Fără buletin

★ Sănătate şi responsabilitate (XI) – Bilanţ contabil parţial

Posted in Drepturi individuale, Soluţii alternative, Teste by Marius Delaepicentru on 2011/11/07

(continuare din numărul trecut)

Următoarele două zile de internare au decurs relativ monoton. Somn, mîncare, lectură, radio, plimbare… La cerere, am fost externat în a 6-a zi.
Am primit un mic buchet de flori, un bileţel de felicitare pentru externare…

…în care erau scrise şi recomandările pentru viitorul imediat. Am fost apoi condus la lift:

Coborît la parter, am fost îndrumat către recepţia contabilă. Aveam banii pregătiţi, dar am întrebat dacă pot plăti cu cardul. Nu era posibil. Coplata, numai numerar.

Iată chitanţa:

Articolele de calculaţie sunt următoarele:

Îngrijire la pat: 6.300yen
Medicaţie orală: 880yen
Medicaţie parenterală: 2.240yen
Tratament chirurgical: 274.620yen
Analize: 6600yen
Internare: 108.420yen
–––––––––––-
Total: 399.120yen
–––––––––––-
Hrană: 7.040yen
–––––––––––-
Materiale auxiliare* (nesuportate de asigurări): 8.400yen
========================================================
Coplata: 119.740yen
Hrană: 2.860yen
Materiale auxiliare* (nesuportate de asigurări): 8400yen
–––––––––––-
Total (numerar): 131.000
TVA (5%, aplicat la cei 8.400yen): 420yen
==================================
Total general (numerar): 131.420yen
==================================

Suma plătită numerar echivalează cu circa 202 ore de muncă la salariul minim regional (650yen/oră).

Discuţie

Observăm că separarea pe articole de calculaţie este relativ grosieră în contabilitate, dar permite formarea rapidă a unei imagini despre structura costurilor. Separarea are utilitate atît în determinarea abaterilor de la normative, cît şi în identificarea rezervelor de eficienţă în proiecţiile ulterioare de buget.

Cheltuielile pentru hrană se evidenţiază separat de partea medicală, deşi şi ele sunt acoperite de asigurare. Ţinînd seama de coplata de 30%, ce reflectă aproximativ costul materiei prime, abaterea de la regula inerenţelor medicale, este extrem de mică. Abaterea este cu atît mai legitimă, cu cît, tratamentul reclamă, în anumite limite, restricţii alimentare. Cu alte cuvinte, hrănirea mea a cerut şi o vagă expertiză.
Vă reamintesc, decontarea serviciilor medicale ţine seama doar de inerenţele actului medical. Nu intră stările fiziologice, inerenţele specifice traiului, şi nici Maibinele, Maifrumosul şi Maiadevăratul.

Exemplu de altă cheltuilă suportată de pacient pe teritoriul spitalului ar mai fi cea cu spălarea şi uscarea lenjeriei intime. Pentru aceasta există maşini de spălat şi uscătoare de rufe, alimentate cu monede de 100yen. De asemeni, telefon public şi automate de băuturi soft. Pentru receptorul TV de pe noptieră se vînd cartele de 1000yen. Nefiind un fan TV, nu ştiu cît costă ora de recepţie TV, dar ştiu că automatul ce eliberează cartele TV poate şi restitui contravaloarea creditului neconsumat pînă la externare.

Mai observăm că TVA se aplică explicit numai la materialele cumpărate pe spezele pacientului. În mod normal, gambele ar fi trebuit strînse într-un fel sau altul. De fapt, la piciorul stîng, am purtat pansamentul compresiv 8 zile, pînă cînd mi-au fost scoase firele suturilor. Ciorapii medicinali uşurează mai ales subiectiv recuperarea (ce durează circa o lună). Simplifică administrarea prin forţe propri a presiunii pe gambe. Aşadar, ciorapii medicinali servesc mai degrabă Mibinele şi Maifrumosul decît inerenţele medicale.
==================================
Hopa!
Spitalul, fiind fundaţie nonprofit, nu are sarcina TVA pentru inerenţele medicale. Ar fi şi imoral ca statul să profite de ceva ce serveşte strict Binele, Adevărul şi Frumosul. Însă este total îndreptăţit să încaseze TVA pentru Maibine, Maifrumos şi Maiadevărat. Despre Maiadevărat voi vorbi cînd va veni să compar asigurările publice de cele private.
==================================

Să vedem acum pe ce dădurăm banii. (De aici în jos, socotelile vor fi în puncte de asigurare.) Pregătiţi-vă pentru incursiuni în domenii negîndite.


1) Primul set de date reprezintă medicaţia: antibiotic, antidoloric, antiinflamator, încă o pastilă în doză unică (senonsaido) al cărei rol nu îl cunosc. În final, deranjul farmacistului (7p x6 reprize) Cam jumătate din costul medicaţiei (88p) o reprezintă deranjul farmacistului (42p).

2) Al doilea set îl constituie perfuziile (pre)operatorii. Două seturi de ser fiziologic dulce şi de alte lichide, în două zile, însumînd 118p la prima, şi respectiv 106p la a doua operaţie. Pe semne, diferenţa este dată de consumul de catetere. Cateterul de la prima perfuzie a rămas montat pe antebraţ şi pentru a doua operaţie.

3) Analize: văd că se repetă în linii mari setul de analize de la sfîrşitul lunii iulie. Pe semne, repetarea lor este cerută de protocol, pentru a evita orice dubiu de malpraxis. Diferenţele semnificative în parametrii critici ar fi dus probabil la o verificare suplimentară. Din însumare mi-au ieşit 666p, iar în chitanţă erau trecute 6.300yen (630p) 6600yen. Nu aş putea spune de unde vine diferenţa.

4) Internare
-Pavilion general (din clasa: 1/10: o asistentă la 10 pacienţi): 1.300p x6 (=7.800p)
-Intervenţii suplimentare: 5p x6 (=30p) (probabil curăţenia în salon)
-Cazare 450p x6 (=2.700p)
-Supliment de mediu (probabil întreţinerea spaţiilor comune): 25p x6 (=150p)
-Supliment de zonă (categoria a IV-a): 10p x6 (=60p) [este clar un parametru de urbanism, ce se leagă de impozitul imobiliar.]
-Expertiză nutriţională: 12p x6 (=72p)
-Cheltuieli de administraţie medicală (constantă) 30p

5) Hrană (partea suportată de pacient în yen): 1 zi cu 2 mese 520yen, 2 zile cu cîte 3 mese 780 x2= 1560yen, 3 zile cu cîte 1 masă 260 x3=780yen (total 2860yen)

6) administrarea homeostaziei ş.a.:
-administrare farmaceutică (clasa: alta decît 1 şi 2) 325p
-prevenirea sindromului pulmonar (?) 305p (probabil acţiuni de prevenţie a infarcturilor date de eventuale cheaguri circulante)

7)Anestezie
-Anestezie 40 minute 850p
-Oxigen lichid 90litri 4p
-Novoheparin 1 fiolă 5.000UI 613p
-Anestezie 36 minute 850p
-Oxigen lichid 110 litri 4p
-Un injectabil (neidentificat) intitulat NS: 581p

8) Chirurgie
-Ectomie vasculară 10.200p
-Ectomie vasculară 10.200p
-Crioterapia plăgilor (peste 6cm) şi (probabil) scleroterapie: 4.160p

9) veşminte şi centuri:
-ciorapi constrictori (în yen): 1per 8.400yen.

Discuţie

După cum vedeţi, componentele sunt de naturi diferite. Însă intervenţia chirurgicală propriu-zisă are ponderea cam de jumătate din total.

Din cifrele spitalizării putem face socoteala productivităţii unei surori medicale: 10 pacienţi ori 13.000yen/zi împărţit la 3 surori (una pe schimb) înseamnă maximum 43.000 yen/soră şi zi, dacă totul merge bine sau chiar mai mult, în cazul în care pacienţii solicită mai multe intervenţii, peste cele curente. Din cei 43.000, circa 10.000yen îi revin operatorului direct (asistenta). Restul, pentru zecile de alte articole de calculaţie, nefigurate în document.

E de aşteptat ca un spital dintr-o zonă centrală să includă explicit şi componenta impozitului pe proprietatea imobiliară din moment ce planul de urbanism nu îşi propune a sărăci în unităţi medicale anumite zone. Acesta este avantajul fundaţiei în raport cu SRL-ul. Pe lîngă faptul că nu îşi propune profitul (ceea ce ar fi amoral), cu riscurile căpuşarde aferente, este datoare să detalieze şi cheltuielile. Atît faţă de pacient, cît şi faţă de casa de sănătate.

Aş avea o observaţie suplimentară la costul unitar al operaţiilor chirurgicale. În linii mari acelaşi. O excepţie ar fi procedura crio-şi scleroterapeutică, pe care nu aş putea-o disjunge contabil, deşi, cel puţin scleroterapia a fost bilaterală, practicată în două zile consecutiv.
Deşi preţul unitar este acelaşi, au fost două proceduri chirurgicale fundamental diferite. Una, cu laser. Asigurările de sănătate nu acoperă tehnica cu laser (mai puţin invazivă). Acuma, nu ştiu cum s-ar putea interpreta egalitatea valorilor decontate. Fie între timp a fost „legalizată” tehnica cu laser, fie medicul a făcut un fel de haiducie, mascînd contabil procedura cu laser, fie există vreo excepţie de la normativ, care zice că o tehnică terapeutică nouă poate fi compensată din fondul public de sănătate, dacă se încadrează în plafonul uneia deja omologate.

(va urma)
––––––––––––
* Singurul articol plătit 100% din buzunarul propriu, dar pentru care m-a creditat unitatea sanitară au fost ciorapii medicinali. S-ar adăuga costul hranei, dar rostul evidenţierii lui separat îl voi descifra într-un articol viitor, probabil la capitolul: „sănătate şi fiscalitate”.

Reclame

★ Sănătate şi responsabilitate (VII) – Comunicarea cu pacientul

Posted in Drepturi individuale, Soluţii alternative, Teste by Marius Delaepicentru on 2011/10/08

(continuare din numărul trecut) Pe 26 iulie mă prezint la spital pentru investigaţii în vederea internării. Pontez cu cardul de pacient în maşina de check-in. Aleg din meniu secţia de interes (chirurgie). Iau bonul eliberat de maşinărie şi îl înmînez la recepţia medicală. (în hol sunt două puncte de recepţie: unul contabil şi altul medical). O asistentă mă ia şi mă plimbă pe la diverse aparate de radiologie, sîngerare, pipi etc. Pe unul din formularele de radiologie cu circuit intern am zărit şi doza primită. (100eV timp de 0,2secunde.) Însă pe hîrtiile de informare cu care am plecat acasă nu am văzut să fie consemnată doza. Pe semne, proba se arhivează undeva pentru cazul în care mi-ar lua Dumnezeu minţile şi aş da în procesomanie. =================================== Hopa! Nimeni nu mi-a cerut cardul de sănătate. Şi nici buletinul. E normal. Cardul de sănătate mi-ar fi fost solicitat doar dacă, între două vizite aş fi încălecat termenul său de valabilitate (înregistrat deja în baza de date). Termenul de valabilitate al cardului de sănătate este de 1 an. Cu trei săptămîni înainte de expirare, dacă titularul este cu plata asigurărilor de sănătate la zi, cardul nou îi soseşte automat prin poştă. =================================== De aici în jos, cele mai multe informaţii nu le voi traduce, ci le voi posta aşa cum sunt, pentru eventualii manageri de unităţi sanitare. Ca să ştie şi dumnealor cam ce omit să comunice, şi de unde vin frustrările pacientului român. Comparaţia este un bun prilej de evaluare şi autoevaluare a propriei tale vocaţii. Sunt convins că, ţinînd seama de propensiunea pentru plagiat în ramură, cei interesaţi nu vor ezita să plătească un traducător profesionist. Domnule Beuran? Documentul de mai sus reprezintă, pe lîngă calendarul operaţiilor chirurgicale, instrucţiuni cu valenţe notariale.

Întrucît înainte de operaţie va avea loc o informare însoţită de semnarea unor documente, este absolut necesar ca un membru al familiei să participe.

Comentariu: Oricît de veterinară ar fi viziunea medicului asupra pacientului, deoarece în orice procedură medicală există riscuri, iar unele pot duce chiar şi la transformări de stare civilă (naştere, moarte) e necesar ca un solidar legal cu pacientul să fie de faţă.

Întrucît pacienţii cu afecţiuni grave au prioritate, iar numărul rezervelor este limitat, nu garantăm eliberarea lor în cazul în care vă exprimaţi opţiunea pentru salon cu un pat.

Comentariu: Spitalul are trei ranguri de „confort”. Salon comun (4 paturi) şi două clase superioare. Preţul unitar este însă diferit (+4000yen/zi la prima treaptă şi +10.000yen/zi la a doua) faţă de standard, deoarece şi încărcarea personalului de îngrijire este alta. Am ales rangul de bază. Motivele sunt mai multe, însă unul dintre ele este că voiam să văd care e standardul. Analiza contabilă o vom face în altă parte.

Dacă aveţi nelămuriri, vă rugăm contactaţi ambulatoriul de chirurgie vasculară.

Următorul document este despre echipamentul cu care vine pacientul de acasă. Sunt marcate efectele personale necesare. Mie mi s-au recomandat două prosoape şi una, două, centuri în forma literei T, cam ca de sumo (în loc de chiloţi, pentru montarea-demontarea uşoară în sala de operaţie şi în postoperatorul imediat). Ciorapii compresori mi i-a furnizat personalul spitalului, contracost, în ziua internării, după ce mi-a măsurat gambele şi gleznele. După cum vom vedea mai încolo, ei se vor regăsi pe chitanţă la externare.

Echipament la internare (foaie format A3, partea stîngă)

După instructajul preliminar, am primit foaia cu rezultatele analizelor. O pun aici numai cu titlu informativ, pentru specialişti. Ei îşi pot da seama dacă ce fac ei se pupă cu ceea ce fac japonezii, şi care dintre cele două părţi face risipă. Comentariile despre valorile discrete ale parametrilor fiziologici nu sunt binevenite. Vă propun să trecem la contabilitate. Prelevarea probelor a durat cam 45 de minute, cu tot cu timpii de aşteptare şi cu un mic incident la sîngerare. Am vene prea subţiri la mînă, lucru ce le cam bagă în panică pe toate asistentele. Doar la donare de sînge (şi în România şi în Japonia) am avut parte de „vampire” pricepute. Mă rog. Instructajul propriu-zis a durat cam 10 minute. Ies cu hîrtiile şi le depun pe tejgheaua recepţiei contabile. Obţin în schimb cuplul de documente cu care ne-am obişnuit deja. =============================== Hopa! Pentru cazul în care v-aţi întrebat de ce informaţia contabilă este înscrisă separat de cea medicală corespunzătoare, cred că am un răspuns. Chitanţele pot fi parţial decontate la fisc. Fiscul le opreşte pentru a motiva la centru deducerile din venitul global. (Vom ajunge şi acolo.) Însă fiscul nu are datoria de a şti cîte perfuzii, cîte plombe şi cîte copci am eu în corp. Aşadar, separarea informaţiei contabile de informaţia medicală (chiar vag exprimată) are rolul de a proteja pacientul de răspîndirea în natură a informaţiilor cu caracter personal. =============================== Acuma să vedem conţinutul. Pe chitanţă avem următoarele categorii de servicii (cele efectuate): Observăm acelaşi 690yen, încasaţi pentru reexaminare, ca şi la spitalul Onabe. Cuantumul de 2700yen ca taxă de primă înmatriculare, precum şi cel de 690yen la „recidivă”, acelaşi, şi colo şi colo validează ipoteza normativului de decontare la casa de sănătate. Urmează: Investigaţii (medicale) în sumă globală de 10.420yen. Diagnostic fotografic (radiologic): 2870yen. Total: 13.980yen, din care am plătit 30%, adică 4190yen (mai exact 4194). Observăm că se rotunjeşte în jos. Să vedem articolele de calculaţie în detaliu (partea medicală): Stabilirea grupei sanguine: 21p (210yen. 1p=10yen) Antigenul Rh: 21p Reacţia Wasserman (sifilis): 15p Examenul pentru Treponema pallidum (malarie): 32p Hepatită B serică (imunochimic): 29p Virusul hepatic C (imunochimic): 120p Examen hematologic: 123p Din setul de 7 articole, doar 3 sunt de interes particular. Cuantumul total este de 3610yen, din care jumătate au fost cheltuiţi pe medicina preventivă de interes general. Aşadar, cearşaful cu analize de sînge (şi urină) prezentat mai sus, costă cam cît testul imunochimic pentru virusul hepatic C luat separat. ===================================== Hopa! Stabilirea grupei sanguine…Dacă am fi fost în România lui Pelticle, am fi încasat amenzi peste amenzi dacă nu aveam grupa sanguină înscrisă în buletin. (eu însumi am fost amendat o dată). Cred că nemernicia merită o mică discuţie. De ce nemernicie? Pentru că înscrierea grupei sanguine era inutilă, dar lipsa ei expunea cetăţeanul abuzurilor miliţiei. De ce inutilă? Pentru că orice protocol de transfuzie de sînge cuprinde obligatoriu identificarea extemporanee a grupei de sînge a primitorului. Nimeni, dar absolut nimeni în lumea asta nu face o transfuzie pînă nu e sigur că nu produce brînzirea sîngelui pacientului cu propria-i mînă. Mai mult, grupa de sînge este informaţie cu caracter personal. Miliţienii ne obligau să umblăm cu ea la vedere, ca să ştie şi vînzătoarea de la alimentara dacă eram temperamental compatibili* atunci cînd „se dădea” raţia de ulei şi zahăr. ====================================== Mai departe sunt teste indicatoare de infecţii recente (CRP etc.) timp de sîngerare, tromboplasină, chestii… Merită semnalat costul deciziei după examenele: hematologic (125p) biochimic (144p) şi cel al deciziei după examenul imunochimic (144p). Costul examenului radiologic cuprinde o radiografie simplă şi una digitală (ambele pulmonare) şi o suprataxă pentru administrare (probabil arhivare). Global: 287p (va urma) –––––– * Este plină lumea de „lucrări” de hematomanţie (ghicitul în grupa de sînge). Culmea, sunt milioane de creduli, de unde şi succesul editorial.

★★☆ Porfirinele electrocutate şi diagnosticul de impostură în 6 minute

Posted in Chestii, Teste by Marius Delaepicentru on 2011/05/25

Link scurt: http://wp.me/pKahb-Wi

Cînd am preluat comunicatul Ad Astra, am omis să arăt nemernicia gazetarilor români. Cu regret, îi cer iertare lui Gabriel Preda.

Gabriel Preda, el însuşi cercetător, îmi semnalează de data aceasta, un fapt impardonabil pentru un gazetar de popularizare a ştiinţei: colportarea cu bună ştiinţă a hoaxului. De ce, cu bună ştiinţă? Păi, stimabilei gazetare Andrada Floria, de la Adevărul, i-a fost suficient să vadă scris „Geneva” pe patalamaua „inventatorilor”, pentru a promova un nou Mudava (bicefal) în paginile gazetei citate. E drept, doamna Floria, impresionabilă la slova englezească , poate da vina pe Fabrica de bani Centrul de Informare Tehnologică , care nu ştiu dacă tot din bani publici se întreţine, (întrucît nu are o pagină de autoprezentare), dar propagă acelaşi bulşit. Alte şi alte publicaţii de popularizare şi exhibare a semidoctului naţional şi electrolitic, au preluat şi înghiţit ştirea ca pe antinevralgic.

Pe scurt, e vorba despre un electrod, ce, chipurile, e în stare să dozeze în sînge un factor indicator de cancer în stadii incipiente. Toate bune şi frumoase. Cercetarea a avut loc cu finanţare din bani publici, în cadru familial cu autori cunoscuţi: soţii Raluca-Ioana şi Jakobus-Frederick van Staden. Rezultatele au fost prezentate astă toamnă la „renumitul salon de inventică” de la Geneva, unde, se ştie, nimeni nu scapă nepremiat de la excelent în sus.
Un antreprenor, pe nume Mircea Tudor (MT), preşedintele unei companii (probabil româneşti MB Technology) şi membru (nu chiar inocent) într-unul din juriile salonului, a preluat cu bună credinţă partea de tehnologie pentru aparatul ce ar fi urmat a fi produs. Cînd obiecţiile venite din lumea ştiinţifică serioasă nu au mai putut fi surdinizate, exasperat şi de rateurile prototipului patentat, MT a anunţat că a renunţat la contractul cu soţii van Staden.

Aţi zice că adevărul a triumfat. Nu e chiar aşa. Recent, un obscur eurodeputat PDL a preluat gogoaşa mediatică întreţinută de doamna specialistă Andrada Floria în Adevărul. A introdus-o în programul unei expoziţii de fălire la Bruxelles. Chiar în aceste momente, România se face de rîs cu un afiş în care numai numele autorilor reprezintă un adevăr.

În rest, PR prin care autoarea articolului din Adevărul ne anunţă că inventatorii perseverează. Impresia că nu mai e de pus la punct decît clema senzorului este de-a dreptul nostradamă. Lucru ce îmi aminteşte de vorba: în cercetare, perseverenţa este recunoaşterea eşecului.

Trebuie să recunoaştem că soţii van Staden au potenţial şi, chiar dacă nu par a se pricepe la electrochimie, se pricep la managementul cercetării (latură ce include invariabil şi lauda ciocanului). Statul le-a finanţat şi cercetarea, şi participarea la geneve saloane. Totul, pe vorbe şi eprubete subţirele, în care zac porfirine* electrificate. Desigur, faptul că Andrada Floria a pomenit mîlc şi vag despre obiecţiile Ad Astra (fără să dea vreun nume propriu) şi despre ruperea contractului cu tehnologul, are drept cauză numai spaţiul editoral limitat.

Ultima oră: Gabriel Preda mă anunţă că Ministrul Daniel Funeriu cere investigarea relevanţei participării României la saloanele de invenţii.

Permiteţi-mi să reproduc cîteva pasaje dintr-o corespondenţă privată, pentru a reconstitui cronologia şi poliloghia.

2010 toamna: Soţii van Staden anunţă invenţia, ulterior „premiată” la Geneva. Ştirea se răspîndeşte.
10 mai: Ad Astra dă un comunicat ignorat de majoritatea organizaţiilor media.
13 mai: Andrada Floria, Editor coordonator Adevarul Sanatate, îi scrie lui Gabriel Preda:

Am citit cu mult interes e-mailul dumneavoastra si va asigur ca vom aborda, cat de curand, subiectul cu cercetarea medicala in Romania. Vom face publica, de asemenea, opinia dumneavoastra cu privire la acest subiect. Pentru aceasta, va rog sa-mi lasati si datele dumneavoastra de contact (numar de telefon).

18 mai: într-o corespondenţă cu Gabriel Preda, Mircea Tudor confirmă abandonarea proiectului tehnologic.

Decizia noastra are la baza rezultatele considerate ca neconcludente pe care echipa noastra de cercetatori le-a obtinut timp de peste 6 luni de teste cu senzorul conceput de sotii Van Staden si de refuzul acestora de a relua cercetarea la nivelul senzorului, pe care noi il consideram inutilizabil intr-o aplicatie comerciala, in forma si cu caracteristicile actuale.

19 mai: Gabriel Preda, către Mircea Tudor:

Daca imi ingaduiti, am sa insist pe langa Adevarul sa scrie un articol clar, in care sa se afirme raspicat ca nu exista motive intemeiate pentru a prezenta cu un asemenea optimism rezultatele dnei. van Staden si in care sa se explice la fel de clar ca nu faceti parte din acest proiect fantezist.

Îl previne şi că hoaxul se răspîndeşte cu asistenţă luhană:

…dna. van Staden a planuit cateva evenimente media, inclusiv prezentarea in cateva zile, la Bruxelles, a „senzorului care detecteaza cancerul in 6 minute”, un eveniment organizat cu ajutorul europarlamentarului Petru Luhan:
Ar fi pacat ca un astel de eveniment (planuit pentru 23-26 mai 2011) sa repete seria de exagerari care acum sunt promovate in media romaneasca. Ar fi pacat si ca, nespunand la timp adevarul despre promisiunile dnei. van Staden, sa se arunce o lumina indoielnica asupra exemplarelor eforturi facute de organizatia dumneavoastra, dar si a ANCS-ului pentru promovarea adevaratei dezvoltari tehnologice si inventicii romanesti.

19 mai (aceeaşi zi): Mircea Tudor către Gabriel Preda:

In ceea ce priveste initiativa domnului Petru Luhan, desi am fost invtat initial sa particip la aceasta actiune la Bruxel, am refuzat invitatia deoarece solutia de detectare a cancerului, asa cum a fost conceputa de doamna Raluca van Staden nu a ajuns la o maturitate comerciala, care sa justifice un astfel de demers de promovare.

23 mai: Articolul apare cu acelaşi ton triumfalist în Adevărul. Într-un mail trimis mie, Gabriel Preda îşi exprimă dezolarea pentru lipsa de profesionalism a jurnalistei de hoax:

…Andrada Floria, de la Adevarul, avea acceptul scris al dlui. Mircea Tudor, de la MB Telecom Technology, de a dezvalui faptul ca, in urma investigatiilor MB Telecom Technology, s-a dovedit ca senzorul, asa cum este specificat in brevet, este inutilizabil, doamna Andrada Floria a preferat sa ignore aceasta informatie importanta si a scris un articol care pare sa sugereze ca se continua dezvoltarea, fara a specifica de ce s-a schimbat producatorul, cine este noul producator etc.
Cred ca subiectul merita explorat in continuare, mai ales ca Petru Luhan, europarlamentar, a organizat la Bruxelles un eveniment, intre 23-26 mai, in care prezinta realizarile inventicii romanesti, cu cap de afis dispozitivul dnei. van Staden. Am aflat ca grupul PPE a refuzat sa acorde sprijin, chiar i-a cerut sa renunte, dar actiunea continua, domnul Petru Luhan luand-o pe cont propriu. De asemenea, dl. Petru Luhan MEP nu a raspuns la 2 din mesajele mele.
Ar fi excelent daca ati recomanda subiectul si altor bloggeri; dupa cum vedeti ziaristii evita sa abordeze frontal problema, preferand sa prezinta actiunea Ad Astra ca un fel de zgomot neplacut, care va fi inlaturat cand dispozitivul va fi realizat in final.

…ceea ce am şi făcut. Luaţi şi răspîndiţi. Să afle tot poporul că e mai cuminte să recepteze mai cu băgare de seamă ştirile, chiar dacă ele sună impresionant, româno-flamand, cu accent algebru.

Din păcate, la această oră, rahatul exhibiţionist se întinde şi compromite în ochii Ioropei şi proiectul Măgurele (un proiect adevărat) băgat în aceeaşi oală cu impostura soţilor van Staden de incultura gazetarilor.
Din fericire, ministrul Funeriu a luat taurul de coarne.

Revoltat de nesimţirea ţanţoşă, am reacţionat pe pagina eurodeputatului:

EDIT: După cîteva ore, comentariul mi-a fost şters definitiv. E cel puţin amuzant ca un spammer parlamentar să considere spam un comentariu ce atrage atenţia asupra adevărului.

––––––––––
* Cel puţin în diagnosticarea cancerului de gonade la bărbat, testul imunochimic de sarcină pare mai precis decît electrodul mov din poveste. Nu rîdeţi! Principiul e simplu. Gonadotrofina corionică (HCG) substanţa ce duce la apariţia culorii pe băţul din kit este un hormon normal, prezent în urina gravidei. Acelaşi hormon este secretat în mod anormal, de unele tipuri de carcinom. Un rezultat fals-pozitiv pentru starea de graviditate poate fi real-pozitiv pentru cancer.

%d blogeri au apreciat asta: