Fără buletin

▲ Eroziune pluvială la Hiroşima (II) – Pietrele trec, apa rămîne

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2014/08/27

(urmare din numărul trecut)

Să ne facem o idee despre substratul pe care e aşezat oraşul. Partea intens urbanizată este aşezată pe o deltă. Jumătate din arie este însă recuperată din mare, prin îndiguire şi umplere cu rocă. Astfel, începînd cu era Meiji, delta a fost extinsă antropic cu aproape 3Km, înghiţind şi patru mici insule muntoase. În amonte, oraşul s-a dezvoltat pe versanţii văii. În special pe versantul drept, uşor mai domol, cu viroage ceva mai largi. Soluţia e relativ simplă. Se retează muncelul, iar cu materialul rezultat, fie se extinde terasa formată prin retezare, fie se cară roca în mare, unde formează încet, încet, un şes util. Terasele artificiale sunt apoi parcelate şi transformate în cartiere sistematizate (numite danchi – terenuri grupate) cu terenuri rezervate pentru şcoli şi grădiniţe, parcuri comunale şi case de cultură, prăvălii şi magazine. Unele danchi pot fi dedicate şi activităţilor industriale, dar separate de cele de locuit.

SONY DSC

În fundal poate fi văzut un danchi din profil. Nu are mai mult de 10 ani de cînd fu dat gata. Voi reveni la terasare ceva mai încolo.

Muncelul din tîrgul Yagi s-a dezvoltat „organic”. Lipsa spaţiului din luncă a dus la săparea şi nivelarea unor parcele-alveloe mici, pe care au fost construite locuinţe. Sunt două grupuri de locuinţe construite în regie publică (municipală şi respectiv judeţeană). În rest, locuinţe private. În dezastrul de pe 20 august însă, nu se poate spune că locuinţele ar fi fost cauza declanşării lui, ci substratul.

Munceii Hiroşimei sunt formaţi din roci vulcanice numite diorite (mai exact, granodiorite) apărute cam pe cînd se îngîna Cretacicul cu Paleocenul. Pietricele concoidale, agregate slab, fără pic de ciment. În interstiţii, coeziunea pare să o facă mai degrabă argilele rezultate din alterarea dioritelor. Roca se poate fărîma uneori cu mîna. Nu e greu de intuit că un pietriş vag apretat se surpă la solicitări mai mari. Asta face ca apele ce străbat munceii să aibă vaduri înguste, foarte sinuoase (ţinînd seama că la un cot rîul erodează în special partea din exteriorul arcului) şi terase înguste şi scunde. În tot judeţul sunt doar două segmente cu chei, semn că roca fermă este rară.
Iată, de pildă, în imaginea de mai jos,
în partea de nord-vest a muncelului, un cot cu o rază de curbură nu mai mare de 50m, subîntinde o culme lungă de aproape un kilometru şi jumătate, deşi diferenţa de nivel nu depăşeşte 230m. Un ditamai amfiteatrul, format, nu e greu să intuim, prin surparea repetată a muntelui. Puţin mai la sud-vest de cot se vede şi urma unei alunecări de teren de mari proporţii. Probabil, nu întîmplător, locul se numeşte Oshiageyama (Muntele împins în sus). S-a format un mic platou numai bun pentru terenuri de golf (la Vest) şi pentru construit locuinţe pe trei platforme (în viitor. acum, terenul pare doar în curs de netezire)

Pe versantul estic, mai puţin expus eroziunii rîului Ota, dar brăzdat de torenţi, panta medie este de 28 de grade. Acesta se pare că este şi unghiul de taluz natural al rocii. Din păcate, îmbibarea rocii face ca unghiul de taluz natural să se micşoreze suficient cît să se declanşeze surparea.
După ploaia din 20 august, se estimează că volumul aluviunilor depuse de torenţi va însuma echivalentul a 80.000 de basculante.

Aşadar, situaţia nu este roz. Se estimează că numai în judeţul Hiroshima sunt peste 30.000 de locuri periculoase. La ploaia din 20 august, doar 76 s-au exprimat. 31 au ucis. Celelalte urmează a fi descoperite.
Cert este că placa cu defrişările cauzatoare de viituri catastrofale nu prea ţine în cazul Hiroşimei. Muncelul era complet împădurit pe versantul estic. Deducem că o circulaţie superficială a apei de ploaie ar fi mai puţin riscantă. Iar o circulaţie superficială poate fi făcută prin terasare şi umanizare. Iată că danchi, deşi par a strica un echilibru, dimpotrivă, prin amenajările hidrotehnice de captare şi drenaj, contribuie la stabilizarea pantelor. Că veni vorba de drenaj, în vizita de duminică am luat cîteva imagini ale canalelor. 2014-08-24-081
Se poate observa că, deşi fu puhoi, nivelul apei în canal nu se ridică mai sus de prima treaptă.

Iată o altă imagine, cu confluenţa a două canale. Mai sus este unul din torenţii ucigaşi.

2014-08-24-082

Apa tulbure este semnul că pe pante instabilitatea este încă mare.
SONY DSC
Încă un curs drenat, ce trece printr-o arie de locuit. La fel de tulbure. Deocamdată.

Observăm supradimensionarea canalelor de drenaj şi neglijarea torenţilor. În viitor, probabil, stabilizarea pantelor va fi prioritatea, odată cu marcarea locurilor periculoase. Dar despre organizarea prevenirii din „software” a dezastrelor, vom vorbi în episodul următor. Numărul mare de morţi (66 pînă azi, din care doar 53 fură identificaţi) arată oarece uşurătate.

(va urma)

▲ Eroziune pluvială la Hiroşima (I)

Posted in urgenţe umanitare by Marius Delaepicentru on 2014/08/26

Pentru început reproduc aici ştirea pe care am preluat-o din alte surse şi am adaptat-o pe Facebook.

Pe 20 august a căzut o ploaie de 204mm în mai puțin de 3 ore. (media precipitațiilor din București în 3 luni și echivalentul mediei multianuale a întregii luni august în Hiroșima.) În nordul oraşului Hiroșima, pe valea Ota, torenții au pătruns în cîteva așezări. Viitură de bușteni, stînci și mîl.
Se adaugă surpări de pantă și cîteva alunecări de teren minore.
(…)
Dezastrul a fost amplificat de erodarea văilor torenților, dislocarea stîncilor, care au prăvălit arbori, la rîndul lor, devenind mangealîc pentru dislocarea altor arbori și stînci. Intervenția pompierilor și a trupelor de apărare este îngreunată de nenumăratele capcane din conurile de dejecție.(…)

Cele mai nevinovate victime sunt însă din cauza surpărilor de mal. Dacă vecinătatea unui torent face ca locuitorii să se refugieze în timp util, malul se prăbușește fără preaviz. O casă din cartierul Yamamoto, a fost parțial surpată de mal. Doi copii de 2 și respectiv 11 ani ce dormeau într-o cameră, au fost tîrîți de valul de mîl și pietre. Se petrecea la orele 5:30. Părinții, împreună cu fiul mijlociu au scăpat pentru că erau în bucătărie şi respectiv în altă cameră.

Premierul Abe, aflat la o partidă de golf în Yamanashi, a întrerupt-o deîndată. La orele 11 dădea ordinul de suplimentare a trupelor de apărare pînă la 630 de militari.

Ploaia intensă este un fenomen rar în Hiroșima. Recordul de precipitații intense fusese de 101mm. Conform datelor Ministerului Transporturilor și Amenajării Teritoriului, În zona calamitată, suma a depășit 237mm în trei ore, cu un maxim de 120mm căzuți într-o singură oră.
10623603_894604690569039_6856726538923371251_o
În fapt, un curent de aer cald și umed a intrat dinspre SV și a întîlnit un front atmosferic venit din Marea Japoniei. Circulația aerului cald are loc pe o direcție mai puțin obișnuită. De regulă, aerul cald vine mai dinspre Sud. De data asta, mai dinspre Vest. Ceea ce produce cîrlionți atît pe coasta estică a insulei Kyushu, cît și în golful Hiroșima.
Nori
Obstacolele de relief au făcut ca aerul cald să se ridice și să alimenteze constant precipitarea. Un mare cîrlionț noros ce face să plouă îndesat, zgomotos și fulgeros, pe o arie relativ mică.
10630671_894608837235291_1365843290929917887_o
Profilul căderilor în timp
Se observă două reprize de cîte 20mm la orele 21 și 23 și căderea corpului principal de 237mm, între orele 2 și 4. Cumulat, în sectorul Kabe, au căzut 287mm.

De aici în jos, aflăm mai multe despre ceea ce a urmat.

Ieri, 24 august, erau raportaţi 49 de morţi şi 41 de dispăruţi. Între timp se făcură 54 de morţi, iar despre dispăruţi, televiziunile au schimbat brusc modul de raportare. Iniţial spuneau cîţi sunt, fără alte comentarii. De ieri încoace, formula a devenit: „există temeri că 28 de persoane sunt dispărute”. O ambiguitate care ne aruncă în ceaţă. Nu ştim dacă cifrele diferite (41 urmat de 28) sunt semnul că ele trebuie adunate, sau că dispăruţii s-au împuţinat mai repede decît a crescut cifra morţilor.

Cert este că de data aceasta, numărul probabil al morţilor va fi de aproape trei ori mai mare decît în urmă cu 15 ani, cînd, în urma unei ploi de iunie, în altă parte a judeţului se înregistrară 31.

Pe 20 august, numărul surpărilor şi al erodării masive a torenţilor a fost de 76, din care, 31 în zone populate. Dar cel mai violent au fost lovite aşezările de sub versantul sud-estic al muncelului din imagine.
1404958_894698000559708_688598326276037937_o
Conurile de dejecţie au avansat cu 1Km, înecînd case şi curţi.

Un profesor de la un liceu industrial din oraş, comparînd imaginile 3D ale muncelului, a estimat volumul de material aluvionar cărat de pe versantul cu pricina, la circa 500.000 metri cubi de: rocă, nisip, mîl, arbori, moloz. Sigur, cea mai mare parte din materialul aluvionar s-a vărsat şi se varsă în continuare, în rîul Ota. Costul curăţirii este estimat la aproape 100 milioane USD.

Actualmente, înlăturarea obiectelor mari se face mecanic, cu utilaje grele, dar îndepărtarea de fineţe, numai manual. Sunt concentraţi 3.300 de militari, poliţişti şi pompieri. Se adaugă alte sute de voluntari locali. Voluntarii din alte părţi sunt priviţi cu suspiciune, deoarece s-au raportat deja cîteva furturi, cu toate restricţiile de circulaţie de pe străzile colmatate.
Peisajul arată cam aşa:
SONY DSC
Drumul naţional #54, care străbate şesul de sub munte este deja curat, deşi fu traversat prin numeroase locuri de viitură.
2014-08-24-083
Dar cele secundare sunt doar pe jumătate din lăţime practicabile, din cauza sacilor cu aluviuni şi a altor obstacole.
2014-08-24-088

Pe o uliţă ascendentă, situaţia arată cam aşa:
2014-08-24-094

Alţii sunt mai avansaţi cu curăţenia:
2014-08-24-097

Documentele din biroul unei companii stau la uscat după grilaj:

2014-08-24-104

Linia ferată este decolmatată, dar se pare că circulaţia nu va fi reluată în cursul anului. Spaţiul este strîmt. Au prioritate utilajele de: intervenţie, salvare, excavare şi transport.
2014-08-24-106
2014-08-24-089

Staţia Bairin din tîrgul Asa Minami este goală goluţă:
SONY DSC

Şcoala generală Bairin a devenit cartierul general al trupelor de intervenţie. Am văzut vehicule ale poliţiei din Yamaguchi, Osaka şi Kagawa (Shikoku).
2014-08-24-108

Pe DN54, însă, unde se află multe magazine de automobile, cu spaţii largi de parcare, alte utilaje şi cartiere generale sunt plasate.

2014-08-24-114
Aici este centrul de comandă al echipei Ministerului Transporturilor şi Amenajării Teritoriului. Alături, vehicule ale trupelor de apărare. Pe praporii de pe prelate scrie mare: angajat pentru dezastru.
Operaţia amplă de salvare din partea trupelor de apărare are o puternică componentă de PR. Trupele de apărare au fost adesea luate la rost de către civili, pentru că ar mînca banii publici degeaba. Dar odată cu relaxarea obligaţiilor americanilor în apărarea Japoniei, simultan cu obrăznicirea Chinei, se pune problema ridicării capacităţii de luptă, atît intensiv, cît şi extensiv în teatre externe, lucru ce nu e permis de Constituţie decît dacă art.9 va fi îndulcit sau direct abolit. Legislativul şi Executivul lucrează atît la legislaţia aferentă cerută de tratatele internaţionale, cît şi la percepţia publicului. Aşa se explică prezenţa praporului.

Cîinii dresaţi că găsească victime îngropate sunt scoşi la treabă. SONY DSC
Din păcate, zgomotul elicopterelor angajate de televiziuni le cam perturbă auzul şi le scade randamentul.

Pompierii şi-au grupat utilajele în faţa unui magazin universal:
2014-08-24-087

Televiziunile şi-au găsit parcare pentru carele de reportaj în curtea unui magazin ce vinde maşini Mazda:
SONY DSC
Punct de observaţie cu vedere la torent.

Iată-le şi carele de reportaj:
2014-08-24-085

NHK, ca de obicei, mai discret, şi-a pus autospeciala undeva la loc mai retras:
2014-08-24-107

Oamenii îşi văd de ale lor. Pe la ora 17 puteam vedea traversînd DN54 pîlcuri de voluntari cu hainele stropite de mîl şi cu cîte o lopată în mînă. Am păstrat discreţia, deoarece începînd cu ziua a treia de la dezastru, oboseala şi stresul le-ar putea scădea toleranţa la intruşi cu aparat foto.

2014-08-24-111
Nervii se întind şi mai tare atunci cînd începe să plouă. Şi a fost o aversă de ploaie ce i-a făcut şi pe militari să părăsească aria dezastrului.

Apa continuă să curgă tulbure, semn că substratul nu s-a aşezat.
La punctul de confluenţă al canalului colector al torenţilor, cu rîul, punct situat vreo 3-4Km mai la vale, la kilometrul 8,4 al rîului Ota, se vede clar diferenţa de culoare.
SONY DSC
Ca întotdeauna, nu lipseşte pescuitorul în ape tulburi.

(va urma)

▲ Din culisele unor alegeri locale

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/04/13

Luat cu alte treburi, uitai să semnalez alegerile locale de duminică. Au fost trei feluri de alegeri, desfăşurate simultan; pentru primar, pentru consiliul orăşenesc şi pentru parlamentul prefectural. În alte părţi, un al patrulea buletin de vot a fost cel pentru alegerea guvernatorului (judelui). Nu însă în pref. Hiroşima.

În nord-estul Japoniei, alegerile locale sunt în amînare.
Cel mai mediatizat scrutin a fost cel pentru alegerea guvernatorului pref. Tokio, Ishihara Shintaro (78): un om direct, un intelectual de dreapta, puternic conservator, dar neafiliat politic. Cel puţin nu la vedere. I.Sh. a obţinut detaşat al patrulea mandat, în condiţiile grele, date de penuria de toate felurile, consecutivă cataclismului din 11 martie. Guvernatorul pref. Tokio gestionează un buget comparabil cu cel al României, la o populaţie cît 1/2-2/3 din cea a României.

Să revenim în Hiroşima. Akiba, un plimbăreţ primar socialist, degrabă făcător de credite şi vărsătoriu de buget pe acţiuni de dezarmare nucleară, de pace şi prietenie între popoare, se hotărî să nu mai candideze. Planul anunţat este să îşi reia cariera universitară, iar la primărie să lase locul unuia mai tînăr. Gurile rele spun că vrea ca restul vieţii să şi-l petreacă în tihnă, bucurîndu-se de cea de-a treia soţie, achiziţionată în timpul unuia din cele trei mandate cu care hiroşimanii l-au răsfăţat.
Akiba este un partizan al candidaturii Hiroşimei la organizarea JO din anul…(na! că uitai) 2020. Aşa se explică cocarda cu cercurile olimpice de pe reverul primarului, în clipul de mai sus.
Pe lîngă idei trăznite, cum ar fi conservarea pe vecie a tuturor şiragurilor de cocori origami depuşi de vizitatori la baza monumentului Sadako, (o fetiţă ucisă de boala de iradiere, cu credinţa că dacă face o mie de origami se vindecă) trebuie , să recunosc că de-a lungul celor 12 ani, faţa oraşului s-a schimbat pe alocuri în bine. Mă refer numai la proiectele finanţate din fonduri publice. Zona din umbra muncelului Hijiyama, rămasă teafără la bombardamentul nuclear, a suferit pînă prin 1991 de înapoiere urbanistică. Etapa întîi de „terraformare” (parţială) s-a încheiat prin 1998. A doua etapă a început în 2004 şi continuă şi azi. Dincolo de gîrlă, o serie de terenuri aparţinătoare companiei feroviare au fost transformate în bază sportivă. Acolo e şi noul stadion municipal de baseball.
Cel vechi, din vecinătatea Domului Atomic, stadion construit prin anii 50 din subscripţie publică, rămîne să fie demolat. (Poate reuşesc să pun şi cîteva poze la coadă.) Zona epicentrală rămîne cu cel mai mare preţ unitar din oraş. Terenul aferent vechiului stadion a făcut şi obiectul unui proces, dar am uitat cine şi ce drepturi are asupra lui. În orice caz, primăria a fost declarată intrus în afacere, iar primarul a rămas fără locul de depozitare a inflamabilelor şiruri de cocori.

↑(sus) Imaginea ariei epicentrale. În colţul din stînga jos se vede puţin din stadionul ce urmează a fi demolat. (am tras poza în luna mai, 2006)
↓(jos) Iată şi noul stadion

Tot în „era Akiba” au fost definitivate şi cîteva bypass-uri menite să descongestioneze traficul pe DN2 (ce trece prin oraş). Una din ramurile de ocolire o ia direct pe un pod continuu ce urmează linia ţărmului, dar prin golful Hiroşima, pod cu doar cîţiva piloni pe promontoriul Ogonzan (cîndva o insuliţă, în prezent, parte a grindului) iar restul în apă. Însă nu sunt sigur dacă investiţia majoră în infrastructura de trafic auto a fost din fonduri locale. E posibil ca ele să fie preponderent cel puţin prefecturale, dacă nu centrale. De asemeni, ruginita zonă adiacentă gării Hiroshima a intrat în etapa a II-a de modernizare beton-vitrală.↓


Doamnelor şi domnilor, candidaţii!↓

Viaţa după Akiba a început cu 6 samurai intraţi în cursă (4 samurai şi 2 samuraie) din care, Toyoda-san (poziţia 3 de pe panou) a fost viceprimar în mandatul trecut. Cu excepţia comuniştilor (poziţia 2 pe panou), partidele s-au codit să îşi desemneze membri sau să îşi aplice sigla pe afişe. Ceilalţi candidaţi au fost „independenţi”. Cel de la poziţia 6 însă, independent cu totul. Şi-a făcut campania de unul singur, într-un fel ciudat chiar. (Voi detalia mai jos.)
A cîştigat candidatul Matsui (poziţia 5 de pe panou), calul troian al PLD şi Komei, partide conservatoare, ce i-au făcut pe şest campania. Bineînţeles, în condiţii legale. Susţinerea manifestă a venit la despuierea urnelor, după oficializarea victoriei. În sediul de campanie al lui Matsui stătea de-a stînga sa Kishimoto, senatorul PLD de Hiroşima.

PLD a cîştigat însă majoritatea consilierilor municipali, ceea ce explică şi succesul lui Matsui, altminteri adeversar al organizării JO în Hiroşima. Opoziţia la ideea lui Akiba, opoziţie la care au subscris toţi cei exasperaţi de largheţea buzunară a fostului primar, i-a asigurat lui Matsui previzibilul succes electoral, pe fondul unei participări reduse la vot: puţin peste 40%. În continuare voi schiţa povestea lui M.Osamu (poziţia a 6-a de pe panou).

Sammy, cum singur se recomandă, este un tînăr ce ţine mai mereu să îşi facă damblaua participînd la alegeri. La cei 36 sau 37 de ani ai săi, lucrează la o companie fiică (fatămare) a Chuden (compania regională de electricitate). Nimeni nu ştie ce lucrează. Cred că nici măcar protagonistul. Ca în orice corporaţie, în care stabilitatea locului de muncă se pune rar în discuţie, iar cumsecădenia sindicalicoasă cu care eram obişnuiţi în comunism are valoare de virtute, Sammy învîrte hîrtii, însă cred că nimeni nu îi dă prea multe pe mînă, de teama să nu umple biroul de avioane.
Sammy trăieşte într-o lume a lui. Şi numai a lui. Scrie poezii copiate de la unul şi de la altul, strînge precum Corneliu Vadim Tudor aforisme în volum, cu deosebirea că şi le leagă singur, după ce şi le multiplică la serviciu. La alegerile locale trecute a scos caii pentru un post de consilier. Cu cele circa 800 de voturi strînse, bineînţeles, a căzut la vot, dar şi-a putut recupera integral cauţiunea legală (cca. 3 mil. yen) depusă odată cu candidatura. Am răsuflat cu toţii uşuraţi. Şi pentru că nu a ajuns consilier, şi pentru că şi-a recuperat banii.
Pe la sfîrşitul anului trecut, Sammy mărturisea că a găsit o soluţie pentru a compensa eşecul la alegeri: pur şi simplu îşi închipuie în solitudine că e primar, şi gata, se linişteşte. Însă odată cu declaraţia lui Akiba din 4 ianuarie, lui Sammy i s-a aprins din nou fitilul.

Pe la începutul campaniei (de 14 zile legale) a venit la prăvălie cu o uriaşă umbrelă de golf, vopsită curcubeu. Era recuzita sa de campanie electorală. La cererea unui grup de „admiratoare”, a schiţat în linii mari şi discursul electoral. Din motive lesne de înţeles, nu pot posta imagini cu Sammy în prăvălie. Iată-l însă la scenă deschisă: ↓

V-a plăcut? Sammy ne-a declarat karaoke că ne iubeşte.

Sammy, neavînd un sediu de campanie, a primit o vizită de curtoazie de la Akiba în apartamentul său din Ujina (în sudul oraşului) prilej cu care papălapţii unei televiziuni tabloide au găsit motive brânzoveneşti de tont-show, după ce filmaseră pe ascuns misterioasa descindere. De fapt, Akiba făcuse turul de salut pe la toate sediile de campanie ale celor înscrişi în cursa pentru primărie.
Cei mai încurcaţi au părut însă jurnaliştii serioşi. Obligaţi de lege să citeze niscai cimilituri în 5-6 rînduri pentru fiecare candidat, la Sammy nu au reuşit să scoată mai mult de o propoziţie simplă, dar buimacă. Nici NHK nu a putut da mai mult de 3 1/2 secunde pe post.

Epilog

Cu cele 11.700 voturi, reprezentînd 3-4% din totalul celor exprimate, Sammy a pierdut alegerile. Proporţie comparabilă totuşi cu scorul obţinut de candidatul comunist (din banii partidului). Însă condiţia de rambursare a cauţiunii era de 10%. Sammy a rămas fără cele trei-patru milioane de yeni, dar şi-a făcut damblaua.
Azi a venit puţin după prînz să îşi tragă sufletul, după ce făcuse turul de salutări şi dat-bineţe pe la susţinătorii săi (care or fi fost ăia?). Era uşor excitat. Pusese mîna pe o „dovadă” foto că Matsui încălcase legea şi începuse campania încă din prima decadă a lui martie. Sammy era hotărît să depună plîngere la poliţie, pentru a putea ulterior să conteste legitimitatea (de acum) actualului primar. Puţine şanse de succes. Of, şi seamănă aşa de bine la contestare cu micul Tituleţ!…Şi chiar şi din profil. Păcat! Dacă aş fi ştiut, lui Sammy i-aş fi făcut lipeala cu Realitatea TV, să-i împrumute filmuleţul cu preşedintele Băsescu pugilist. Nu avea decît să îi pună în loc capul lui Matsui, că cinematica photoshopă a directei de dreapta era gata încă din toamna lui 2009.

%d blogeri au apreciat asta: