Fără buletin

● O cale nepunitivă de surdinizare a manelei

Posted in Drepturi individuale, Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2013/01/12

Cred că nu există cetăţean care, să nu fi fost deranjat de muzica dată tare, fie că ea intra, fie că nu, în preferinţele sale.
Am conceput o soluţie nepunitivă de păstrare a liniştii în orele legale de odihnă. Pentru aplicarea ei nu e nevoie decît de un contract încheiat între asociaţia de locatari şi compania de distribuţie a energiei electrice.

Producătorul unui bun sau serviciu, poate refuza livrarea lui, dacă clientul îl cumpără în scopuri antisociale, sau nu e în dreptul legal de a-l consuma. Aşa se explică interdicţia de a vinde ţigări minorului, sau de a urca la volan în stare de ebrietate. Studiind un contract de închiriere a unui apartament, am constatat că chiriaşului îi este interzis, printre altele, să consume substanţe interzise în apartament, şi că, încălcarea interdicţiei duce la evacuarea chiriaşului.

Cum facem însă linişte? Îl evacuăm pe zgomotos? Nu. Poate e proprietar. Ar însemna să-i încălcăm un drept fundamental. Dar ne putem uita la maşinăria de zgomot, să constatăm că se alimentează la 220V. Îi putem cere companiei de livrare a energiei electrice să îi taie curentul zgomotosului. În acelaşi timp, compania poate notifica poliţia, de decizia luată. Reconectarea se va face după “absolvirea” unui instructaj de folosire a energiei electrice.

A beneficia de energie electrică nu este un drept fundamental. Este un privilegiu cumpărat. El poate fi refuzat, dacă uzul contravine normelor de convieţuire socială. Ca în cazul uzului altor bunuri şi servicii licenţiate.
Trei reclamaţii la compania de elctricitate, eventual sprijinite de probe, pot determina compania să taie şi să sigileze circuitul electric ce alimentează sursa de zgomot. Simplu, nu?
Mai trebuie doar o completare la lege (dacă nu cumva ea există deja) pe baza căreia să putem forţa noi înşine aplicarea normelor de convieţuire socială. Printr-o exprimare ambiguă în lege, putem face în aşa fel ca sancţiunea să fie aplicată chiar dacă maşinăria ar fi alimentată de la baterie.

Un lucru e cert: tăierea curentului reduce intervenţia statului în incidentele minore, ieftineşte în mod evident costurile publice de impunere şi menţinere a liniştii.

La sofistica contestării mai e însă de gîndit. Contravenientul poate acuza cum că alarma de incendiu din apartament e alimentată tot de la reţea, că tăierea curentului pune blocul în pericol. În cazul ăsta, compania electrică poate înştiinţa şi compania de gaz, să-i închidă titularului robinetul. Pericolul de incendiu devine previzibil, anunţat, iar răsucirea cepului, legitimă.

▲ Repere fluide (apocalipsa după Mohorovičić)

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/06/21

Nu vă speriaţi. 😀 Moho este amicul nostru.

În urma cataclismului din 11 martie curent, toate standardele de siguranţă ale Japoniei sunt în curs de revizuire. La geografie nouă, standarde noi.

Apropo de geografie, planurile de cadastru trebuie redesenate. Jumătate din Japonia a patinat pe astenosferă cu 20 cm mai spre est. Pe aria supusă translaţiei tectonice se află 100.000 de repere topografice. 45.000 s-au deplasat cu pînă la 5m şi nu mai pot servi la nimic, pînă la redefinirea coordonatelor fiecăruia. Însuşi reperul de rang zero, care este şi originea axelor de coordonate din sistemul cadastral japonez, (un punct din Tokio, hotărît prin lege în 1891), s-a deplasat. Pentru Japonia, o eroare de numai 50mm poate fi obiect de cauză civilă în instanţă. Redefinirea reperelor va dura pînă în octombrie. Operatorii umblă cu prăjini de cîte 15m, cu ajutorul cărora, prin GPS, stabilesc: latitudinea, longitudinea şi respectiv altitudinea (au fost şi deplasări pe verticală) fiecărui punct de reper.

Nici după redefinirea reperelor topografice nu este sigur că proprietăţile funciare vor putea fi comercializate şi întabulate, întrucît se aşteaptă noi cutremure în To- şi Nan-kai. E de aşteptat ca şi viitoarele evenimente telurice să ceară ajustări ulterioare.

Pînă atunci, se fac ajustări în pregătire. Într-un hotel din Shizuoka a avut loc primul exerciţiu de evacuare cu simularea unei alarme de ţunami. Aţi zice că nu e nimic neobişnuit. Noutatea este că hotelul se află la altitudinea de 14m, pînă deunăzi, considerată ferită de ţunami. Proximul punct de refugiu este la 400m distanţă. Se pune problema deplasării în siguranţă a vilegiaturiştilor, nu toţi în cea mai bună formă sportivă. Pe timp de noapte, 5-6 angajaţi, cîţi numără schimbul, trebuie să îndrume în cel mai scurt timp, 200 de persoane – e de aşteptat – unele invalide. Concluziile exerciţiului nu sunt chiar optimiste.

Nici ţinta guvernamentală de 15% pentru reducerea consumului de electricitate nu este uşor de atins. Au început căldurile. Mulţi operatori industriali au anunţat mutarea zilelor libere joia şi vinerea, pentru a aplatisa vîrfurile de sarcină. Cu toate astea, viziunea de înlocuire a energiei nucleare este departe de parametri realişti. Printre altele, bugetul de cercetare pentru surse neconvenţionale de energie nu trece de 30 milioane de dolari pentru anul în curs.
Premirerul Kan a depus un proiect de lege prin care obligă marii producători de energie (care sunt şi distribuitori) să cumpere energia excedentară a micilor producători. Proiectul este la fel de nerealist ca cel de suprimare a reactoarelor nucleare. Cum să sincronizezi frecvenţa a sute de mii de producători, din care majoritatea, casnici*? Preşedintele companiei de energie electrică din Kansai a declarat răspicat că fără cele 13 reactoare din prefectura Fukui nu e în stare să asigure continuitatea şi calitatea electricităţii livrate, întrucît sursele alternative sunt nesemnificative. Desincronizarea dintre ofensiva energiei neconvenţionale şi regresul energiei „murdare” este flagrantă. Vor fi pene de curent.

PLD şi-a început ofensiva de înlăturare a regimului Kan, rămas cu un sprijin parlamentar din ce în ce mai firav.

–––––––
* Una din soluţiile în discuţie este separarea producţiei de distribuţie. În acest fel, se speră ca producătorii mici să fie angrenaţi. Soluţia i-ar putea linişti şi pe enoriaşii ecologişti. Odată despărţită producţia de distribuţie, ecologimea poate opta liber pentru o sursă în acord cu idealul propriu. Nimic nu îi va împiedica să aleagă o companie ce distribuie exclusiv energie regenerabilă. Factura la electricitate îi va ajuta să îşi dea seama şi cît costă idealul. Aşadar, segregarea distribuţiei şi a consumului de energie electrică din motive de conştiinţă este posibilă. Să vedem cît va ţine. 😀

EDIT Declaraţia IAEA în urma vizitei în Japonia. (PDF) La Viena se desfăşoară lucrările unui autoclav conclav, mă rog, congres al IAEA. După 24 iunie vom şti mai în detaliu ce s-a comis. Pe semne va ieşi o rezoluţie şi va fi editat un nou teanc de guidelines.

%d blogeri au apreciat: