Fără buletin

● În Japonia sunt peste 3 milioane de judecători

Posted in Drepturi individuale, Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2010/06/14

Cifrele din titlu reprezintă numărul de bugetari din toată Japonia. Actualizate la dimensiunile României, ar însemna cam 507 mii de bugetari (în care includem şi profesorii din şcolile publice). Dar nu despre bugete vreau să discutăm, ci încerc să răspund la întrebarea: cum e posibil ca (respectînd proporţiile) atît de puţini funcţionari publici să rezolve, mult mai temeinic, mai raţional şi mai drept, probleme cel puţin la fel de multe şi de diverse ca în România?

Încep cu o discuţie marginală de un paragraf: Aşadar, (în Japonia sunt 42,2 bugetari la mia de locuitori (între timp, numărul lor a scăzut spre 24, atît prin privatizare, cît şi prin descentralizare). În Ameuropa, cifrele sunt mai mari: UK – 78,3; Franţa – 95,8; SUA – 73,9; Germania – 69,6; România – 63,6. Se poate spune că Japonia nu are militari. Fals! Are. Nu are atîtea organe de avizare, certificare şi control. În parte e adevărat, dar nu pentru că japonezii ar fi mai disciplinaţi, ci pentru că eficienţa controlului este continuu îmbunătăţită, nu neapărat pe cale legislativă, dar oricum, fără „secerişuri” de amenzi şi şpagă pe teren. Se poate spune că nu sunt atîţia medici în sistemul public. Şi asta e adevărat. (Despre sistemul de sănătate voi vorbi în altă parte.) Cifrele datează din 2004, cînd cei 360.000 de poştaşi încă mai erau consideraţi funcţionari publici. Între timp, Poşta s-a privatizat. Aşadar, nu neapărat structura ocupaţională a bugetarilor dă efectivul redus, ci altceva.

Ca de obicei, să luăm un exemplu: Era prin 1996. Vroiam să fac o călătorie în Japonia*). Lista de acte necesare, majoritatea provenite din Japonia, cuprindea drept condiţie pentru garantorul meu, declaraţia de impozit pe anul precedent. Garantorul meu nu declarase la fisc veniturile pe anul precedent (se mai întîmplă), iar pentru anul în curs, deşi între timp fusese luat în evidenţă la fisc, nu avea cu ce dovedi ceva. Şi atunci, angajatul ambasadei mi-a sugerat să ataşez la dosar declaraţia unuia din părinţii garantorului. Însă părinţii nu ar fi fost de acord.

În condiţii „româneşti”, funcţionarul ar fi contestat calitatea garantorului, şi ar fi sugerat cel mult căutarea altui garantor. Însă funcţionarul ambasadei Japoniei la Bucureşti nu a îndrăznit să ridice o obiecţie atît de jignitoare pentru garantor. A cerut dovada de la fisc a unei rude pe orizontală. Sora. Însă partea interesantă de acum încolo începe. Sora nu mai purta numele de fată, prin care să se poată reconstitui ereditatea comună. Cu toate acestea, adeverinţa furnizată de soră a fost admisă. De ce? Pentru că numărul de telefon de la care a fost trimis faxul făcea parte din datele de identificare ale expeditorului. O urmă ce poate contribui oricînd la reconstituirea adevărului adevărat. Cînd miza (viza) este atît de mică, iar picioarele eventualei minciuni atît de scurte, incertitudinile sunt tolerate. Numai legiuitorul român e atît de „perfecţionist” încît nu se lasă pînă nu paralizează procedural toată administraţia. Nu se lasă pînă nu ne face praf toate drepturile fundamentale prin norme procedurale. Nu se lasă pînă nu ne face pe toţi cretini, deopotrivă funcţionari şi cetăţeni. Ne-o spune sofistic, cu tupeu, drept în faţă: „Aşa scrie la lege.” Cu alte cuvinte: „Aşa vrea muşchii mei.”

Cum ziceam, în condiţii „româneşti” ar fi fost de neconceput o asemenea largheţe procedurală. Dacă, prin absurd, funcţionarul român ar fi admis asemenea „oroare”, ar fi fost necesar şi un certificat de căsătorie. Nu a fost cerut. A fost suficientă dovada de la fisc.

De ce? Pentru că funcţionarul japonez gîndeşte, şi are libertatea legală de a gîndi logic. Faptul că dovada de la fisc mi-a parvenit, validează ipoteza rudeniei de sînge. Am primit faxul în miez de noapte, iar a doua zi eram cu dosarul complet. După două zile am fost sunat să-mi ridic viza. O viză garantată modular, cu obrazul garantorului şi cu banii surorii. Pe scurt, două persoane fizice au constituit în mod complementar o persoană juridică. Ca poantă, viza fusese scrisă înainte ca eu să aduc ultimul document. 🙂

Să vă mai spun că în condiţii „româneşti”, nu numai că nu mi s-ar fi primit dosarul, dar aş fi fost pus să rescriu şi toate cererile, şi să le mai şi ataşez o granitură nouă de documente?

După cum puteţi constata şi singuri, legea japoneză dă numai direcţiile, fără să fie amănunţită la nivel procedural. La nivel procedural, funcţionarul este cel în măsură să preia şi să „debavureze” situaţiile atipice. În condiţii româneşti, situaţiile atipice se tranşează pe calea arbitrajului. Cu cît mai judecătoresc, cu atît mai bine. Nu însă în condiţii japoneze. Funcţionarul este în acelaşi timp şi „judecător”, în sensul respectării şi apărării drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului.

Cînd v-aţi dus la ghişeu să vă clamaţi un drept, de cîte ori aţi fost refuzaţi de funcţionarii publici cu apocalipticul: „aşa e legea”? Sau mai resentimentarul: „Ce să-ţi fac dacă legea e proastă? Du-te la Iliescu/ Băsecu al tău să-ţi dea o lege ca lumea!”

„Aşa e legea” este cauza principală a imobilismului României de ieri şi de azi. Un stat poliţienesc, fără „aşa e legea” se prăbuşeşte repede. Pierde controlul pîrghiilor de dresaj şi jupuială. Spus pe limba juriştilor, un stat poliţienesc cu aparenţă de stat de drept, nu poate exista decît atunci cînd legea e unicul izvor de drept. De aceea, legea-ca-izvor-de-drept este cauza multor spasme politico-sociale, în care includem şi Revoluţia din decemrie 1989, şi chiar şi mineriadele.

Legea-ca-unic-izvor-de-drept este costisitoare. Produce incompetenţă, contraselecţie, monopoluri, corupţie, carteluri, parazitism bugetar, inechitate flagrantă, adevăruri juridice false, şi chiar şi morţi şi răniţi. Din înşiruire, recunoaşteţi portretul statul român?

În statele ce preţuiesc libertatea, izvorul de drept poate fi legea, dar legea e completată permanent prin jurisprudenţă, astfel încît, următoarea cohortă de funcţionari să devină din ce în ce mai eficientă, iar cetăţenii din ce în ce mai relaxaţi în relaţia cu statul.

În România de azi, nimic nu se mişcă fără Parlament, şi deci, fără nevrednicele partide politice. Iar cînd Parlamentul este prea lent, Executivul vine să legifereze. Însă nici Guvernul nu e mai breaz, întrucît, caută soluţii tot în paradigma legii-ca-izvor-unic-de-drept, paradigmă atît de dragă partitocraţiei.

Se spune adesea că 471 de oameni judecă mai bine ca unul singur. Aşa este. Însă cred că niciun parlamentar nu ar putea combate aserţiunea: 500.000 de oameni judecă mai bine ca 471. Cînd vom avea legi simple, cel puţin 500.000 de „judecători”, şi 18.000.000 de notari, atunci România va deveni un stat al libertăţii.

Sunt gata să demontez şi obiecţia cum că, dacă am lăsa detaliile procedurale la latitudinea funcţionarului, nu am mai avea proceduri coerente. Fals! O atare obiecţie nu e decît un clişeu menit să perpetueze oligarhia de ieri şi de azi. Orice precedent prin care se raţionalizează o procedură face obiectul: judecăţilor axiologice, comunicărilor, conferinţelor, circularelor şi ordinelor sectoriale. O astfel de comunicare am făcut recent chiar în articolul precedent, deşi ştiu că asta nu va duce la nicio îmbunătăţire, şi nici nu sunt funcţionar public. O astfel de iniţiativă cetăţenească ar provoca cel mult o amendă cotravenţională, dacă nu penală. Oligarhii nu sunt interesaţi să ne facă viaţa uşoară, ci doar să ne pedepsească. Altminteri, şi-ar pierde influenţa în colonia penitenciară România.

Să revenim la funcţionarii japonezi. Prin comunicarea, şi însuşirea inovaţiei, practica administrativă e continuu îmbunătăţită, ceea ce face ca, în cazul funcţionarilor, avansarea să se facă după merite măsurabile**). Cu cît funcţionarul e mai ascuţit la minte, şi o dovedeşte practic, cu atît mai repede avansează în ierarhie.

În chestiunile de practică administrativă, Parlamentul nu are niciun cuvînt. Dacă în vreun sector se pune la punct vreo procedură într-adevăr revoluţionară, abia atunci ea este inclusă în sistemul de legi, dar numai în măsura gradului de universalitate pe care inovaţia îl conţine o permite. Într-un atare caz, procesul de legiferare nu paralizează practica, ci doar o consfinţeşte. Cu alte cuvinte, practica o ia înaintea legiferării. De altfel, metoda de optimizare este demult cunoscută şi aplicată în industrie. Se numeşte metoda evop***).

(Textul de mai sus nu este textul promis lui Donkey Hot. El nu are decît rol strategic. Am considerat necesară scurta prezentare a situaţiei, pentru a înţelege mai uşor în ce va consta tactica de urmat în viitor. )

––––––––––
*) rog cititorii să nu ia exemplele ca pe ceva ce ei nu vor experimenta niciodată. Ei se întîlnesc cu situaţii similare, mult mai des decît îşi imaginează acum. Aşadar, sfatul meu este să nu expediaţi textele mele printr-un superficial: „nu e cazul meu”. Este cazul, dar nu vă pot da exemple identice.

**) Mai mult, povesteam într-un articol anterior, despre scribi şi rolul lor social. Şi organizaţiile profesionale ale scribilor şi avocaţilor ţin periodic conferinţe şi sesiuni de comunicări, prin care fiecare experienţa individuală este pusă în comun. Autorul comunicării obţine astfel o cotă mai mare de prestigiu în breaslă. Nu vă spun cît de fericit poate fi un scrib de imigraţie, ce reuşeşte să aducă dinafara Japoniei un aparţinător minor al clientului. (Dacă aparţinătorul este major, procedura legală de imigraţie e mai complicată.) „Recordul” este de minus 14 zile pînă la momentul critic (majoratul).

***) Evop de la operarea evolutivă. Metodă prin care, parametri sunt controlaţi în cadrul regulamentului de fabricaţie, dar în intervale mai apropiate de limitele tolerate de regulament. Dacă, să zicem, o substanţă sintetizată la temperaturi între 4 şi 8 grade iese cu un randament mai mare la 7 grade decît la 6, atunci, în şarjele următoare, se caută reglarea temperaturii în jurul valorii optime. Dacă, dimpotrivă, se cere puritate, iar puritatea e mai bună dacă reacţia are loc la 5 grade, atunci se alege ca valoare optimă ultima. După cum aţi sesizat, dacă înlocuim regulament de fabricaţie cu lege-cadru, înţelegem şi cum e posibil ca optimizarea procedurilor administrative să nu mai depindă de izmenelile parlamentarilor.
––––––––––––––
Edit: primul link din text a fost greşit. L-am corectat. 15 iunie 2010, ora 4 (locală)

Anunțuri

19 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. bmarinescu41 said, on 2010/06/14 at 15:01

    EDIT (by MM) Iată şi un SPAM venit din Ucraina. Se pare că reţeaua filorusă a început să gogoneze intens. E interesantă tehnica de manipulare prin referinţa robert-horvathă, la seriile buletinelor de identitate, de parcă noi am putea verifica ceva din toată poliloghia aia. Dacă vreţi să aflaţi conţinutul hoaxului, îl las aşa cum a fost găinăţat. Ataşez doar IP-ul de origine: 92.112.185.180
    …şi rip-ul:
    UKRTELNET
    descr: Ukrtelecom ADSL broadband access network
    descr: NCC#2007092897 Approved IP assignment
    country: ua
    remarks: E-mail for SPAM and abuse postmaster@ukrtel.net
    admin-c: ARM42-RIPE
    tech-c: ARM42-RIPE
    status: ASSIGNED PA
    mnt-by: AS6849-MNT
    source: RIPE # Filtered

    person: Remiga Alexander
    address: JSC UKRTELECOM
    address: 18, Shevchenko blvd
    address: Ukraine, Kiev
    phone: +380 (44) 230-9024
    nic-hdl: ARM42-RIPE
    mnt-by: AS6849-MNT
    ––––––-(de aici în jos, hoaxul)

    Către
    DIRECŢIA DE INVESTIGARE A INFRACŢIUNILOR DE CRIMINALITATE ŞI TERORISM, Structura Centrală, Bd. Libertăţii nr. 12 -14, Sector 5, Bucureşti.
    În atenţia procurorului şef al DIICOT, dl. Codruţ OLARU şi a procurorului-şef al Serviciului de Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a celor contra Siguranţei Statului, dl. George MUSCALU

    Subsemnata Simona Fica, de profesie jurnalist, specializare investigaţii militare, funcţia: co-editor al ziarului EXPLOZIV-NEWS, având în vedere că: 1. DIICOT, prin departamentul specializat S.C.I.T.S.S., este singura structură din Ministerul Public cu competenţe în cercetarea penală a infracţiunilor care aduc atingere siguranţei statului şi a celor de terorism, 2. Ca cetăţean român trebuie să respect art.2 din Legea Siguranţei Naţionale (care prevede că “cetăţenii români, ca expresie a fidelităţii lor faţă de ţară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea siguranţei statului” – şi, ca urmare, sunt obligată prin legea organică să sesizez organele de cercetare penală cu privire la persoane şi fapte care aduc atingere securităţii statale), 3. Prin natura meseriei subsemnatei am strâns dovezi despre un grup terorist româno-iraniano-israelian, specializat în contrabandă internaţională cu tehnică de luptă, iar nedivulgarea numelor şi a faptelor acestuia m-ar face pasibilă de încălcarea Codului Penal al României, prin infracţiunile de tăinuire şi favorizare a infractorului, formulez – conform dispoziţiile art.222 Cod procedură Penală, a dispoziţiile art. 246, 247, 248, 248 ind.1 din Codul penal, precum şi pe jurisprudenţa în materie, mai ales in conformitate cu legea 535/2004 – următorul

    DENUNŢ PENAL

    împotriva numiţilor:
    1. BĂSESCU Traian, în prezent preşedinte al Republicii România, cu domiciliul ales în Bulevardul Geniului nr. 1-3, Sector 6, Bucuresti, pentru: I) infracţiunile prevăzute în Legea Siguranţei Naţionale 51/1991, prin încalcarea Art.3, literele: k) – “sustragerea de armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unităţile autorizate sa le detina, contrabanda cu acestea, producerea, detinerea, instrainarea, transportul sau folosirea lor in alte conditii decit cele prevazute de lege”; l) – “initierea sau constituirea de organizatii sau grupari ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a acestora, in scopul desfasurarii vreuneia din activitatile enumerate la lit. a) – k), precum si desfasurarea in secret de asemenea activitati de catre organizatii sau grupari constituite potrivit legii”; i) – “initierea sau sprijinirea in orice mod a oricaror activitati al caror scop il constituie savirsirea de acte teroriste”; j) – „atentatele contra unei colectivitati, savirsite prin orice mijloace”; II) Infractiunile de: conducere a unei entitati teroriste (art.35, alin.1. din legea 535/2004), asocierea în scopul săvârşirii de acte de terorism si sprijinirea unei astfel de asocieri art.35, alin.2. din legea 535/2004
    2. KOVESI Laura Codruţa, în prezent Procuror General al României, cu domiciliul de corespondenţă în Bd. Libertăţii nr. 12 -14, Sector 5, Bucureşti, pentru infracţiunea de favorizare a infractorului – Art.264 alin.1,C.P şi infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată – Art. 248(1), C.P.
    3. MOLDOVEANU Daniel Andrei, în prezent şef al Departamentului Securităţii Naţionale din cadrul Administraţiei Naţionale, cu domiciliul ales în Bulevardul Geniului nr. 1-3, Sector 6, Bucuresti, pentru: infracţiunea de favorizare a infractorului – Art.264 alin.1, C.P, infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată – Art. 248(1), C.P. şi infracţiunea de ameninţare – Art.193 C.P.
    4. ASGARI Mehrab, cetăţean iranian, patron al companiei aeriene MIRAVIA, pentru infracţiunile de: spălare de bani (în România, în vederea finanţării unei lovituri de stat la Teheran) -Art.269 C.P.; încălcarea art.35, alin.2. din legea 535/2004, şi a art. 3, lit.k din legea 51/1991; ameninţare – Art.193 C.P.
    5. COLDEA Florian, în prezent adjunct al directorului Serviciului Român de Informaţii, cu domiciliul ales în Bulevardul Libertăţii nr. 14 D, Bucureşti, pentru încălcarea literei l) a Art.3 din L.51; infracţiunea de favorizare a infractorului – Art.264 alin.1, C.P
    6. ŢOCU Vasile, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni, pentru complicitate la contrabandă cu armament şi aderare la grup terorist organizat
    7. CAZACU Aurel, fost director general ROMARM, pentru aceleaşi infracţiuni săvârşite de Ţocu V., dar şi pentru deturnare de fonduri din arsenalul Armatei
    Şi complicii celor de mai sus:
    1. TĂTARU Vasile, identificat cu BI seria GN nr. 310312
    2. ROTARU Ion, identificat cu BI seria BX nr. 045368
    3. MOCĂNESCU Coloros Dan, identificat cu BI seria GT nr. 059777
    4. STOICA Samoilă, identificat cu BI seria BZ nr. 788568
    5. LAPTEŞ Costică, identificat cu BI seria GA nr. 741813
    6. NEMŢEANU Gheorghe, identificat cu BI seria DK nr. 388866

    Pentru susţinerea faptică a denunţului penal, înţeleg să pun la dispoziţia DIICOT toate probele incriminatorii pentru făptuitorii cuprinşi în prezentul denunţ – însemnând documente, înregistrări video şi audio, fotografii, declaraţii de martori. Cer de asemenea, fiind vorba despre infracţiuni de încălcare a Siguranţei Naţionale de către înalţi demnitari, să fie audiaţi, ca martori, următorii: dna. Angela Ciurea, fost procuror DIICOT şi dl. Ciprian Nastasiu, fost procuror DIICOT, dl. Dan Voinea, fost proc.şef al Parchetului Militar şi sugerez DIICOT, având în vedere că denunţul penal al subsemnatei îl indică – ca punct central al nucleului de terorism – pe însuşi şeful statului român, să solicite Senatului, conform Constituţiei României care prevede şi această posibilitate, suspendarea din funcţie a numitului Băsescu Traian până la clarificarea situaţiei create.
    SIMONA FICA , EXPLOZIV NEWS.

  2. Turnofftheglory said, on 2010/06/14 at 21:14

    Japonia aia devine al naibii de tentanta.

  3. Donkey Hot said, on 2010/06/15 at 03:29

    Din pacate, in Romania avem de a face cu o varza legislativa sau o perdea de abur sub care se poate fura in liniste, dublata de o tagma de functionari obtuzi, gata oricand – in incompetenta lor – sa dea vina pe lege sau pe calculator – caci altfel ei ar fi buni la suflet si mi-ar face pe plac, dar, din pacate, „computer says no”.
    Teama mi-e ca iesirea din aceasta situatie e doar geografica (in afara granitelor) sau biologica (in afara intervalului de timp numit „speranta de viata a bizonului”).
    E bine totusi sa-ncercam, macar de hobby, sa nu stam indiferenti si sa ne jucam partea in teatrul absurdului, cinstind memoria lui Eugen Ionescu.

  4. Gabriel Preda said, on 2010/06/15 at 17:48

    Nu inteleg legatura dintre subiectul postarii si comentariul lui bmarinescu41.

    • delaepicentru said, on 2010/06/15 at 18:10

      Nici nu căuta vreo legătură. Spamerii sunt peste tot la fel de inadecvaţi. Dacă nu aş fi găsit originea ucrainiană, nu l-aş fi lăsat la vedere. 🙂
      EDIT: Tocmai i-am trimis inadecvatului un mesaj în găleata de spam.

  5. Florin Nita said, on 2010/06/17 at 17:23

    Felicitari

    Cred ca prin postarea dumneavoastra aratati exact ceea ce ar trebui sa fie un stat de drept. Un stat in care cetateanul ajunge rar la cei numiti de lege „judecatori” dar este judecat corect de toti reprezentantii statului, un stat ce previne litigiile, respectand drepturile omului la fiecare nivel.

    P.S. sunt Japan-fan in aproape toate privintele.

    Florin Nita
    judecator demisionar

    https://nitaflorin.wordpress.com

    • delaepicentru said, on 2010/06/17 at 21:54

      Vă mulţumesc pentru aprecieri. Mă simt onorat.

      Aşa este. Sunt multe nivele de tranşare a litigiilor. Nu mai departe, cînd m-am stabilit în Hiroşima, pînă cînd prăvălia a început să mişte niţel, am fost nevoit timp de vreo doi ani să fac şi alte munci. Chiar şi pe şantier. Am lucrat un timp cu un meşter în baza unui contract verbal. La un moment dat, meşterul îmi datora vreo 130.000 de yeni. M-a lăsat neplătit. Prima etapă oficială în recuperarea banilor a fost cea asistată de Poştă. I-am trimis meşterului o factură cu conţinut public. După cîteva săptămîni am primit o mică parte din bani, dar în condiţiile în care, Poşta a făcut eforturi vizibile să mă identifice. Pe plic, numele şi adresa erau scrise parcă înadins greşit. Meşterul a mizat probabil pe faptul că plicul i se va returna, şi astfel, îşi va deschide o portiţă de fugă. După alte luni de aşteptare, l-am reclamat la Oficiul de Standardizare a Muncii (OSM). Telefonic. Şi tot telefonic a fost somat şi meşterul să-mi plătească restul de bani. Dar OSM nu are pîrghii executorii, ci doar consemnează. Următoarea etapă ar fi fost Tribunalul de Cauze Uşoare* (TCU), la care aş fi putut apela gratuit, însă nu am făcut-o din mai multe considerente: 1) Simpla reclamaţie la OSM reprezenta deja o pedeapsă ce i-a scăzut meşterului cota de încredere în interiorul breslei. 2) Înainte de dispariţia meşterului, una din uneltele lui ce valora cam 20.000 de yen rămăsese la mine. Aveam deci, fără voia mea, un „gaj” în natură, de circa 1/5 din suma în litigiu. 3) Se apropia termenul de prescriere (2ani) şi 4) am considerat că era sub demnitatea mea să întreprind ceva ce putea fi asimilat cu hărţuirea.

      După cum vedeţi, din tablou lipseşte magistratul. Pentru că nu e de rangul unui magistrat o chestiune atît de minoră.
      ––––––––
      * Tribunalul de cauze uşoare nu este o instanţă cu magistraţi.

  6. petitPARIS said, on 2010/09/27 at 07:14

    Este posibil?
    Merci.
    ,,Ce poate face un revoltat într-un oraş adormit?,,
    ……………………………………………
    MIINE la ATENEUL ROMAN ARE LOC O festivitate in onoarea HERTEI MULLER(prezentare de carte PREMIUL NOBEL°)
    -poate cei de la asoss.21 decembrie+ bugetarii institutului
    domnului TISMANEANU isi vor manifesta solidaritatea si simpatia fata de HERTA MULLER (poate vor MANIFESTA in fata
    ATENEULUI+CU LOZINCI BINE TICLUITE)
    O manifestatie de natura asta ar fi bine venita in ROMANIA ACTUALA- tara care in clipa de fata este ravasita de chiar inamicii scriitoarei)
    ESTE O OPORTUNITATE UNICA PENTRU A LANSA MESAJE._ _+avec acoperire mediatica la nivel international.
    -Daca ,,politistii & Oana Mizil,, se manifesta !/PRIETENII NOSTRI DE CE NU MANIFESTA? (just si pe invers)?
    poate ii comunicati si domnului ILIESIU.
    ……………………………………………………
    pss.
    ULTIMUL EVENIMENT DE MARCA CARE A FOST GAZDUIT DE
    ,,ATENEUL ROMAN,, A FOST INTOARCEREA SUB FORMA DE CENUSA A ILUSTRILOR NOSTRI COMPATRIOTI MONICA LOVINESCU & V.IERUNCA.
    ……………………………………….
    INSTITUTUL CONDUS DE ILUSTRUL NOSTRU DOMN TISMANEANU POARTA NUMELE ,,MONICA LOVINESCU,,.
    (chiar zilele trecute am recitit ,,LA APA VAVILONULUI,,_____
    DOAMNEEE!!!!!cite manifestatii +( cu mari riscuri), a organizat aceasta femeie la PARIS in favoarea si pentru RUMANUL (gelatina))
    oare BUGETARII de la institutul MONICA LOVINESCU au cunostinta de cum si cind se COMUNICA EFICIENT?
    poate cei de la asoss.21 decembrie?
    poate SORIN ILIESIU?
    ………………………….
    PSSSSS/
    va rog sa-mi scuzati atit ortografia cit si forma.
    ok.
    sunt convins ca ati priceput ce vreau eu sa va spun aici.
    ……………………………..
    +
    BEY MERGETI SI MANIFESTATI MIINE IN FATA ATENEULUI ROMAN PENTRU:
    LEGEA LUSTRATIEI!
    DESCHIDEREA TOTALA A ARHIVELOR FOSTEI SECURITATI!
    DESCHIDEREA ARHIVELOR DIE (actualmente SIE)!
    DESECRETIZAREA CELOR aprox.100 000 de mii de DOSARE!
    INSTITUTIA CNSAS DESFINTATA & TRANSFERAREA ARHIVEI IN CADRUL INSTITUTULUI DE CONDAMNARE A COMUNISMULUI!(numerizarea si trecerea ARHIVEI pe internet)
    etcccccccccccccccccccccccccccccccc!!!!!!
    ps.
    DACA MONICA LOVINESCU TRAIA AR FI FACUT-O!!!!!!!!!!
    SUNT CONVINS!!!!!!!!!!!!!!!!!CA MONICA LOVINESCU AR FI ORGANIZAT O MANIFESTATIE PE MASURA PREMIULUI NOBEL!!!!!
    ………………………………………….
    ps:
    SI MAI INCETATI CU APELURILE ,,a la con,, catre PRESEDINTE!
    VOI SUNTETI CAPABILI SA FACETI CEVA?????????fara sa va raportati la TATUCUL de rigoare?
    ……………………………………………..
    +
    BEY! mes compatriots!
    ,,Les défauts de mes compatriotes sont purement et simplement ahurissant.
    Manque de substance, élasticité incroyable, inconsistance généralisée.
    Ce sont des Slaves italianisés. Il faut
    un minimum de trempe , autrement
    on n’a pas affaire a de la psychologie
    mais à de la gélatine.,,
    ,,Jusqu’à la trentaine,je n’avais qu’une idée en tête: l’extermination des vieux; maintenant que j’ai dépassé la cinquantaine, celle des jeunes.,,
    +
    ,,est révolutionnaire que celui qui met en cause le fait même d’’exister; tous les autres,l’anarchist en téte ,pactisent avec l’ordre établi.,,
    +
    ,, lucidité sans ambition n’est rien de plus que le néant. Il faut que l’une s’appuie sur l’autre, que l’une combatte l’autre sans victoire , pour que une œuvre soit possible, pour qu’on produise quoi que soit.
    L ‘hypertrophie ou plutôt le vice de la lucidité détruit tous nos actes futurs.,,
    +
    ,, LE PARADOXE DU PEUPLE ROUMAIN
    EST D’ETRE A LA FOIS MALHEUREUX ET FRIVOLE ,,
    +
    ,,quelle est votre activité ?
    -JE DEPLORE.,,
    EMIL CIORAN
    +

  7. neinfectat de comunism said, on 2010/09/30 at 05:13

    de asta nici honda nu e dacia…dar deh, puturosenia e un concept d neinteles pt japonezi…

    la mine pe blog Declaratia anului a la Ponta: „Nu mai vreau să văd un membru de familie a unui politician PSD la DNA”

  8. mariusmioc said, on 2010/10/18 at 06:15

    Explică-mi cum „legea-ca-izvor-de-drept este cauza (…) Revoluţiei din decembrie 1989”. RSR era stat de drept?

    • delaepicentru said, on 2010/10/18 at 13:32

      Dacă mă rogi, îţi explic. Însă cu condiţia să nu citeşti pe diagonală, la plezneală. De „grăbiţi” e plin internetul. Pînă atunci, de vei (re)citi mai atent, vei putea afla şi singur cum iau naştere tensiunile sociale din cauza rigidităţii la vîrf.

      • mariusmioc said, on 2010/10/18 at 20:42

        Fie-ţi milă, rogu-te, de sufletul meu ignorant şi explică-mi cauza revoluţiei din 1989. Eu sînt preocupat de subiect (vezi blogul meu) şi orice părere originală despre aceste cauze mă interesează.
        „Legea ca izvor de drept” este o chestie pur teoretică în România, atît înainte cît şi după 1989. Părerea mea.

  9. delaepicentru said, on 2010/10/19 at 05:11

    Cred că ai dificultăţi în a înţelege ce este acela un izvor de drept. Uite aici un mic referat de teorie a dreptului, găsit la repezeală.
    Vei vedea acolo şi lista izvoarelor de drept:
    -obiceiul juridic – cutuma;
    -practica juridica – jurisprudenta
    -precedentul juridic
    -doctrina
    -contractul normativ
    -actul normativ.

    -Cutuma era, şi este practic inoperantă. Încearcă să te legitimezi altfel decît scrie la lege (buletin, paşaport etc.). Vei vedea că nu eşti crezut, deşi strămoşii tăi se puteau legitima şi cu un act de împroprietărire, sau cu un certificat de botez, de plidă.
    -Jurisprudenţa e izvor de drept mai mult în chestiunile constituţionale.
    -Precedentul juridic şi soluţa creativă nu a reprezentat, şi nu reprezintă un model pentru unificarea practicii.
    -Doctrina este inoperantă, pentru că funcţionarii înşişi, dacă-i întrebi de doctrine juridice, vor ridica din umeri.

    Aşadar, rămîne actul normativ ca unic izvor de drept în viaţa de zi cu zi. Cu alte cuvinte, lăsăm 471 de demenţi să hotărască ce şi cum să facem. Tot aşa era şi înainte de revoluţie, numai că atunci erau vreo 500 de cretini slugarnici, ce votau legi pe baza directivelor PCR.

    În fine. După ce te vei pune la punct cu teoria dreptului, sunt sigur că vei reciti cu alţi ochi articolul. Succes!

  10. sorin said, on 2010/10/29 at 06:48

    Buna seara,

    Imi place blogul dumneavoastra, cred ca ar prinde bine mai multi oameni incapatanati ca dumneavoastra in Romania. Din punctul asta de vedere pacat ca sunteti in Japonia.
    Am 2 motive pentru care scriu comentariul asta:
    1. nu inteleg de ce acest articol apare tot timpul primul pe prima pagina, desi este de prin iunie.

    2. am o intrebare care vi se va parea ciudata. Lucrez la un proiect pentru scoala despre etichetarea carnii in supermarketuri. As dori sa imi confirmati o informatie pe care nu am putut-o gasi pe Internet. Etichetarea la care ma refer se face prin aplicarea unei benzi pe bucatile de carne macra, banda care sa indice varsta carnii, cat de veche sau proaspata este carnea. O informatie neverificata pe care am receptionat-o este ca in Japonia exista deja implementat un astfel de sistem. Este adevarat acest lucru?

    Multumesc mult,
    Sorin

    • delaepicentru said, on 2010/10/29 at 15:53

      Mulţumesc pentru aprecieri
      1) Articolul acesta apare primul pentru că l-am considerat important, şi de aceea l-am făcut lipicios.

      2) Nu e nicio ciudăţenie. În Japonia, copiii învaţă în clasa a III-a cum se citeşte o etichetă în supermarket.
      Acuma, nicio etichetă nu se aplică pe carne, ci numai pe folia ce o înveleşte.
      În supermarket, eticheta pentru carne conţine următoarele rubrici: denumirea produsului (din nomenclatorul magazinului); ce materii conţine; cantitatea; data ambalării; data expirării; temperatura maximă admisibilă de păstrare; ţara de origine a materiei prime; ţara în care materia a fost prelucrată (tranşată şi ambalată); numele şi adresa importatoruluii/vînzătorului cu toptanul/vînzătorului final (după caz). Mai bine zis, a ultimului garantor din lanţ.

      Cazul în care supermarketul e intermediar pasiv
      Am în faţă un pachet, nu de carne, ci unul de peşte congelat (aceleaşi condiţii de îndeplinit). Peştele provine dintr-o crescătorie din Norvegia, apoi tranşat şi ambalat în Tailanda, importat şi vîndut în Japonia, de către o firmă numită Jalux. Nu ştim ce vîrstă avea peştele (şi nici data şi ora ridicării năvodului), nu ştim tehnica de conservare pînă în Tailanda, nu avem diagrama de temperatură pe vapor, şi nu ştim nici cît a aşteptat peştele pînă la tranşarea şi ambalarea sa în Tailanda. Ştim numai ce s-a petrecut de atunci încoace.

      Pe scurt, în cazul produselor ce intră congelate în magazin, adulmecarea în amonte a traseului e responsabilitatea importatorului, sau după caz, a vînzătorului cu toptanul. Nu a vînzătorului cu amănuntul. Responsabilitatea vînzătorului cu amănuntul este cea legată strict de instrucţiunile de pe etichetă (termenul de păstrare, temperatura etc.). Cu alte cuvinte, vînzătorul e dator doar să menţină calitatea acreditată de toptanist.
      Cînd supermarketul e intermediar activ
      La carnea proaspătă (eventual decongelată în supermarket), pentru calitatea la intrare e responsabil angrosistul, iar ce urmează după, pînă la casa de marcaj, e responsabilitatea vînzătorului cu amănuntul. Se menţine obligaţia de a specifica locul de origine al materiei, dar vînzătorul nu are de ce scrie cine e angrosistul şi cît a stat carnea în congelatorul propriu, înainte de decongelarea, tranşarea, ambalarea şi vînzarea pe teritoriul supermarketului. Datoria lui e să scrie pe pachet originea materiei principale şi data (şi eventual ora) pînă la care carnea ambalată de el e bună de mîncat.
      Concluzii
      După cum ne putem da seama din cele două ipostaze ale magazinului, regula zice că ultimul manipulator de sub ţiplă este responsabil pentru calitatea produsului. De aceea, numele lui e drept să rămînă pe eticheta finală. E un lanţ în care responsabilitatea îi revine ultimului garantor.
      Consecinţe
      De pildă, cînd folosesc în restaurant stridii crude, marcate veterinar ca bune de mîncat crude, congelez (atenţie!) ambalajul gol (punga). În cazul (puţin probabil) în care mi se intoxică un client, iar din ancheta epidemiologică ar rezulta că eu sunt vinovat, să nu fiu eu cel care să plătească daunele. Investigaţia e mai simplă astfel. Dacă în ambalaj se găsesc toxine, garantorul e bun de plată. Dacă nu, eu sunt bun de plată. Dacă e linişte, după trei zile arunc proba.

  11. Gabriela Dumitrescu said, on 2010/12/28 at 17:23

    Ca de obicei domnule Marius, articolele d-voastra imi plac foarte mult. Situatia descrisa in articolul de fata este intr-adevar una dintre cele mai grave. Dupa cum stiti , Constitutia Romaniei a mentinut si dupa revizuire acel nenorocit art. 115 privind delegarea legislativa care permite normarea abuziva si excesiva prin ordonante de guvern. Mai rau , devin litera de lege ordinele de ministri si de sefi de agentii guvernamentale. Personal, simt in fiecare zi efectele teribile ale excesului de legislatie deoarece sunt secretar de primarie ( orasul Strehaia, Mehedinti) si sunt nevoita sa citesc permanent actele normative care apar in monitorul oficial; sunt de asemenea obligata sa le pun in practica in mare masura. Vad zilnic efectele lor asupra cetatenilor si am sentimentul ca traim intr-o dictatura a birocratiei. Sper ca in timp sa reusesc sa renunt la aceasta slujba si sa plec din sistemul public.
    Inca o data ,felicitari pentru cum ganditi si pentru cum scrieti! La multi ani!

    • delaepicentru said, on 2011/01/01 at 23:26

      La mulţi ani! Scuzaţi-mă pentru întîrziere. Vă mulţumesc pentru gîndurile bune.

      Aşa este doamnă Dumitrescu. Dacă nu se va schimba urgent viziunea asupra felului în care legile trebuie să fie întocmite şi aplicate, anarhia e colea. Şi niciun partid nu pare gata să o prevină. Din păcate.

  12. TANO said, on 2011/01/26 at 08:54

    cand vom avea cultura seriozitatii, punctualitatii si a muncii atunci ne vom putea compara cu japonia.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: