★ Morikawa – (din nou despre eroism)
Au apărut noi informaţii despre felul în care s-a restaurat recepţia radio după bombardamentul atomic. După 68 de ani de la catastrofă, s-a descoperit jurnalul unui tehnician de la postul teritorial Hiroşima al NHK. Jurnalul lui Morikawa Hiroshi acoperă intervalul dintre anii 1931 şi 1946. După 1974, cînd Morikawa a murit, jurnalul a fost păstrat de către fiul său cel mare.
La pagina fatidicei zile de 6 august 1945, Morikawa consemna că se afla în clădirea postului de radio din cartierul Nobori*), la numai 1,3Km de epicentrul exploziei. Clădirea a fost distrusă**. Însă Morikawa a scăpat cu cîteva răni uşoare. Obsedat de continuitatea fluxului de informaţii, mai ales într-o stiuaţie atît de gravă, n-a mai stat pe gînduri. Şi-a tras o pătură muiată în apă şi a luat-o printre incendii, şi ruine, aproape 7 Km, pe jos, pînă la antena de emisie din sectorul Asa Minami***).
Unde a descoperit că emiţătorul fusese sever avariat.
Fără întîrziere, a sunat pe linia internă a NHK, la postul din Osaka, cerînd ca emisia să fie comutată pe unde scurte.
Astfel, recepţia radio a fost restaurată în aceeaşi zi, la numai cîteva ore după bombardament.
Jurnalul este valoros şi pentru că redă viaţa de fiecare zi în perioada acoperită. A fost donat Memorialului Exploziei Atomice.
Gestul lui Morikawa îmi aminteşte de alt act de eroism din partea corespondentului NHK la Washington, Tejima Ryuichi, din timpul atacului terorist multiplu, din 11 septembrie. Imediat după atac, cerul s-a închis. Neavînd un om de schimb, Tejima a fost nevoit ca, mai bine de o săptămînă, să iasă la microfon, din oră în oră, cu cîte un scurt buletin de ştiri. Zi şi noapte.
De asemeni, îmi amintesc că şi după cutremurul din 4 martie 1977 primeam informaţii despre dimensiunea lui tot pe unde scurte. De la Europa Liberă.
Compar cu „interesul public” prins din zbor la o televiziune românească: „Specialiştii în Feng-shui prezic că în următorii 20 de ani, va fi o perioadă bună pentru Andreea Marin.”
Vital, nu-i aşa?
Articole asemănătoare:
Nakamura
Sugihara Chiune
––––––––-
*) Actualmente, clădirea NHK se află în cartierul Otemachi.
**) Am calculat unghiul undei de şoc: aproape 22 grade. Nu era greu să fie spulberată.
***) În prezent, antena de emisie pe unde medii se află tot acolo, împreună cu două cămine pentru personalul NHK.
● Morala publică şi televiziunea publică
NHK are standarde ridicate de moralitate. Nu mediatizează orice ţîţă vorbitoare, oricît de silicoană mare ar fi ea. Iar cînd vreo vedetă calcă pe bec, îşi poate lua adio de la apariţia la NHK. Astfel, mai acum vreo 10 ani, o crainică ce nu-şi anunţase superiorii că a divorţat, a fost nevoită să stea pe bară vreme de doi ani, răstimp în care i s-au permis doar cîteva coloane sonore la radio NHK, dar nu la TV. Acum vreo 13 ani, un vestit cîntăreţ de muzică pop a fost prins cu ceva amfetamine în nas sau în buzunar. Cîţiva ani nu a mai apărut la nicio televiziune, fie ea publică sau privată.
Recentul scandal ridicat de apropierea unor luptători de sumo de grupurile de criminalitate organizată a dus, nu numai la pierderea unor sponsori, dar şi la boicotarea turneului de la Nagoya. La un sondaj, 11.000 de telespectatori au răspuns în proporţie de 68% că sunt de acord ca tradiţionala preluare în direct de către NHK să nu aibă loc. În acest fel, mafioţii sunt ţinuţi acolo unde le este locul. La periferia societăţii.
Compar cu sofistica „prezumţiei de nevinovăţie” omniprezentă la televiziunile româneşti. Păi, cum să nu jubileze Dan Diaconescu, atunci cînd procurorii, în solida lor stupiditate, îi maschează pe mascaţi, în loc să facă tot posibilul ca arestatul să nu apară în bătaia obiectivelor optice? Deocamdată, cu toţi cagulaţii ameninţători, lipsa unui culoar opac de manipulare şi transport al deţinuţilor face ca imaginea să fie cea a unui stat slab, defensiv, într-o luptă inegală cu mafioţi-haiduci. Putrezi, dar fotogenici. Pînă cînd vom tolera ascensiunea satirilor în Legislativ, strecuraţi prin lentile de obiectiv?
Alin Fumurescu
Fără buletin 
1 comment