● Legea partidelor (14/2003) pe masa Avocatului Poporului
Una din căile de abolire a aberaţiilor legale este invocarea protecţiei datelor personale. Deschid o serie de articole prin care arăt cum pot fi exploatate prevederile referitoare la datele personale. Pentru început aplic o nouă sesizare la Avocatul Poporului. Sunteţi primii cititori. Răspunsul va sosi probabil în mai puţin de o lună.
–– Original Message ––
From: Marius
To: avp(la)avp.ro
Sent: Wednesday, June 16, 2010 4:58 AM
Subject: Legea 14/2003 – doua obiectii de neconstitutionalitate (UTF-8)
––––––––
Stimată doamnă Erzsébet DANE – Adjunct al Avocatului Poporului
Vă mulţumesc pentru răspunsul din 28 mai a.c. De data aceasta, cu scuzele de rigoare pentru frecvenţa cu care vă scriu, doresc să fac două observaţii prin care să arăt că unele prevederi din Legea 14/2003 a partidelor politice, încalcă:
1) norme legale privitoare la siguranţa cetăţeanului, mai precis, protecţia datelor personale, precum şi
2) dreptul de asociere.
În Legea 14/2003, la art.18(1)d) sunt stipulate drept condiţii necesare admiterii dosarului de înregistrare a formaţiunii politice la Tribunal: actul de constituire, impreuna cu lista semnaturilor de sustinere a membrilor fondatori; La art. Art. 22. se stipulează:
Partidul politic dobandeste personalitate juridica de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii instantei privind admiterea cererii de inregistrare. Aşadar, după îndeplinirea condiţiilor legale putem vorbi despre un partid politic.
Discuţie
Vă propun întîi să vedem ce date personale sunt necesare. Aflăm la art. 19(1) : Lista semnaturilor de sustinere trebuie sa mentioneze obiectul sustinerii, data si locul intocmirii, iar pentru sustinatori trebuie sa contina numele si prenumele, data nasterii, adresa, felul actului de identitate, seria si numarul acestuia, codul numeric personal, precum si semnatura.
(sublinierile îmi aparţin).
Întrebări: Pînă în momentul în care devine persoană juridică de drept public, grupul de iniţiativă ce este? Este partid politic? Nu. Agent economic? Nu. Instituţie publică? Nu.
Dacă nu este nici partid politic, nici agent economic, nici instituţie publică, cine garantează pentru felul în care un grup – pînă una, alta – fără un statut legal, deci, fără o răspundere legal asumată, gestionează datele personale a minimum 25.000 de oameni? Cine răspunde în cazul în care un grup infracţional ar mima că intenţionează să devină partid politic, apoi „se răzgîndeşte” şi pleacă cu baza de datele personale a 25.000 de oameni? Cum poate apăra statul siguranţa a 25.000 de cetăţeni înşelaţi? Este drept, din cerinţele legale, lipsesc doar cheia de la casă şi parola cărţii de credit, dar nu este sigur că ele nu ar fi cerute ulterior de către mafioţii „de drept public”. Eventual, prin violenţă.
Desigur, nu sunt eu în măsură să dau soluţiile constituţionale, însă cred că prevedrea legală prin care siguranţa a cel puţin 25.000 de oameni este pusă în pericol, poate fi abolită dacă inversăm operaţiunile: Întîi se înscrie partidul politic, format din minimum 3 membri (cît pentru citarea la Tribunal) apoi, într-un termen dat, se depune rezultatul „recensămîntului” membrilor. În acest fel, atît siguranţa cetăţeanului cît şi dreptul de asociere sunt apărate.
Cred că sunteţi de acord, dreptul de asociere începe de la 2, iar nu de la 25.000. 3 este rezonabil.
Ca un fapt divers, în Japonia, 3 este numărul minim necesar de membri pentru a înregistra un partid politic.
Cu speranţa că raţiunea va triumfa, vă încredinţez prezenta sesizare. Vă mulţumesc.
Cu adînc respect,
Marius Mistreţu
Răspunsul AvP şi reacţia mea, aici.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
…da, imi place! Esti un izvor nesecat.
Mersi, Aline! Pregătesc evidenţierea bullshit-ului din legea electorală. 🙂
In Suedia nu exista o lege a partidelor politice. Singura reglementare privitoare la nr de membri e mentionata in legea electorala, care zice ca partidele au DREPTUL (si nu OBLIGATIA) sa inregistreze un nume si o sigla daca au cel putin 3000 de membri (asta din considerente practice, pentru a evita dubluri, confuzii). Nu exista nicio restrictie, regula, lege in ce priveste numele partidelor (exista – si a ajuns in Parlament – Partidul Piratilor; exista si Partidul lui Donlad Ratoiul-http://en.wikipedia.org/wiki/Donald_Duck_Party). Ideea e ca sistemul se regleaza de la sine, cei ce merita si castiga increderea oamenilor ajung in Parlament, ajunge sa avem un principiu formulat in Constitutie si o lege electorala practica. Nu avem nevoie de un milion de legi, suprareglementarea ne omoara.
Propunerea mea este sa se abroge legea partidelor, iar articolul 8 din Constitutie sa fie simplificat, ceva de genul: cetatenii au dreptul sa se organizeze in partide politice pentru a da coerenta procesului democratic.
Utile informaţii! Mulţumesc.
Cum ar veni, dacă au peste 3000 de membri pot purta blazon. Asta înseamnă că pot exista şi partide mai mici. Şi în Japonia sunt partide multe, dar, deşi pragul electoral e egal cu norma de reprezentare a unui deputat, puţine pătrund în Parlament. Iar dacă pătrund, cum nu strică, aşa n-ajută.
Uite lista liliputanelor pătrunse în Parlament la alegerile de anul trecut: Partidul Comunist – 9*, PSD – 7 (3+4*), Noul partid popular – 3, Partidul Tuturor – 5 (2+3*), Partidul Japoniei – 1, Partidul Lumii – 1* . Cifrele marcate cu * reprezintă mandate adjudecate prin redistribuire. Numărul mandatelor „irosite” nu e semnificativ. Dieta are 480 de locuri.
Mai sunt şi altele: Uniunea doamnelor budiste, partidul OZN-urilor… Nu am la îndemînă lista cu denumirile lor traduse în română. Erau vreo 60. dar aproape nimeni nu a auzit de ele. Pe wikipedia sunt trecute şi partidele autodizolvate între timp.
Supra-reglementarea încearcă sa înlocuiască bunul-simţ şi prin asta îl suprimă.
Altfel, problema pusă de Marius e cât se poate de pertinentă.
reprezint o filiala a partidului poporului pot sa strang copii de buletine ptr.cei ce adera la partidul poporului ? sau e ilegal. mentionez ca partidul nu are inca statut juridic vreu si eu un raspuns pertinent.vamultumesc
Nu sunt specialist, dar legea 14/2003 este în vigoare. Deci, cetăţenii sunt încă expuşi pericolului ca dv. să le folosiţi datele personale în alte scopuri.
Poate n-ar strica să înveţi limba română înainte de a deveni activist politic. Ai putea consulta un dicţionar, în care să afli, de pildă, că nu se scrie deaspora.
When a finger points at the moon, the imbecile looks at the finger.
se fura demult identitati asa ca ce mai conteaza
Imi place , ai talent omule!Prin asta ti-ai mai castigat un cititor, bafta si la cat mai multe articole!
@Marius Delaepicentru
Am vazut postarea pe blogary si link-ul aici.
E geniala ideea, doar ca mai trebuie sa existe si oameni care sa poata gandi dincolo de ceea ce le permite paradigma actuala.
Cred ca problema poate fi atacata din alt unghi – limitarea libertatii de asociere si reprezentare de catre legea romana versus garantia europeana si practica in UE. Suedia nu are limite la nr de membri ( am vazut mai sus), in Italia numarul minim este de 3, nu mai stiu cum sunt celelalte tari. Dar verificam. 🙂 Dupa ce se obtine refuzul instantei de inregistra partidul, nu mi-e clar in ce instanta se ataca si ce anume, doar decizia instantei sau legea in sine. Nu cred ca se poate pune problema constitutionalitatii din acelasi unghi din care s-a judecat deja. Hmm.. e de sapat si gandit un pic. Ma intreb daca in Ro avem avocati care s-ar baga in asa ceva. mai intrebam si mai vedem 🙂
Importantă e frecvenţa „atacurilor”. Temeiurile se pot cizela şi diversifica pe parcurs. Estimez că de pe la partidul #007 încolo, va fi din ce în ce mai greu ca establishmentul să-şi susţină sofistica. Oricum, am pus deja trei entităţi cu aspiraţii politice în competiţie. 😀