▲ S-a pogorît sfîntul Aviz
După accidentul nuclear din martie trecut, rînd pe rînd, reactoarele nucleare au fost oprite. Fie pentru că le venise sorocul la revizia generală, fie pentru că nu mai corespundeau tehnic noilor (şi mai severelor) restricţii legale, iar în consecinţă au primit ordin de oprire forţată. Astfel, la sfîrşitul anului trecut, mai bine de 90% din cele 54 de reactoare din Japonia, nu mai produceau nici un KWh şi nici un yen. Dimpotrivă, consumau. Iar costurile de reprimare, stabilizare şi revizie, depăşesc adesea echivalentul a 2ml.USD/zi şi reactor.
Prin lege a fost limitată durata de exploatare a reactoarelor nucleare, la 40 de ani. Pînă la noua prevedere legală, nu existase vreo limitare, alta decît cea normată de către proiectant (de regulă, 60 de ani, cît durează betonul).
Tot prin lege au fost impuse teste de stres, la instalaţiile energetice de toate categoriile, pentru scenarii catastrofale mai severe decît cele antecalculate la proiectare. Numai pentru grupurile electrogene de avarie situate mai jos de 7m, şi tot se impunea ridicarea altitudinii lor de amplasare. Başca alte vicii structurale, funcţionale sau de întreţinere, constatate la control. Autorităţile centrale (comisia energetică) de regulă se codesc cînd vine vorba de reacreditarea siguranţei în exploatare.
Astăzi însă a fost eliberată prima autorizaţie nucleară de după cataclism. Două reactoare nucleare ale centralei de la Ooi (reg.Kansai) au primit, într-un cadru simplu dar înălţător, autorizaţia de funcţionare. Centrala fusese oprită complet în octombrie. Timpul scurt luat de testele de stres, şi reautorizarea rapidă sunt semnul că nu erau probleme majore.
Nu aceeaşi soartă o au centralele din jumătatea estică, unde codeala este psihologic mai îndreptăţită. Se pare, deficitul de putere în reţea va persista. Indiferent de anotimp. Preţul unitar al energiei va sălta cu circa 20%, ceea ce va face problematică rentabilitatea unor ramuri întregi. Nu mai departe, în Kamaishi (jud, Iwate) nota lunară de plată la electricitate, pentru un siloz frigorific, se ridică la echivalentul a circa 20.000 USD. Clienţilor, pescari sărăciţi deja de ravagiile naturale, atît asupra flotei cît şi a fondului locativ, le va fi din ce în ce mai greu să acopere sporul de tarif la stocarea produselor marine.
Acreditarea de azi pentru centrala Ooi, nu a fost lipsită de incidente. Un grup de ecologari protestau zgomotos, gîlceavă ce a întîrziat cu circa 3 ore punerea avizului în execuţie.
★ Totul există, pentru că totul a fost imaginat
După accidentul de la Three Miles Island din 1979, s-au desprins trei imperative importante în gestionarea unui dezastru nuclear:
1) Fii imaginativ!
Situaţiile de blackout nu seamănă una cu cealaltă. Însă scenariile cele mai sumbre pot fi imaginate. Acolo unde inginerii nu au imaginaţie, iar investitorii sunt prea zgîrciţi, golul poate fi umplut de către literaţi. Un scriitor aproape profetic a descris într-una din cărţi, cu cîţiva ani înainte, cam ceea ce s-a petrecut recent la centrala Fukushima #1. În clipul de mai jos, omul arată pe tonul: vezi? ţi-am spus eu!, uşor conspiraţionist, dar raţional, că la centrala Fukushima, dispozitivele de siguranţă au fost insuficiente numeric, rigide, subdimensionate şi prost poziţionate.
Dacă centralele nucleare sunt în prezent controlate la sînge, iar cea de la Hamaoka este deja pe butuci, aceasta se datorează şi scriitorilor, şi istoricilor.
Se credea că centralele de pe coasta Mării Japoniei sunt OK. Nu e chiar aşa. Sunt consemnate seisme cu ridicări şi coborîri de teren de 2 metri şi chiar peste, deşi un eventual ţunami nu poate avea amplitudini prea mari cît să distrugă cele 14 reactoare din pref. Fukui, de pildă. Aşadar, e greu de crezut că o reţea de ţevi (rigidă) poate rezista la deformări atît de mari.
Aplic scurtătura în special pentru gazetarii interesaţi de senzaţional. N-au decît să-şi traducă singuri sursa.
2) Ai încredere în cei de la faţa locului!
În linii mari, imperativul a fost respectat, deşi lipsesc cîteva seturi de date radiologice din intervalul 11-15 martie.
Apoi, nimeni nu a detaliat care sunt riscurile răcirii directe cu apă de mare (soluţie practicată timp de mai bine de o săptămînă). Vă amintiţi de eroarea de măsură din 26 martie? În fapt, oamenii nu ştiau ce măsoară, pentru că, pe la 20 martie, apăruse un izotop nou: 38Cl, rezultat în urma bombardării (probabil α a) clorului natural din apa mării.
Acuma, să nu cădem în paranoia, însă e bine să privim cu circumspecţie cam toate informaţiile. Fie ele liniştitoare, fie alarmiste.
Crede-i, dar verifică-i.
Am selectat clipul de mai jos pentru că, în general arată cam cum trebuie să ne îndoim, şi în acelaşi timp să nici nu ne panicăm. Televiziunea care l-a produs este una internetă de apartament, dar mult mai decentă decît OTV. Nu pot însă să nu constat anticorporatismul manifest, ceea ce este pe gustul meu.
3) Nu folosi faptele (sau interpretarea lor) în lupta politică!
O cale de respectare a celui de-al treilea imperativ este să scoţi la suprafaţă, în cadru oficial, toate opiniile. Scriitorul a fost invitat pe 10 mai în comisia energetică a camerei inferioare a Dietei, unde şi-a expus viziunea. Acţiunea vine să exploateze şi imaginaţia, să întărească şi încrederea, să amîne şi lupta politică. În clipul de mai jos, alături de Hirose (scriitorul) poate fi văzut chiar precedentul premier, Hatoyama. Recomand vizionarea clipului, eventual traducerea lui (de către cine are timp) pentru că scriitorul descrie foarte bine mecanismul exploziei de hidrogen.
Partidele de opoziţie au stat cuminţi cam 70 de zile. Moratoriul a expirat. PLD a început ofensiva în Parlament, speculînd cronicizarea efectelor accidentului nuclear. Însă deocamdată, insistă mai mult asupra trecutului: de ce, în nu-ştiu-ce împrejurare, premierul Kan nu a spus adevărul, dacă l-a spus, de ce nu l-a spus complet etc.
▲ Zeolit
…este denumirea mineralului ce va fi folosit la decontaminarea radioactivă a apei şi a solului.
Zeoliţii* au proprietatea de a reţine în structura lor labirintică ionii deveniţi la un moment dat indezirabili. Sunt folosiţi încă demult la purificarea şi demineralizarea apei. În instalaţiile ce cer demineralizare avansată, au fost înlocuiţi însă cu răşini schimbătoare de ioni. Se pare, tehnologia franţuzească de reciclare a apelor radioactive se bazează tot pe zeoliţi.
Tocmai am auzit la radio că una din căile de decontaminare a păşunilor constă în împrăştierea pulberilor zeolitice, urmată, după întărire, de răzuirea stratului superficial. Ionii de cesiu vor fi adsorbiţi şi îndepărtaţi. Zeoliţii îmbogăţiţi în elemente radioactive pot fi brichetaţi şi îngropaţi.
Japonia are zăcăminte şi exploataţii importante de zeoliţi. Unele la mai puţin de 300Km distanţă de focarul de materii radioactive. Din cîte îmi amintesc, în Aomori, sau chiar Iwate, sunt cîteva cariere. Soluţia este la îndemînă.
Pentru radioactivitatea reziduală se vor aplica tratamente cu îngrăşăminte potasice. Metal alcalin, cesiul este rudă bună cu potasiul. Îmbogăţirea solului în potasiu face ca cesiul să piardă competiţia* atunci cînd plantele îşi vor extrage nutrienţii necesari din sol. Soluţia practică îşi are originea la Cernobîl. Aşa au reprimat specialiştii sovietici cesiul radioactiv. Probabil, stronţiul de la Cernobîl a fost angajat într-o competiţie similară, dar cu concurenţi dolomitici (carbonaţi de calciu şi magneziu).
Sunt 23.000ha de sărături agricole rămase după retragerea valului seismic. Se vor săpa şanţuri de drenaj, terenurile vor fi inundate cu apă dulce, şi desecate, alternativ, în cîteva rînduri. Desărarea va dura cîţiva ani***.
Un lucru e sigur: pe terenurile supuse tratamentelor de decontaminare/ desărare produsele horticole vor fi mai dulci decît de obicei. În general potasiul face vegetalele mai dulci. Iar un aport de natriu adus de briză pe teren nisipos, face şi ceapa (eşalotă) o dulceaţă de legumă. Fenomenul este cunoscut în ariile litorale din Ibaraki şi Chiba.
––––––––-
* Am indicat articolul în limba engleză. Cel în limba română accentuează pe latura naturist-băbească. Nu vreau să mă fac agent colportor de hoax.
** Un fenomen asemănător are loc la absorbţia digestivă a aminoacizilor. Un exces de acid glutamic de pildă, poate inhiba absorbţia altor aminoacizi. De aceea nutriţioniştii mai mult sau mai puţin amatori blamează acidul glutamic. În fapt, el este un aminoacid important. Fără el, creierul funcţionează mai prost. Se intoxică mai uşor cu amine. Rău e excesul de acid glutamic, din motivele expuse.
*** Cam prin aceeaşi metodă îşi desărează gospodinele ghivecele de muşcate. Le cufundă peste noapte în cada de baie.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
8 comments