Lună plină
Fotografie luată adineaori, cu un Sony α-300, obiectiv Minolta AF de 100-300mm şi teleconverter x2, ambele vechi de 15-20 de ani. Calitatea slabă a dispozitivului optic (un punct de mucegai, ceaţă) se poate vedea cu ochiul liber în rezultat. 😀
Parametrii expunerii au fost setaţi manual la: ISO 100; 1/320s; f1/11 (f1/5,6×2); WB=6000K. Ora 1:05; cca. 189 grade (aproape sud).
Ţinînd seama de stabilitatea proastă a trepiedului, am căutat să reduc timpul de expunere. f1/11 era deschiderea maximă. La focala de (practic) 600mm, timpul de expunere optim ar fi fost cam de 1/500. Aveam de ales între sensibilitate mai mare şi timp mai lung. L-am ales pe ultimul.
Fotografia de mai jos reprezintă tot Luna, dar fotografiată cu o zi înainte, la apus. Ieri am descoperit prea tîrziu că s-a înseninat cerul. Pe la ora 3:46 am înşfăcat aparatul, am alergat după ea, dar nu am avut timp decît să încerc în disperare să o pozez din mînă, pînă nu dispare după acoperişuri. Nu e greu de intuit că Luna la apus nu are aceeaşi luminozitate ca la zenit. Deşi setasem la ISO 1600 timpul necesar de expunere era cam de 1 secundă. Iată ce a ieşit:
o placere sa te citesc si sa-ti vad fotografiile…
Mulţumesc, Skorpi. Am dat şi un rateu ieri. Îl aplic acum… Gata. 😀
pe mine m-ai pierdut cu explicatiile tehnice, dar nici nu cred ca au vreo importanta pentru cei ca mine. ei se multumesc doar sa-ti admire fotografiile 🙂
Nu e nicio problemă, Mirela. Dacă îţi vine chef vreodată să faci poze, găseşti aici condiţiile aproximative de expunere a subiectelor ce ridică dificultăţi tehnice (contraste prea mari, raporturi mari de mărire etc.). Mă bucur că îţi plac pozele şi fără cifrele aferente.
@Mirela, that makes 2 of us… 🙂
@Marius-san, arigato pentru întelegere si generozitate…
:)) credeam ca sunt singura
@Mirela, de-abia am înteles principiul functionarii GPS-ului, asa ca sunt sigura ca am putea fonda un club… 🙂