Fără buletin

★ Peisaj cu chimicale la Roşia Montană (I)

Posted in Soluţii alternative, Teste by Marius Delaepicentru on 2013/09/11

În articolul de ieri am făcut o extrapolare judecînd după datele ochiometrice ale exploatării de cupru de la Roşia Poieni. Estimam acolo că aria distrusă de exploatarea ce se profilează la Roşia Montană ar ocupa 11.120ha. Intuiam că nu va fi chiar aceeaşi proporţie de terenuri categorisite după destinaţie, însă tot o exagerare a ieşit. Atenţionat de Cristi Sălceanu, căruia îi mulţumesc, am luat la puricat un document de pe saitul ministerului mediului. E drept, documentul de 49 de pagini face o prezentare ce azi s-ar putea să fie caducă, însă numai cantitativ. (Între timp, perimetrul a fost dublat.) Calitativ însă, .PDF-ul rămîne o schiţă valoroasă pentru a estima impactul asupra mediului. Sunt date tehnologice, precum şi un tabel cu destinaţia terenurilor, a căror arie a fost calculată cu eroare la decimetrul pătrat, semn că la bază a stat un plan amănunţit de cadastru. Documentul cuprinde alternative tehnologice şi de mediu, abandonate, dar nu e clar peste tot care din părţi s-a opus.

Primul lucru care m-a surprins este că, actualmente, aria de interes este poluată, deoarece tehnologiile vechi, de pe vremea lui Pelticle, erau incomplete în termeni de protecţie a mediului. Cum am dat adesea cu nasul de industria chimică, ştiu că, pe vremea aceea, primele care se tăiau de pe listă erau costurile de protecţie a mediului. În special staţiile de tratare a apelor uzate şi instalaţiile de ventilaţie erau primele sacrificate. Impropriu spus ape. Curgeau la vale soluţii în toată regula.

Al doilea aspect este relativa insuficienţă de apă. Asta este şi rău, dar şi bine. Exploatatorul (mă feresc să zic RMGC) a fost constrîns să îşi ia apa proaspătă dintr-o singură sursă, la care se adaugă apele din tăurile otrăvite, rămase din bătrîni. Asta creează în mod necesar circuite interne, ce îl vor obliga pe exploatator să îşi purifice singur sursele de apă. Apa proaspătă va fi practic folosită numai la prepararea soluţiilor de reactivi chimici.

Lista de chimicale demontează practic teoriile conspiraţioniste privitoare la metalele şi metaloizii din zăcămînt.

Dar să vedem ce compoziţie are roca:
Am selectat doar metalele utile. Frecţiile cu titanul – prea sărac şi prea ieftin din alte surse – cu caolinul – impurificat natural cu componente toxice – cu cromul sau cu molibdenul – mult prea puţine pentru a fi eficiente economic, cu arsenul – mult prea răspîndit în natură pentru a fi exploatat fără piaţă – nu ţin la mine.
Iată componentele într-adevăr utile: 247t Au, 898t Ag, 1.075.000t As, (l-am pus doar ca să ne îngrozim), 537.500t V,
64.500t Ge (după alte surse, galiul. probabil erori de copiere). Astea sunt toate, mari şi late.
Din lista de chimicale, încă nu am identificat unul care să extragă germaniul. Volumul de minereu este, conform documentului, de 215 megatone, din care, o bună parte, cea săracă de deasupra, va fi stocată separat, pentru prelucrarea în ultimii 3 ani de exploatare. Vom reveni asupra lui.

Să vedem acum chimicalele şi rolul lor. Le luăm pe rînd:

Cărbune activ 410t/an. Cărbunele activ are rolul de a adsorbi complecşii ciano-metalici, făcînd asfel mai uşoară, atît concentrarea metalelor de interes, cît şi separarea din suspensia de steril.
Ca o paranteză, mulţi partizani ai „mineritului ecologic” mi-au băgat sub nas nuş’ce tehnologie cu cărbune activ. Iată, cărbunele este prezent în lista de chimicale.

Floculant 510t/an. Nu se spune ce fel de floculant este, dar sigur este folosit la tratarea apelor. De obicei se folosesc floculanţi anorganici, cum ar fi alaunii. Au darul să antreneze impurităţile şi să le sedimenteze rapid, în agregate mari.

Acid clorhidric 2.300t/an. Volumul de acid clorhidric nu este foarte mare. Este probabil folosit la desorbţia acidului cianhidric şi la corectarea pH-ului diverselor soluţii. Cert este că din proces vor rezulta cloruri, întotdeauna solubile, ceea ce măreşte volumul necesar de apă, atît pentru înlocuirea saramurilor, cît şi pentru diluarea lor atunci cînd sunt aruncate la canal. Este puţin probabil ca saramurile să se recircule.

Hidroxid de calciu 54.000t/an. Un volum imens, dar necesar atît la precipitarea tuturor metalelor toxice din iazurile de decantare, cît şi la consolidarea ulterioară a patului de steril de pe fundul iazurilor. Vom vedea mai jos, tot hidroxidul de calciu va fi folosit la consolidarea în alte scopuri.

Cianură de sodiu 12.000t/an. (cca. 400t/zi). Sună groaznic, dar nu este. Pierderile tehnologice de cianură sunt estimate la sub 10Kg/zi. Asta înseamnă că doar 0,0025% din cianură se va regăsi în natură. Şi va fi rapid distrusă de razele ultraviolete.

Hidroxid de sodiu, soluţie 50%, 2.000t/an. Rolul sodei caustice este cel de a ţine în soluţie acidul cianhidric (gaz de felul său) precum şi de a capta gazele cianuroase eventual scăpate, în scrubere de spălare cu hidroxid de sodiu. De asemeni, vom vedea mai jos, dioxidul de sulf este un alt poluant ce trebuie ţinut pe loc.

Paranteză: Cînd eram elev de şcoală generală am vizitat o fabrică de pile de pe la Răzoare (Bucureşti). La instalaţia de decapare trăznea a migdale amare. Iată-mă-s întreg şi nevătămat. Însă oamenii care lucrau acolo erau cam gălbejiţi.

Sulfat de cupru 860t/an. Este numit popular piatră vînătă. Nu aş putea spune la ce foloseşte în procesul tehnologic. Ar putea fi folosit ca floculant, competitor al aurului la complexarea resturilor de cianuri, sau poate chiar ca electrolit pentru ameliorat potenţialul de electrod al aurului. Habar nu am. Electrochimia nu e specialitatea mea.
EDIT: sulfatul de cupru se foloseşte drept catalizator la oxidarea cianurii.

Metabisulfit de sodiu 13.000t/an. Cifra comparabilă cu cea a cianurii de sodiu arată că distrugerea in situ a cianurilor se face cu dioxid de sulf rezultat prin acidularea (cu acid corhidric) a soluţiei de metabisulfit. Aşadar, am aflat care este antidotul. Şi de ce nu trebuie să ne temem de cianură.

Azotat de amoniu 4.660t. Volumul este mult prea mare pentru a nu ne gîndi că ar avea rolul unui precipitant la concentrare sau chiar la extracţie. Presupun că detonarea în carieră nu se va face cu amestec de azotat de amoniu şi păcură. Dar mai ştii?
EDIT: azozatul de amoniu este folosit ca exploziv.

Păcură 14.288t/an Probabil pentru vreun generator de abur tehnologic, sau chiar la atelierul metalurgic.

Am văzut cam care ar fi chimicalele.

Ca o impresie generală, tehnologia este cu gîndul la mediu. Am aflat cum se gestionează apa şi cum se distrug sau se fac insolubile substanţele toxice. Teama mea cea mai mare era cum se va fi neutralizat megatona de arsen. Arseniatul de calciu ce va lua naştere în iaz, este substanţă insolubilă. Şi tot ce e insolubil încetează a mai fi otravă.

Mîine vom vorbi despre administrarea spaţiului. Acolo am mai multe obiecţii decît la tehnologie.

(partea a II-a, aici)

Anunțuri

9 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Cristi Salceanu said, on 2013/09/11 at 06:41

    Anytime! Doar ca de data asta o sa-i pierzi pe drum pe multi daca nu bagi si ceva tangibil, eco, o afinata macar 🙂 Ref la tehnologie, prin documente e mentionata firma Cyplus GMBH, tehnologia e „Inco SO2/AIR” si cred ca se confirma ce spui tu referitor la neutralizare. Cianurile sunt intr-adevar ultima problema la RM… How ironic, isn’t it?

  2. […] (continuare din numărul trecut) […]

  3. Cristina Modoi said, on 2013/09/12 at 02:24

    o mica precizare, as avea de facut. nu uitati ca totul se desfasoara in natura si nu in laboratoare de chimie. substantele rezultate din proces nu rezulta stoechiometric, pentru ca roca nu are un continut fix de metale, nemetale si tot felul de elemente chimice primare. descrierea procesului tehnologic facuta de dvs. este in linii mari corecta, insa nu tine cont de procesul geochimic din natura, de mineralele secundare care se formeaza pe parcurs (si care adesea nu sunt stabile) si de faptul ca sterilul de mina depus in iazuri de decantare, halde de ganga minerala si roca dezgolita din cariere, dau bataie de cap de zeci de ani geochimistilor, geochimisti care propun tot felul de artificii pentru a scapa de asa-zisul drenaj acid (acid rock drainage = ARD) ce rezulta in urma exploatarii. desi initial apa in iaz este bazica, cred ca, in perioada de functionare a proiectului ajunge la pH de 9-10, in timp, din cauza proceselor geochimice continue si a aportului de apa din precipitatii, apa din iaz scade la pH sub 4 si chiar sub 2. acestea sunt probleme ce raman in urma exploatarilor miniere, mult prea multi ani. si se pare ca acestea vor reveni statului roman. or bietul stat roman nu-si poate ecologiza si tine sub control nici macar vechile exploatari miniere, de unde sa faca fata dezastrului ramas in urma dupa aceasta exploatare? si asta in cazul in care totul merge bine si nu se intampla nici un accident tehnologic pe parcurs… de ce credeti ca nu se expploateaza in Canada, cand si ei au rezerve de genul celor de la Rosia? se exploateaza doar in tarile sarace din Africa si din America de Sud si in tarile corupte… credeti ca ecologistii ar putea opri o asemenea exploatare in SUA sau Canada, daca nu s-ar cunoaste deja problemele cu care te confrunti dupa? am pus doar cateva intrebari ca sa va puteti continua cercetarea! enjoy!

    • Marius Delaepicentru said, on 2013/09/12 at 03:06

      Temerile dumneavoastră sunt justificate. Însă vă rog să observaţi un exces mare de var, ceea ce, nici măcar după carbonatare nu va favoriza solubilizarea atît de rapidă a hidroxizilor şi oxizilor metalici de fixat în sediment. S-ar putea folosi şi o combinaţie cu hidroxidul de magneziu, însă asta ar necesita exploatarea dolomitelor. Oricum, a fost o opţiune respinsă de una dintre părţi (nu ştiu de care).
      Iazul este prevăzut să fie şi secat, tocmai pentru a frîna pe termen indefinit hidrochimia de care ziceţi. Însă nu aş vedea pH-ul chiar atît de sumbru. Sterilul este totuşi un feldspat, rocă cu mare suprafaţă specifică şi capacitate de reţinere, şi care, la pH5 devine caolinit. Aşadar, impermeabil.

  4. Cristi Salceanu said, on 2013/09/12 at 08:01

    Legat de poluarea deja existenta in zona, mi-a atras atentia un articol (http://www.contributors.ro/administratie/un-cancer-al-coruptiei-afacerea-rosia-montana-e-doar-un-tun-speculativ-de-exportat-bani/), dar nu pentru ce se scrie in el – interesant, desi ma intreb de ce se spun lucrurile astea abia acum daca erau atat de evidente inca de acum 14 ani – ci pentru niste comentarii. Autorul este Virgil Iordache, cadru didactic universitar, care se pare ca stie cel mai bine cam cum e cu poluarea actuala din zona (cu studii facute stiintific, nu ochiometric). Parerea lui cu privire la exploatare si la alternative este, asa cum spune chiar el, nuantata. Fapt pentru care isi atrage, evident, critica isterica a unei comentatoare…

  5. […] în custodie de RMGC, ar fi tocmai incizia în furuncul pînă la fund. Iată rezultatele pentru primul articol de după valul de iraţional: Viralitatea este de numai 89 de evenimente, toate pe Facebook. Am […]

  6. […] lista de chimicale şi recapitulăm, înmulţind totul cu 16, reprezentînd anii de exploatare. Acid clorhidric […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: