Fără buletin

Migraţia temporară provocată de cataclism ne-a uşurat reîntîlnirea cu prieteni şi cunoştinţe vechi.
Una este Anpan-man (literal omul-chiflă-umplută-cu-fasole dulce). Nu există preşcolar căruia să nu îi placă serialul de animaţie, mai pe faţă, mai subliminal, destinat educaţiei lui primare. Serialul cultivă virtuţi precum: cooperarea, empatia, altruismul, politeţea, modestia. Ieri, la radio NHK, marşul din generic a fost difuzat de cel puţin trei ori. Reacţiile ascultătorilor au fost pozitive. Se profilează resuscitarea marşului ca elevator de moral. Nimeni nu se jeleşte. Suferinţa este sublimată printr-un mecanism mental demn şi sofisticat. Reconstrucţia începe în minţile oamenior.

Istoria Japoniei nu este lipsită contagiunea prin cîntec.
Iată catalizatorul de reconstrucţie după WWII:

Iat-o pe aceeaşi Michiko Namiki în spectacolul de revelion din 1999:

Acasă, cele două mame cu copii simt nevoia să îşi exprime recunoştinţa plătind „în natură” şederea la noi. Mamele deretică, spală (la maşină) gătesc. La rîndul meu, las micul harem la domiciliu şi fac cam acelaşi lucru, însă la prăvălie.
Armonie. Moralul le este bun.

În răstimp, copiii profită de soarele cu dinţi. Peste cîteva zile vor intra de drept într-o scurtă vacanţă. Le-am pregătit o surpriză.

Oraşul se pregăteşte pentru alegerile locale.

Actualul primar socialist, Akiba, după trei mandate, a declarat că nu mai candidează.

În regiunea sinistrată alegerile locale se amînă.

Din găleata de şpan a istoriei răsare mîndru-anelid sufletul securist al plaiurilor piezolitice: