emisiei de aerosoli din exploziile primelor zile de după catastrofa naturală.
În ipoteza cea mai pesimistă, cu datele de intrare cele mai înfricoşătoare, şi cu regimul atmosferic cel mai favorizant acumulării la sol, au ieşit două apendice izoactinice „fierbinţi”; unul spre NNV şi altul către SSV, dar nu mai lungi de 30Km fiecare, arii în care s-ar putea în mod excepţional să apară simptome de intoxicaţie cu iod 131 la prunci, în ipoteza în care zona ar fi fost populată.
Terminologie
Se cuvine întîi să facem deosebirea dintre durata de înjumătăţire a unui element chimic în condiţii naturale, şi durata de înjumătăţire a unei otrăvuri în organismul viu.
Ambele durate reprezintă timpul scurs de la momentul zero şi pînă cînd concentraţia (toxicului) ajunge la 1/2 din cea iniţială. Prima este o mărime ce ţine de fizica nucleară, în timp ce cealaltă ţine de toxicologie (subramură a farmacologiei). Sunt două procese paralele, ce merg în aceeaşi direcţie cu viteze de cele mai multe ori diferite.
Folosesc cînd timp cînd durată, dar ambele noţiuni spun acelaşi lucru. Le alternez doar din motive stilistice.
Timpul de înjumătăţire în organism poate fi toxicologiceşte mai lung, dar dacă timpul de înjumătăţire a izotopului radioactiv ingerat este mai mic decît cel fiziologic, atunci, ponderea cea mai mare în extincţia toxicului o are parametrul de fizică nucleară. Viceversa, dacă durata de trecere prin organism este mai scurtă decît durata de înjumătăţire a izotopului radioactiv, atunci, hotărîtoare pentru extincţia otravei din organism devine viteza de eliminare (prin: fecale, urină, secreţii exocrine, fanere, tegument.)
Mai există cîteva noţiuni ce se cer lămurite. Mă rezum doar la durata medie de staţionare, ca parametru ce defineşte durata de retenţie în organism a unei molecule de agent toxic, de la intrare şi pînă la ieşire. Cum căile de evacuare pot fi dintre cele mai diverse, şi durata de staţionare poate fi diferită de la cale la cale. La fecale, e simplu. De la cîteva ore, la cîteva zile. Dacă evacuarea se face prin urină, putem vorbi de zile pînă la săptămîni, Iar dacă evacuarea se face prin păr/ unghii, atunci, nu putem preciza o durată de staţionare pînă nu tragem o linie cu carioca şi o tăiem cu cleştişorul cînd îi vine rîndul (2-3 luni la mîini şi 6 la picioare). Teoretic se poate face o medie a duratei de staţionare atunci cînd ieşirile pot fi mai multe, însă puţine toxice au aceeaşi gamă de ieşiri (de pildă vitamina A, odată pătrunsă în mediul intern, excesul se elimină numai prin tegument).
Un caz particular este durata de staţionare infinită. Ea se întîlneşte la intoxicaţii cu elemente grele, sau la inhalaţii de materiale insolubile (azbest şi alţi cîţiva compuşi cu siliciu, blende, oxid de uraniu etc.).
84Kg de spanac
Atît spanac ar trebui să mănînce un japonez pentru a îndeplini „norma” anuală de radioactivitate ingerată. Cum chiar şi cei mai popeye japonezi mănîncă sub 6,6Kg/an, pericolul este mult sub raţie. Iodul radioactiv are durata de înjumătăţire de 8 zile. Viteza de extincţie a iodului radioactiv este mult mai mare decît durata de staţionare a iodului în organism. Aşadar, timpul de înjumătăţire radiologică este cel care dă curba de extincţie în organism.
860litri de lapte
Volumul de lapte conţinînd cesiu ar deveni nociv dacă consumul ar depăşi cifrele din subtitlu. Nici chiar la prunci mărişori, consumul anual nu depăşeşte 116litri.
Durata de înjumătăţire rardiologică a cesiului este de 30 de ani. Chiar cesiul de ar fi, durata medie de staţionare/schimb a cesiului în organism este între 100 şi 200 de zile, durată în care se pişe sau se asudă tot ce nu a fost căcat în primele ore de la ingestie. Aşadar, la izotopii radioactivi (alcalini) cu solubilitate mare, între durata de înjumătăţire radiologică şi cea de înjumătăţire pe cale excretorie, durata de expunere este cea dată de viteza de dezasimilaţie.
Plutoniul
Cu plutoniul, lucrurile sunt mai complicate, dar în acelaşi timp şi mai simple. Plutoniul are dezavantajul că este insolubil, şi se acumulează în plămîni, unde, pînă la înjumătăţirea radiologică trec 40.000 de ani. Să trăim pînă atunci. Inhalat, şi neexpectorat la timp, poate induce cancere pulmonare.
Din fericire, prin densitatea gravimetrică mare a pulberilor cu conţinut de plutoniu, de la centrala Fukushima, aria de răspîndire a plutoniului este foarte mică, în curs de încremenire artificială.
Se cuvine o a doua relativizare. Natura preia şi neutralizează prin diluare cam toate prafurile cu plutoniu. Scăderea concentraţiei de plutoniu este întotdeauna mai rapidă decît se estimează. Chiar contaminate cu plutoniu, terenurile sunt spălate relativ repede de apa de ploaie. Pe coasta pacifică, media anuală de precipitaţii atmosferice este de peste 3.000mm. Comparaţi cu 700 (Bucureşti) 500 (Cernavodă) sau cu 1500 (M.Apuseni).
A treia relativizare: Dealungul istoriei atomice, maximul contaminării remanente cu plutoniu la nivel global s-a înregistrat acum 50 de ani, pe vremea experienţelor nucleare sovietice, americane britanice şi franceze. Atunci, nivelul mondial mediu al contaminării cu plutoniu a fost de O MIE DE ORI mai mare decît cel de azi, ceea ce contrazice boşul rusesc mîncat de nuş’ce expert rus citat de gazetele româneşti. Cu alte cuvinte, „zgomotul de fond” cauzat de plutoniu este 1/1000 faţă de cel de a cum jumătate de secol. Linişte!
I-aş aminti expertului rus, ce acredita ideea că la Fukushima ar fi mi rău ca la Cernobîl, că din peisajul Japoniei lipseşte stronţiul radioactiv, altminteri, vălătucit cu ghiotura, timp de luni de zile, de către magma radioactivă de la Cernobîlea-Lac. La Fukushima nu este cazul.
Şi chiar şi cu chintalele de stronţiu, cu cei 4000(?) de ani de înjumătăţire, înafara terenului depopulat definitiv, contaminarea cu stronţiu nu a fost atît de cronică pe cît se acredita. Stronţiul este un metal rudă cu calciul şi cu magneziul. Durata medie de staţionare în organism a ionilor alcalino-pămîntoşi este de 2,5 ani, cît durează ciclul de reînoire a întregii mase osoase.
Aşadar, nici măcar cadoul de la Cernobîl nu a fost atît de „stronţ” strong şi krepkîi pe cît se spunea despre produsele exportate de Uniunea Sovietică.
–––––––––––
Cîrcoţii ar putea invoca cei 10.000mc de apă contaminată radioactiv ce sunt deversaţi în prezent în ocean. Încă nu zicem hop! Alaltăieri, în largul pref. Iwate s-au prelevat probe de peşte şi de moluşte. Contaminarea a fost sub limita legală chiar. (o limită dictată de ecologari, aşa că nu trebuie pusă la îndoială). Azi s-a repetat operaţia. Rezutate, nu mai devreme de mîine.
–––––––––
Ca un fapt divers, micile şi multele companii exportatoare de moluşte marine în SUA, sunt nevoite ca, din cauza fobiei colective, şi a grijii pentru poporul american, să achiziţioneze contra 1200 USD, echipament de măsurare a radioactivităţii, şi să cheltuiască alţi 600 în fiecare lună pe avize şi certificări pentru a putea trece de organele vamale. (cum mai e cu prezumţia severină de nevinovăţie, domnilor?) Companiile producătoare de echipament de cercetare de radiaţie – concentrate în Kyoto – se bucură. Cît vor mai avea materialele în stoc. După? Dumnezeu cu mila.
–––––––––––-
În încheiere, vă arăt o poză făcută duminică, 3 aprilie, pe muncelul Hijiyama, la un centru de cercetare a efectelor radiaţiilor. Era duminică, iar în centrul de profil, nu erau decît două ţipenii de om, şi acelea, paznici. Dacă ar fi fost vreo alarmă, s-ar fi auzit zumzetul cercetării de anvergură-la-gură, s-ar fi auzit pîrîituri geiger-mulere, sau cel puţin s-ar fi văzut niscai scintilaţii bequerele.
Dacă nu puteţi buchisi firma, clicaţi pe poză.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
multumim de informatii. am cautat si m-am documentat. aproape tot ce spui pare acoperit de stiinta. dobitocii de la televiziuni nu-si fac decat meseria pentru care-s platiti. trebuie sa aduca audienta. auditoriul romanesc cere groaza, sange, panica, divorturi si violuri.
daca clientii tai cer moluste carnivore, moluste care tie nu-ti plac ai vinde sau nu?
sunt sigur ca daca maine ar avea audienta stiri si emisiuni cu si despre bursucul galben de Popacatepetl atunci toate televiziunile romanesti ar avea transmisiuni zilnice din Mexic. Asta e economia de piata in Romania dupa 20 de ani de democratie!
Aşa este. Se augmentează imoral importanţa pieţii. Românul este educat televizual să considere banul drept ax axiologic. Or, pe lumea asta trebuie să fii omeneşte infirm pentru a te ruga numai la zeul Biştar.
revin, pentru ca nu vreau sa fiu prost inteles. trebuie facut ceva pentru a stopa nevoia de sange a telespectatorului roman. stie cineva cum? sunt retete brevetate pentru asta? sau trebuie inventate mecanisme speciale pentru poprul din carpati? daca aceste mecanisme nu exista, oare nu televiziunea de stat ar trebui sa dea primul exemplu? deocamdata tvr o da cu basescu…
TVR ar fi singurul etalon în jurnalism, mai ales în situaţii de criză. Io am propus trimiterea la TVR a trupelor de ocupaţie de la NHK, un model de jurnalism realist şi calm în situaţii de criză. Însă şi televiziunile particulare au grijă în momente de cumpănă să nu zgîndăre jaguarul. Dumincă am urmărit un program de două ore înregistrat de ai mei pe 23 martie de pe postul Asahi News. Erau acolo explicate pe îndelete toate cele. Cu grafice uşor de „fotografiat”, cu explicaţii despre mecanica vîrcolacă din reactoare, cu măsuri de protecţie personală şi publică etc. Reclamele au dispărut. A rămas numai reclama la o organizaţie neguvernamentală, numită AC, specializată în chestii sociale, cum ar fi combaterea violenţei domestice, protecţia sănătăţii personale etc. Un fel de educaţie menită să îi ajute pe oameni să se salveze. Au dispărut reclamele la detergenţi, la bere şi la sponsorii tradiţionali. Se pare că în situaţii de criză, agenţii media sunt subiect al servituţii în interes public.
Cine dă banii pentru producţie şi difuzare? Nu ştiu. S-ar putea ca ele să fie autofinanţate, sau parţial subvenţionate de la buget. Nu ştiu. Cert este că nimeni nu difuzează reclame la pompe funebre sau la paradisuri locative, atunci cînd sunt oameni morţi sau fără de acoperiş.
Îmi pare rău că nu am timp să scot cel puţin cîteva still-uri pentru ilustrare. De cînd s-a digitalizat televiziunea, nu mai pot scoate din recorder vreo copie fără să recurg la artificii cronofage.
Ca un fapt divers, s-au ridicat reclamaţii în legătură cu supraexpunerea organizaţiei AC (ce a ocupat întregul spaţiu destinat reclamelor). O voce feminină prea des pronunţa: ei-şii! (AC fonat pe japoneză) iar copiii la şcoală vădeau semne de lavaţie cerebrală. De aceea, partea sonoră a reclamei cu pricina a fost repicată (rărită) sau a dispărut chiar de tot, la următoarele calupuri publicitare.
Marius, frumos si tehnic scris (ca de obicei) dar problema o reprezinta datele de „input”, vorba inginerilor „garbage in, garbage out”.
Ma refer la minciuna continua a autoritatilor japoneze, autoritati care nici ele nu mai stiu ce masoara sau daca au masurat corect ceva vreodata.
Urmaresc NHK si CNN si-mi dau seama ca incompetenta este si in Japonia la ea acasa:
– A fost nevoie ca agentia atomica japoneza sa-si asume unele erori de masurare a radiatiilor; Tellurium 139 si Molybdenum 99 (ar fi fost la nivele mai mici decat cele anuntate). Unii spun pe bloguri ca IAEA (care face masuratori paralele) si US Army le-ar fi atras atentia asupra neconcordantelor.
Au dat vina pe un soft…
– Nu stiu nivelul adevarat de contaminare a apei cu care s-a racit reactorul pentru ca aparatele pe care la au masoara doar pana la 1000milisieverts/h, nivel depasit cu brio…
– General Electric, cel care a proiectat/facut reactoarele recruteaza personal din USA (ingineri/tehnicieni) pentru a merge sa lucreze la Fukushima. Atentie, nu vor lucra in zona de contaminare maxima ci mai mult ca organizare de santier/actiune/”cap limpede”.
Sincer consider deplasat acest lucru, cand ai o centrala de 40ani in functiune cu siguranta gasesti niste ingineri/maistrii care stiu si ultimele suruburi si o viseaza si noaptea, unde sunt acestia cand toti cei care se sacrifica au intre 21 si 40ani (or more);
– Ma uit la NHK si multi dintre specialistii invitati sunt profesori universitari cu 0 experienta de activitate (mai bine ca in .ro unde nici macar habar nu au).
Chiar nu gasesc pe unul care sa vorbeasca din experienta, de ce CNN poate, IAEA poate, sunt transparenti, ii cunosti de la distanta cand emit o parere, „simti” ca este multa experienta nespusa in spate, nu tratate de fizica atomica predate studentilor.
Ca o concluzie, TEPCO este ca o intreprindere Romaneasca de stat iar competenta cred ca are in unele locuri nivele mult sub cea romaneasca.
Referitor la comentariile tale privind contoarele Geiger, pretul dat de tine este exagerat, un instrument civilizat, la purtator, cu log-uri si soft PC pentru grafice este 500EUR, problema este ca Japonia cumpara tot acum (se vor relua livrarile undeva in Aprilie pentru restul lumii).
Dolfin, mulţumesc pentru aprecierile la partea de redactare.
Acuma, o fi Tepco un fel de RATB mai răsărit, o fi preşedintele companiei un dinozaur din clasa Văcăroiu*), dar refuz să cred că chiar toţi operatorii de pe teren sunt atît de uituci încît să umble cu capacul pe obiectivul foto (citeşte sursa de etalonare lipită de sondă) şi să altereze astfel toate măsurătorile (din neglijenţă sau necunoaştere).
Despre transparenţă, ce să zic? Cînd se prefigura cronicizarea crizei, IAEA a fost solicitată să îşi instaleze propriul dispozitiv de punctare a gravităţii accidentului. Cu cît mai multe date, cu atît mai întreagă imaginea de ansamblu. Erorile de măsură pot fi evidenţiate şi eliminate.
Cred că cei care invocă pretinse secretomanii cernobîle se înşeală. Cifrele curg pe mass media, dar nu prea stă publicul să le memoreze. Acuma, revenind, cifrele pot fi analizate şi ulterior. Pe lîngă măsurătorile cu aparate alimentate la baterie (altă posibilă sursă de erori) nu mă îndoiesc, se prelevă şi probe. Probabil, fiecare cu data, ziua, ora, minutul, şi coordonatele GPS înscrise pe etichetă.
Japonezii au propensiunea învăţării din experienţă. Directă sau împărtăşită. Cîţi europeni ar fi atît de fascinaţi, precum Watanabe Ken, să-l studieze pe Tom Cruise după ce acesta i-a ucis fratele în luptă? 😀
Apelul la idei din toată lumea este valabil şi azi. Te bagi?
Apropo, zilele astea se desfăşoară la Viena un semniar ce are ca obiect tocmai accidentul Fukushima. Participă şi cei direct implicaţi. S-au anunţat peste 400 de specialiştii. Se stă şi în picioare. E interesantă candoarea întrebărilor: de ce nu se folosesc la intervenţie roboţi?.
Alţii care au impresia că în Japonia te aşteaptă după fiecare colţ cîte un robot specializat în a-ţi satisface tot ceea ce-ţi trece prin gînd în momentul ăla.
General Electric nu este singurul proiectant. Sunt şase reactoare, iar fiecare are alt proiectant şi altă vîrstă. Filiaţia GE poate fi una indirectă, ţinînd seama că unul din reactoare e confecţionat de Toshiba. Mi se pare că doar R5 şi R6 sunt gemene, dar nu aş putea spune cine e constructorul lor. Mai ştiu că un alt reactor e făcut de Hitachi. Aşadar, soluţii constructive diferite, softuri de automatizare diferite, manuale de fabricaţie diferite, manuale de intervenţie diferite, grafice de revizie diferite.
În condiţiile astea, nu e greu să ne închipuim că pot apărea „neconcordanţe”. Nu poţi obliga un operator să treacă de la o instalaţie la alta după ce abia a memorat care sunt locurile în care trebuie să aplece capul pentru a nu lua un robinet în freză la precedenta.
Singura instalaţie cît de cît standardizată este cea a turbinelor. Cu toatele sunt produse de Mitsubishi. Nu aş garanta nici în cazul lor că nu ar fi diferenţe între turbine de vîrste diferite.
Despre aparate de măsură: o fi 500 de paraille unul de hobby. Însă unul de certificare a calităţii nu arată deloc la fel. Nici la faţă, nici la preţ. Cîte termometre termocrome ai văzut folosite la măsurări exacte?
––––––––––––––
*) Văcăroiu a trecut printr-o grămadă de funcţii. Acum e şef la Curtea de Conturi. Se ştie că rotaţia văcăroilor este un fenomen dăunător. În Japonia, năravul cu pricina se numeşte amakudari. Din fericire, ceea ce nu reuşeşte sistemul politic, reuşeşte biologia. Funcţionarii în retragere, rotiţi pe la corporaţii, au sănătatea foarte gingaşă, iar la cîte o criză, intră în criză, precum preş.-ul Tepco, internat pe 13 martie cu diagnosticul de hipertensiune arterială. Cu alte cuvinte, „căzuţii din cer” lasă locul altora exact atunci cînd e nevoie de oameni cu picioarele pe pămînt.
Bonus: Citeam zilele trecute hal de analiză jurnalistică pe undeva prin mass media româneşti: Cică nu-ştiu-cîţi operatori de la centrala Fukushima au numai liceul. Ţ, ţ, ţ, scandalos!
Relativist din fire, mi-am amintit de o fază din 1985, povestită de una din fostele colege de liceu, la data relatării chimist stagiar, repratizat la o uzină de prelucare a uraniului, pe undeva pe lîngă Piteşti. Povestea fata cum îşi presărau muncitorii de acolo, pe şest, (di)oxid de uraniu pe senvişuri şi apoi rîdeau unii de alţii.
Aparatele de masura au evoluat mult, inclusiv contoarele Geiger, pretul pe care l-am dat este pentru echipament „professional grade”.
Nu sunt familiar cu termenul „termometru termocrom”, daca te referi la „creta termocroma” cu care sa masori temperatura de contact a materialelor (beton), posibil sa nu ofere indicatii exacte.
Oricum, chiar si-n acest caz, inclusiv in RO, se folosesc camere cu termoviziune (au ajuns ieftine, sunt ingineri ce si-o cumpara pentru uzul personal), si care odata calibrate reusesc niste masuratori excelente.
Un film facut de CNN la Indian Point Nuclear Power Plant No. 3 de langa NY.
http://edition.cnn.com/2011/LIVING/03/24/nuclear.plant.visit/index.html?iref=allsearch
Ce să zic? Or fi americanii mai norocoşi să cumpere ieftin. În privinţa preţului tocmeşte-te cu NHK, dar trimite-mi şi mie vreo 250 de bucăţi s-o pun de un dumping. 😀 NHK a preluat de la intervievatul în cauză cifra 10万円, (şi cred că i-a confirmat şi producătorul), ceea ce se traduce prin 100.000￥ Adică, cca. 1200USD.
Rezultatul măsurătorii pe fructele de mare pescuite experimental ieri în largul pref. Iwate a ieşit pozitiv, peste limita admisibilă. Stop.
Într-un oraş afectat de tsunami, primele 36 locuinţe temporare au fost repartizate. Prin tragere la sorţi. Concurenţa 32:1.
Singura companie producătoare de vopsele perlate pentru automobile a fost afectată de tsunami, după cum îmi mărturisea un tinichigiu auto, îngrijorat că începe să i se subţieze stocul. Se pare că şi alţi tinichigii din lume vor avea aceeaşi problemă.
Chiar în vecinătatea centralei Fukushima, în zona de siguranţă aşadar, o companie ce produce submodule pentru camere de baie (modulare) nu îşi mai poate desfăşura activitatea. În lipsa pieselor, o serie de construcţii vor stagna. Nenorocirea este că, pentru ceva timp, nici măcar matriţele nu vor putea fi (stră)mutate de acolo.
Compania respectiva nu are cum sa fie singura care produce vopsea auto perlata, poate doar in .jp.
Poate te referi la un anumit pigment?
Numai in RO sunt cel putin 3 fabrici care sunt singurele care produc vopsea perlata. 🙂
Problema producatorilor auto raportat la industria din Japonia este pe partea de electronica si componente cutii de viteza (cred ca niste materiale compozite).
Nimerirea nuanţelor pînă la zecimală este încă o problemă nerezolvată. Poate diferi de la lot la lot.
Acuma, dacă ai Logan perlat făcut în România sau în Maroc, şi îl buşeşti, s-ar putea să nu fie o problemă refacerea vopselei. Dar dacă ai Logan fabricat în India de Nissan (alotrop asiatic al Renault-ului) s-ar putea să fii pus pe lista de aşteptare.
Nefiind o problemă vitală, Frumosul poate fi corectat şi prin schimbarea viziunii estetice. Ce nu rezolvă tehnologia, rezolvă trendsetterul*). S-ar putea să apară moda maşinilor cu combinaţii cromatice „îndrăzneţe”, sau după caz, „revoluţionare” (bălţate), ceea ce ar atenua neplăcerile.
––––––-
*) cei mai bătrîni işi amintesc moda postbelică a pauperelor bluze din mătase de paraşută, după excedentul lăsat de desanturile aeriene. De acolo vine termenul periorativ pentru una din categoriile profesionale. Odată cu generalizarea transportului auto, apelativul sincron al prestatoarei de rut are rezonanţe rutiere (traseistă, centuristă etc.).
Bonus: Moda confecţiilor postbelice din mătase de paraşută a existat şi în Japonia. Însă semanticeşte, termenul nu s-a extins argotic.
Pe 25 Martie se spunea:
„A new analysis has been prepared for Greenpeace Germany by Dr Helmut
Hirsch. His assessment is based on data published by the French government’s radiation protection agency
(IRSN) and the Austrian governments Central Institute for Meteorology and Geodynamics (ZAMG). The
total amount of radionuclides iodine-131 and caesium-137 released since the start of the accident until March
23rd, as reported by the two institutes require the Fukushima accident to be reclassified to the same level as
the Chernobyl nuclear disaster twenty five years ago in April 1986. In fact so high are the releases that they
are amount to three INES 7 accidents.”
Dă clic pentru a accesa bradfordtestimony32409tmi.pdf
Astazi:
„UPDATE, 4:30 pm Tuesday, April 5, 2011. Japan’s NHK TV is reporting that a plant worker at Fukushima Daiichi says that radiation levels inside the reactors buildings of Units 1-3 are “immeasurable”—so high that their radiation monitors have been rendered useless. The report states that levels of 10 rems/hour have been measured even outside the buildings.”
Vorbeşti despre incintă. Dacă vrei imaginea de ansamblu o găseşti aici:
http://www.mext.go.jp/a_menu/saigaijohou/syousai/1303747.htm
E pagina Ministerului Învăţămîntului şi Cercetării.
La calculul „integralei de suprafaţă” a radioactivităţii însă, cred că nu Green Peas este cea mai credibilă sursă interpretativă. Accidentul este într-adevăr grav, dar se află încă pe locul II. Radioactivitatea răspîndită în mediu este între 1/1.000.000 şi 1/100.000 din cea vălătucită la Cernobîl. E posibil ca, în timp, volumul total de becheri să fie chiar şi dublu, poate chiar şi înzecit, ţinînd seama că pînă la domolirea pastilelor de uraniu-plutoniu va mai dura cîteva luni, şi alţi 3-4 ani în stadiul de combustibil (semi)epuizat, însă dacă scurgerile în ocean vor fi stopate rapid (cîteva luni), „scorul” nu nu va fi cu mult mai mare ca cel de azi. Logaritmat, şi tot vor rămîne între 5 şi 4 unităţi logaritmice între cele două evenimente. În termeni de pH, asta ar echivala cu diferenţa între pH 6 şi pH 2-1. Ambele sunt acide, dar numai la 1-2 se dizolvă dinţii.
Sau, seismologic, ca diferenţa între un cutremur de magnitudinea 9 comparat cu unul de magnitudinea 4-5. La epicentru, unul de 5 poate produce victime, dar în rest, doar sperieturi.
Link-ul de mai sus nu este corect, dar n-am putut corecta.
Dă clic pentru a accesa ines7march25th.pdf
Cu Green Piss sunt de acord cu tine, rar fac analize cu adevarat obiective.
Cat despre consideratiile tale, par logice si sustinute de o cunoastere aprofundata, uneori am impresia ca esti si ironic cu atatea date.
Totusi te bazezi pe niste date de intrare care inca nu stim daca au fost/sunt reale.
Analiza a NRC in NYTimes. Probleme mari!!!
http://www.nytimes.com/2011/04/06/world/asia/06nuclear.html?pagewanted=2&_r=2&partner=rss&emc=rss
„The document also suggests that fragments or particles of nuclear fuel from spent fuel pools above the reactors were blown “up to one mile from the units,” and that pieces of highly radioactive material fell between two units and had to be “bulldozed over,” presumably to protect workers at the site. The ejection of nuclear material, which may have occurred during one of the earlier hydrogen explosions, may indicate more extensive damage to the extremely radioactive pools than previously disclosed.
….
The document also recommends that engineers continue adding boron to cooling water to help prevent the cores from restarting the nuclear reaction, a process known as criticality.
….
Because slumping fuel and salt from seawater that had been used as a coolant is probably blocking circulation pathways, the water flow in No. 1 “is severely restricted and likely blocked.” Inside the core itself, “there is likely no water level,” the assessment says, adding that as a result, “it is difficult to determine how much cooling is getting to the fuel.” Similar problems exist in No. 2 and No. 3, although the blockage is probably less severe, the assessment says.
….
Experts in nuclear plant design say that warning refers to the enormous stress put on the containment structures by the rising water. The more water in the structures, the more easily a large aftershock could rupture one of them.
….
Jay A. LaVerne, a physicist at Notre Dame, said that at least near the fuel rods, some hydrogen would in fact be produced, and could react with oxygen. “If so,” Mr. LaVerne said in an interview, “you have an explosive mixture being formed near the fuel rods.”
Mesajul dvs a fost postat si pe grupul EURATOM (http://tech.groups.yahoo.com/group/euratom/). A intervenit dnul fizician dr. Dan Galeriu, de la IFIN. Redau mai jos raspunsul dumnealui:
Stimati colegi,
Nu trebuie sa cadem in extreme si sa minimizam Fukushima.
Contaminarea locala este mare (vezi attach).
Inainte masurau Cs137 in sol la nivel de 20 Bq/kg dry soil
acum au nivele de 10000 mai mari, in jurul centralei pe o raza de 1 km.
Daca plutoniul e putin, este explicabil prin natura acidentului si volatilitatea
diferita a compusilor radioactivi. Actinidele sunt foarte putin volatile si se
emit numai daca temperaturile ajung la mai mult de 1000 C. Iodul este foarte
volatil , combinatia sa cu cesiul este moderat volatila. Cesiul este moderat
volatil.
Specificul accidentului, conditiile meteorologice tipice cit si curenti marini
trebuie considerate cu grija inaite de orice asertiuni.
Suntem un grup de ‘profesionisti” nu ziaristi.
As aprecia daca Mariusdelaepicentru ar putea sa ma contacteze direct. Nu stiu
cine este dar ar fi util sa ne cunoastem.
Se poate consulta:
http://www.nipne. ro/fukushima_ 2011/
galdan(la)ifin.nipne.ro
dangaler(la)yahoo. com
Îi mulţumesc domnului Galeriu, însă aş aprecia dacă întîi şi-ar pune la punct limba română. A minimiza nu e totuna cu a minimaliza. În cazul în speţă, a minimiza e bine, iar a minimaliza e rău, pentru că numai a minimaliza e sinonim cu a bagateliza. Totuşi, nimeni nu bagatelizează impactul asupra mediului şi oamenilor.
Nu sunt sigur nici că dl. dr. fizician face diferenţa între actinic şi actinid. Actinic e despre radiaţii (la modul generic) în timp ce actinidele sunt o serie de elemente chimice (preponderent actinice) din tabloul lui Mendeleev.
Altfel, ce să zic? În ceea ce priveşte curbele de sedimentare a pulberilor şi ceţurilor după: densitate, volatilitate, granulaţie, viteza vîntului, umiditatea atmosferică şi conformaţia reliefului, nu am nicio controversă cu dl. dr. fizician. Suntem de acord în parametri: particulele grele cad în curte şi în vecini, iar cele uşoare sar peste Asia şi cad în laptele ţîţoaselor cititoare de prompter de la Realitatea TV şi Antene.
În rest, gîlceava dintre Sievert şi Becquerel pe mine mă depăşeşte. Ştiu doar că există superlative relative şi superlative absolute. Fukushima este încă un superlativ relativ (foarte, extrem, ultra, super, hiper) dar NU „cel mai superlativ”. Mai ştiu că sunt zone în care produsele agricole au primit înapoi aprobarea de comercializare (inclusiv a laptelui de vacă), şi zone ce vor rămîne în pîrloagă cîţiva ani buni. Poate chiar decenii.
Cifrele geigere m-ar interesa dacă aş examina posibilitatea investiţiei în agricultura din zona contaminată. Cum nici eu, nici dl. dr, fizician nu cred că vom avea planuri financiare pe acolo, cred că cel mai cuminte este să aşteptăm nenumăratele sesiuni de comunicări ştiinţifice de evaluare a impactului accidentului asupra planetei, deîndată ce mistreţul*) din reactoare se va domoli şi căpăci sarcofag, astfel încît şi statistica să poată fi închisă. Pînă atunci, producţia de scintilaţii conspiraţioniste şi arsurile pe sarcofag postprandiale ne împiedică să tragem concluzii definitive.
–––––––––
*) pură coincidenţă (după unele surse testiculenţă). Îi povesteam soţiei ceva despre operaţiile de extincţie şi izolare de la Fukushima. Ca figură de stil, am folosit pentru combustibilul nuclear metafora: „tigrul”. Soţia mea a tresărit şi m-a întrebat de unde mi-a venit imaginea de tigru. A adăugat apoi că în gazetă găsise metafora „mistreţ”. Deşi caracterial s-ar fi potrivit, nedumerit, am întrebat de ce, mistreţ. -„Păi, kaku (核-nucleu) conţine în partea dreaptă ideograma pentru mistreţ, dar nu pentru mistreţul animal, ci pentru cel din calendarul chinezesc: 亥 (pe româneşte, porcul).
Am vazut la CNN un expert pe energie nucleara spunand ceva de bun simt, citat aproximativ:
„Nu minimalizati situatia din Japonia, Cernobal era deja ‘contained’ in mai putin de 30 de zile, spre deosebire de Fukushima care este departe de stabilizare; ‘is leaking’, sunt 3 reactoare cu probleme si la toate acestea se adauga si zona puternic seismica”.
Situaţia este departe de a fi stabilă. Este chiar dramatică. Ieri de pildă, în trench (un tunel subteran, ultima barieră înainte deversarea necontrolată în mare) apa radioactivă fusese drenată spre tancurile de tratare. După încheierea operaţiei nivelul scăzuse doar cu circa 4 cm, iar dimineaţă 3 cm se făcuseră la loc. Meşterul Manole şi Sisif sunt mici copii pe lîngă ce au de surmontat meşterii de la centrală.
Cu toate astea, lucrul continuă obstinat, pas cu pas. Grupurile electrogene de avarie au fost mutate pe o platformă, 30 de metri mai încolo, în locul destinat refugierii personalului la un ţunami. De acolo pot fi acţionate sistemele de răcire, (atîtea cîte au putut fi restaurate).
Ceea ce la Cernobîl a fost emanat în mai puţin de o lună, aici încă nu s-a atins decît în proporţie de 1/14. Sigur, va mai dura cel puţin două luni pînă cînd betonul va putea fi turnat deasupra, însă se fac eforturi de tratare a apelor radioactive înainte de a fi evacuate în ocean. Sunt volume de zeci de mii de metri cubi. O altă veste bună e că săptămîna trecută, gaura subterană a fost astupată, ceea ce le cam ia pîinea de la gură ecologiştilor balenari.
Din totalul radioactivităţii împrăştiate pe uscat şi în atmosferă, cea mai mare pondere o are totuşi explozia aia de fu mediatizată strîmb de către Daily Mirror. Iar cauza exploziei se ştie: timp de 2-3 zile, reactoarele au rămas fără orice fel de răcire cît de cît semnificativă. Ceea ce turnaseră autopomierele pînă la intervenţia cu autospecialele blindate, a fost echivalent cu răcirea unei celule de cocsificare, cu pipeta. În rest, poluare preponderent marină, dar azi semnificativ redusă.
Oricum, tot la bunul simţ, cînd vine vorba de contaminarea populaţiei, totalurile generale de radioactivitate pot fi liniştit împărţite la doi, ţinînd sema de situarea focarului pe malul oceanului. Doar jumătate de disc este populat.
Pentru mama a doi fraţi, ambii prizonieri ai datoriei în infernul de acolo, ambii cu familie şi copii, cu testamentul transmis telefonic, autosuficienţa şi elocvenţa aritmetică a specialiştilor de la 10.000 depărtare este mai puţin importantă.
…şi o ştire de ultimă oră: în oraşul Soma, din apropierea centralei, cu toate cutremurele, ţunamiurile şi radioactivitatea căzute pe capul locuitorilor, tradiţionalul festival al lunii iulie se va ţine negreşit.
O ştire de ultimă oră: specialiştii de la Toshiba spun că pînă la extragerea în siguranţă a combustibilului nuclear va dura cel puţin 5 ani. Alţi 5 ani sunt necesari pentru „odihna” construcţiilor de acolo. Aşadar, cel mai devreme după un deceniu se va putea refolosi terenul actual.
Ştirea le este utilă celor ce întrebau deunăzi de ce nu se folosesc roboţi. Robotul va fi macaraua specială de extracţie a capacului şi a combustibilului nuclear. Dar peste minimum 5 ani. Pînă atunci, se dă la pompe.
Sa refoloseasca terenul? Try 2000 years. Nu mai stiu unde ti-am scris de contoare de radiatii -tu n-ai gasit decat fake mobile apps- dar cred ca cele de aici sunt reale:
Un contor adevărat dar totuşi de amator (ca cel din filmuleţul preluat de la videonews.com) costă cam 40.000￥. Însă cine crezi că e în stare să îşi re-etaloneze contorul, din moment ce e interzis să deţină un etalon (inevitabil radioactiv)? Eu nu aş cumpăra aşa ceva.
Cît despre refolosirea terenului, e posibil ca după ce le-a ajuns combustibilul în bazinul de supresie (melt-through, mai rău ca melt-down) la unul din reactoare, să îşi fi reconsiderat termenele.
Aflu azi că politicienii s-au luat după coana Merkel şi vor să desfiinţeze toate cele 54 de reactoare nucleare în mai puţin de 10 ani.