Fără buletin

★ Sănătate şi responsabilitate (XI) – Bilanţ contabil parţial

Posted in Drepturi individuale, Soluţii alternative, Teste by Marius Delaepicentru on 2011/11/07

(continuare din numărul trecut)

Următoarele două zile de internare au decurs relativ monoton. Somn, mîncare, lectură, radio, plimbare… La cerere, am fost externat în a 6-a zi.
Am primit un mic buchet de flori, un bileţel de felicitare pentru externare…

…în care erau scrise şi recomandările pentru viitorul imediat. Am fost apoi condus la lift:

Coborît la parter, am fost îndrumat către recepţia contabilă. Aveam banii pregătiţi, dar am întrebat dacă pot plăti cu cardul. Nu era posibil. Coplata, numai numerar.

Iată chitanţa:

Articolele de calculaţie sunt următoarele:

Îngrijire la pat: 6.300yen
Medicaţie orală: 880yen
Medicaţie parenterală: 2.240yen
Tratament chirurgical: 274.620yen
Analize: 6600yen
Internare: 108.420yen
–––––––––––-
Total: 399.120yen
–––––––––––-
Hrană: 7.040yen
–––––––––––-
Materiale auxiliare* (nesuportate de asigurări): 8.400yen
========================================================
Coplata: 119.740yen
Hrană: 2.860yen
Materiale auxiliare* (nesuportate de asigurări): 8400yen
–––––––––––-
Total (numerar): 131.000
TVA (5%, aplicat la cei 8.400yen): 420yen
==================================
Total general (numerar): 131.420yen
==================================

Suma plătită numerar echivalează cu circa 202 ore de muncă la salariul minim regional (650yen/oră).

Discuţie

Observăm că separarea pe articole de calculaţie este relativ grosieră în contabilitate, dar permite formarea rapidă a unei imagini despre structura costurilor. Separarea are utilitate atît în determinarea abaterilor de la normative, cît şi în identificarea rezervelor de eficienţă în proiecţiile ulterioare de buget.

Cheltuielile pentru hrană se evidenţiază separat de partea medicală, deşi şi ele sunt acoperite de asigurare. Ţinînd seama de coplata de 30%, ce reflectă aproximativ costul materiei prime, abaterea de la regula inerenţelor medicale, este extrem de mică. Abaterea este cu atît mai legitimă, cu cît, tratamentul reclamă, în anumite limite, restricţii alimentare. Cu alte cuvinte, hrănirea mea a cerut şi o vagă expertiză.
Vă reamintesc, decontarea serviciilor medicale ţine seama doar de inerenţele actului medical. Nu intră stările fiziologice, inerenţele specifice traiului, şi nici Maibinele, Maifrumosul şi Maiadevăratul.

Exemplu de altă cheltuilă suportată de pacient pe teritoriul spitalului ar mai fi cea cu spălarea şi uscarea lenjeriei intime. Pentru aceasta există maşini de spălat şi uscătoare de rufe, alimentate cu monede de 100yen. De asemeni, telefon public şi automate de băuturi soft. Pentru receptorul TV de pe noptieră se vînd cartele de 1000yen. Nefiind un fan TV, nu ştiu cît costă ora de recepţie TV, dar ştiu că automatul ce eliberează cartele TV poate şi restitui contravaloarea creditului neconsumat pînă la externare.

Mai observăm că TVA se aplică explicit numai la materialele cumpărate pe spezele pacientului. În mod normal, gambele ar fi trebuit strînse într-un fel sau altul. De fapt, la piciorul stîng, am purtat pansamentul compresiv 8 zile, pînă cînd mi-au fost scoase firele suturilor. Ciorapii medicinali uşurează mai ales subiectiv recuperarea (ce durează circa o lună). Simplifică administrarea prin forţe propri a presiunii pe gambe. Aşadar, ciorapii medicinali servesc mai degrabă Mibinele şi Maifrumosul decît inerenţele medicale.
==================================
Hopa!
Spitalul, fiind fundaţie nonprofit, nu are sarcina TVA pentru inerenţele medicale. Ar fi şi imoral ca statul să profite de ceva ce serveşte strict Binele, Adevărul şi Frumosul. Însă este total îndreptăţit să încaseze TVA pentru Maibine, Maifrumos şi Maiadevărat. Despre Maiadevărat voi vorbi cînd va veni să compar asigurările publice de cele private.
==================================

Să vedem acum pe ce dădurăm banii. (De aici în jos, socotelile vor fi în puncte de asigurare.) Pregătiţi-vă pentru incursiuni în domenii negîndite.


1) Primul set de date reprezintă medicaţia: antibiotic, antidoloric, antiinflamator, încă o pastilă în doză unică (senonsaido) al cărei rol nu îl cunosc. În final, deranjul farmacistului (7p x6 reprize) Cam jumătate din costul medicaţiei (88p) o reprezintă deranjul farmacistului (42p).

2) Al doilea set îl constituie perfuziile (pre)operatorii. Două seturi de ser fiziologic dulce şi de alte lichide, în două zile, însumînd 118p la prima, şi respectiv 106p la a doua operaţie. Pe semne, diferenţa este dată de consumul de catetere. Cateterul de la prima perfuzie a rămas montat pe antebraţ şi pentru a doua operaţie.

3) Analize: văd că se repetă în linii mari setul de analize de la sfîrşitul lunii iulie. Pe semne, repetarea lor este cerută de protocol, pentru a evita orice dubiu de malpraxis. Diferenţele semnificative în parametrii critici ar fi dus probabil la o verificare suplimentară. Din însumare mi-au ieşit 666p, iar în chitanţă erau trecute 6.300yen (630p) 6600yen. Nu aş putea spune de unde vine diferenţa.

4) Internare
-Pavilion general (din clasa: 1/10: o asistentă la 10 pacienţi): 1.300p x6 (=7.800p)
-Intervenţii suplimentare: 5p x6 (=30p) (probabil curăţenia în salon)
-Cazare 450p x6 (=2.700p)
-Supliment de mediu (probabil întreţinerea spaţiilor comune): 25p x6 (=150p)
-Supliment de zonă (categoria a IV-a): 10p x6 (=60p) [este clar un parametru de urbanism, ce se leagă de impozitul imobiliar.]
-Expertiză nutriţională: 12p x6 (=72p)
-Cheltuieli de administraţie medicală (constantă) 30p

5) Hrană (partea suportată de pacient în yen): 1 zi cu 2 mese 520yen, 2 zile cu cîte 3 mese 780 x2= 1560yen, 3 zile cu cîte 1 masă 260 x3=780yen (total 2860yen)

6) administrarea homeostaziei ş.a.:
-administrare farmaceutică (clasa: alta decît 1 şi 2) 325p
-prevenirea sindromului pulmonar (?) 305p (probabil acţiuni de prevenţie a infarcturilor date de eventuale cheaguri circulante)

7)Anestezie
-Anestezie 40 minute 850p
-Oxigen lichid 90litri 4p
-Novoheparin 1 fiolă 5.000UI 613p
-Anestezie 36 minute 850p
-Oxigen lichid 110 litri 4p
-Un injectabil (neidentificat) intitulat NS: 581p

8) Chirurgie
-Ectomie vasculară 10.200p
-Ectomie vasculară 10.200p
-Crioterapia plăgilor (peste 6cm) şi (probabil) scleroterapie: 4.160p

9) veşminte şi centuri:
-ciorapi constrictori (în yen): 1per 8.400yen.

Discuţie

După cum vedeţi, componentele sunt de naturi diferite. Însă intervenţia chirurgicală propriu-zisă are ponderea cam de jumătate din total.

Din cifrele spitalizării putem face socoteala productivităţii unei surori medicale: 10 pacienţi ori 13.000yen/zi împărţit la 3 surori (una pe schimb) înseamnă maximum 43.000 yen/soră şi zi, dacă totul merge bine sau chiar mai mult, în cazul în care pacienţii solicită mai multe intervenţii, peste cele curente. Din cei 43.000, circa 10.000yen îi revin operatorului direct (asistenta). Restul, pentru zecile de alte articole de calculaţie, nefigurate în document.

E de aşteptat ca un spital dintr-o zonă centrală să includă explicit şi componenta impozitului pe proprietatea imobiliară din moment ce planul de urbanism nu îşi propune a sărăci în unităţi medicale anumite zone. Acesta este avantajul fundaţiei în raport cu SRL-ul. Pe lîngă faptul că nu îşi propune profitul (ceea ce ar fi amoral), cu riscurile căpuşarde aferente, este datoare să detalieze şi cheltuielile. Atît faţă de pacient, cît şi faţă de casa de sănătate.

Aş avea o observaţie suplimentară la costul unitar al operaţiilor chirurgicale. În linii mari acelaşi. O excepţie ar fi procedura crio-şi scleroterapeutică, pe care nu aş putea-o disjunge contabil, deşi, cel puţin scleroterapia a fost bilaterală, practicată în două zile consecutiv.
Deşi preţul unitar este acelaşi, au fost două proceduri chirurgicale fundamental diferite. Una, cu laser. Asigurările de sănătate nu acoperă tehnica cu laser (mai puţin invazivă). Acuma, nu ştiu cum s-ar putea interpreta egalitatea valorilor decontate. Fie între timp a fost „legalizată” tehnica cu laser, fie medicul a făcut un fel de haiducie, mascînd contabil procedura cu laser, fie există vreo excepţie de la normativ, care zice că o tehnică terapeutică nouă poate fi compensată din fondul public de sănătate, dacă se încadrează în plafonul uneia deja omologate.

(va urma)
––––––––––––
* Singurul articol plătit 100% din buzunarul propriu, dar pentru care m-a creditat unitatea sanitară au fost ciorapii medicinali. S-ar adăuga costul hranei, dar rostul evidenţierii lui separat îl voi descifra într-un articol viitor, probabil la capitolul: „sănătate şi fiscalitate”.

Reclame

★ Sănătate şi responsabilitate (VII) – Comunicarea cu pacientul

Posted in Drepturi individuale, Soluţii alternative, Teste by Marius Delaepicentru on 2011/10/08

(continuare din numărul trecut) Pe 26 iulie mă prezint la spital pentru investigaţii în vederea internării. Pontez cu cardul de pacient în maşina de check-in. Aleg din meniu secţia de interes (chirurgie). Iau bonul eliberat de maşinărie şi îl înmînez la recepţia medicală. (în hol sunt două puncte de recepţie: unul contabil şi altul medical). O asistentă mă ia şi mă plimbă pe la diverse aparate de radiologie, sîngerare, pipi etc. Pe unul din formularele de radiologie cu circuit intern am zărit şi doza primită. (100eV timp de 0,2secunde.) Însă pe hîrtiile de informare cu care am plecat acasă nu am văzut să fie consemnată doza. Pe semne, proba se arhivează undeva pentru cazul în care mi-ar lua Dumnezeu minţile şi aş da în procesomanie. =================================== Hopa! Nimeni nu mi-a cerut cardul de sănătate. Şi nici buletinul. E normal. Cardul de sănătate mi-ar fi fost solicitat doar dacă, între două vizite aş fi încălecat termenul său de valabilitate (înregistrat deja în baza de date). Termenul de valabilitate al cardului de sănătate este de 1 an. Cu trei săptămîni înainte de expirare, dacă titularul este cu plata asigurărilor de sănătate la zi, cardul nou îi soseşte automat prin poştă. =================================== De aici în jos, cele mai multe informaţii nu le voi traduce, ci le voi posta aşa cum sunt, pentru eventualii manageri de unităţi sanitare. Ca să ştie şi dumnealor cam ce omit să comunice, şi de unde vin frustrările pacientului român. Comparaţia este un bun prilej de evaluare şi autoevaluare a propriei tale vocaţii. Sunt convins că, ţinînd seama de propensiunea pentru plagiat în ramură, cei interesaţi nu vor ezita să plătească un traducător profesionist. Domnule Beuran? Documentul de mai sus reprezintă, pe lîngă calendarul operaţiilor chirurgicale, instrucţiuni cu valenţe notariale.

Întrucît înainte de operaţie va avea loc o informare însoţită de semnarea unor documente, este absolut necesar ca un membru al familiei să participe.

Comentariu: Oricît de veterinară ar fi viziunea medicului asupra pacientului, deoarece în orice procedură medicală există riscuri, iar unele pot duce chiar şi la transformări de stare civilă (naştere, moarte) e necesar ca un solidar legal cu pacientul să fie de faţă.

Întrucît pacienţii cu afecţiuni grave au prioritate, iar numărul rezervelor este limitat, nu garantăm eliberarea lor în cazul în care vă exprimaţi opţiunea pentru salon cu un pat.

Comentariu: Spitalul are trei ranguri de „confort”. Salon comun (4 paturi) şi două clase superioare. Preţul unitar este însă diferit (+4000yen/zi la prima treaptă şi +10.000yen/zi la a doua) faţă de standard, deoarece şi încărcarea personalului de îngrijire este alta. Am ales rangul de bază. Motivele sunt mai multe, însă unul dintre ele este că voiam să văd care e standardul. Analiza contabilă o vom face în altă parte.

Dacă aveţi nelămuriri, vă rugăm contactaţi ambulatoriul de chirurgie vasculară.

Următorul document este despre echipamentul cu care vine pacientul de acasă. Sunt marcate efectele personale necesare. Mie mi s-au recomandat două prosoape şi una, două, centuri în forma literei T, cam ca de sumo (în loc de chiloţi, pentru montarea-demontarea uşoară în sala de operaţie şi în postoperatorul imediat). Ciorapii compresori mi i-a furnizat personalul spitalului, contracost, în ziua internării, după ce mi-a măsurat gambele şi gleznele. După cum vom vedea mai încolo, ei se vor regăsi pe chitanţă la externare.

Echipament la internare (foaie format A3, partea stîngă)

După instructajul preliminar, am primit foaia cu rezultatele analizelor. O pun aici numai cu titlu informativ, pentru specialişti. Ei îşi pot da seama dacă ce fac ei se pupă cu ceea ce fac japonezii, şi care dintre cele două părţi face risipă. Comentariile despre valorile discrete ale parametrilor fiziologici nu sunt binevenite. Vă propun să trecem la contabilitate. Prelevarea probelor a durat cam 45 de minute, cu tot cu timpii de aşteptare şi cu un mic incident la sîngerare. Am vene prea subţiri la mînă, lucru ce le cam bagă în panică pe toate asistentele. Doar la donare de sînge (şi în România şi în Japonia) am avut parte de „vampire” pricepute. Mă rog. Instructajul propriu-zis a durat cam 10 minute. Ies cu hîrtiile şi le depun pe tejgheaua recepţiei contabile. Obţin în schimb cuplul de documente cu care ne-am obişnuit deja. =============================== Hopa! Pentru cazul în care v-aţi întrebat de ce informaţia contabilă este înscrisă separat de cea medicală corespunzătoare, cred că am un răspuns. Chitanţele pot fi parţial decontate la fisc. Fiscul le opreşte pentru a motiva la centru deducerile din venitul global. (Vom ajunge şi acolo.) Însă fiscul nu are datoria de a şti cîte perfuzii, cîte plombe şi cîte copci am eu în corp. Aşadar, separarea informaţiei contabile de informaţia medicală (chiar vag exprimată) are rolul de a proteja pacientul de răspîndirea în natură a informaţiilor cu caracter personal. =============================== Acuma să vedem conţinutul. Pe chitanţă avem următoarele categorii de servicii (cele efectuate): Observăm acelaşi 690yen, încasaţi pentru reexaminare, ca şi la spitalul Onabe. Cuantumul de 2700yen ca taxă de primă înmatriculare, precum şi cel de 690yen la „recidivă”, acelaşi, şi colo şi colo validează ipoteza normativului de decontare la casa de sănătate. Urmează: Investigaţii (medicale) în sumă globală de 10.420yen. Diagnostic fotografic (radiologic): 2870yen. Total: 13.980yen, din care am plătit 30%, adică 4190yen (mai exact 4194). Observăm că se rotunjeşte în jos. Să vedem articolele de calculaţie în detaliu (partea medicală): Stabilirea grupei sanguine: 21p (210yen. 1p=10yen) Antigenul Rh: 21p Reacţia Wasserman (sifilis): 15p Examenul pentru Treponema pallidum (malarie): 32p Hepatită B serică (imunochimic): 29p Virusul hepatic C (imunochimic): 120p Examen hematologic: 123p Din setul de 7 articole, doar 3 sunt de interes particular. Cuantumul total este de 3610yen, din care jumătate au fost cheltuiţi pe medicina preventivă de interes general. Aşadar, cearşaful cu analize de sînge (şi urină) prezentat mai sus, costă cam cît testul imunochimic pentru virusul hepatic C luat separat. ===================================== Hopa! Stabilirea grupei sanguine…Dacă am fi fost în România lui Pelticle, am fi încasat amenzi peste amenzi dacă nu aveam grupa sanguină înscrisă în buletin. (eu însumi am fost amendat o dată). Cred că nemernicia merită o mică discuţie. De ce nemernicie? Pentru că înscrierea grupei sanguine era inutilă, dar lipsa ei expunea cetăţeanul abuzurilor miliţiei. De ce inutilă? Pentru că orice protocol de transfuzie de sînge cuprinde obligatoriu identificarea extemporanee a grupei de sînge a primitorului. Nimeni, dar absolut nimeni în lumea asta nu face o transfuzie pînă nu e sigur că nu produce brînzirea sîngelui pacientului cu propria-i mînă. Mai mult, grupa de sînge este informaţie cu caracter personal. Miliţienii ne obligau să umblăm cu ea la vedere, ca să ştie şi vînzătoarea de la alimentara dacă eram temperamental compatibili* atunci cînd „se dădea” raţia de ulei şi zahăr. ====================================== Mai departe sunt teste indicatoare de infecţii recente (CRP etc.) timp de sîngerare, tromboplasină, chestii… Merită semnalat costul deciziei după examenele: hematologic (125p) biochimic (144p) şi cel al deciziei după examenul imunochimic (144p). Costul examenului radiologic cuprinde o radiografie simplă şi una digitală (ambele pulmonare) şi o suprataxă pentru administrare (probabil arhivare). Global: 287p (va urma) –––––– * Este plină lumea de „lucrări” de hematomanţie (ghicitul în grupa de sînge). Culmea, sunt milioane de creduli, de unde şi succesul editorial.

★ Sănătate şi responsabilitate (V) – Diagnostic: vene varicoase

Posted in Drepturi individuale by Marius Delaepicentru on 2011/10/06

(urmare din numărul trecut)

După un „appo” telefonic, cad de acord cu data şi ora la care să mă prezint la spitalul Takanobashi. Mă înfăţişez la recepţia contabilă cu trimiterea în plic. Spun doar la ce medic merg. Arăt cardul de sănătate, mi se întocmeşte registrul, capăt cardul înapoi şi sunt îndrumat cu un bon la recepţia/ dispeceratul medical(ă) din acelaşi hol. Dau bonul şi mă aşez pe una din banchete, cu ochii în televizor (foarte rar am ocazia). După vreo 30 de minute sunt invitat înăuntru. Sunt pus să îmi scot cîteva piese vestimentare, apoi sunt băgat într-o încăpere cu un pat şi cu o instalaţie computerizată.

Debitmetru integrator (v. mai jos explicaţiile)

Sunt întins pe pat. Mi se aşează sub una din gambe cubul acela negru din imagine. Mi se înfăşoară în jurul gambei un manşon gonflabil cu aspectul unuia de tensiometru, dar mai mare şi mai lax. Microcompresorul porneşte. Îmi umflă manşonul ce începe să mă strîngă fără să mă sugrume. Compresorul se opreşte. Dintr-o seringă mare de plastic, operatoarea calibrează aparatul. Sunt apoi pus să stau în picioare, răstimp în care, nu-i aşa, gravitaţia îşi trăgea dreptul. Picătură cu picătură. Rezultatul a ieşit sub forma unei curbe ascendente, semn că nu tot returul îmi mergea la inimă, ci se acumula şi mărea implicit presiunea din manşon. A urmat apoi manometria în dinamică. Sunt pus să încordez ritmic muşchii gambei*). A rezultat o curbă în zig-zag. Apoi operaţia s-a repetat la celălalt picior.

Rezultatul l-am primit în cabinetul medicului, într-o formă comprehensivă (exprimat în ml/s):

Desigur, nu era să îmi dea manograma, pentru că nu aş fi înţeles nimic din ea. Deşi intuiesc că curba netedă ascendentă indica acumularea hidrostatică de sînge, cea în zigzag, refluxul forţat din venele profunde, iar prin unirea maximelor de presiune dinamică, ar rezulta tot o curbă ascendentă ce ar indica, aproximativ, cît din curgerea profundă evadează către venele varicoase (superficiale)**). În orice caz, e vorba de măsurarea a două regimuri tranzitorii.

Din schiţa pe care am primit-o, rezulta că piciorul stîng era afectat cu gravitate medie (cca 6 ml/s) iar cel drept cu una mică spre medie (aproape 4 ml/s).

O mică descriere a aparatului. Se poate vedea, pare un 286 (din 1990) cu două unităţi de floppy, semn că aplicaţia de interpretare a probelor se încarcă de pe dischetă. Şi cred că legătura cu manometrul este una serială simplă. Iată că nu e nevoie de instalaţii puternice, cu care personalul să poată juca Warcraft în lungile zile de vară. De fapt, calculatorul asistă un manometru, suplineşte un cronometru şi un scrib (imprimanta).

După trebuşoara asta, sunt invitat în cabinetul medicului chirurg, unde sunt urcat pe un mic podium. Sensei îmi trage gmbele în poză cu aparatul de la gît, apoi asistenta mă unge cu gelul de ecograf. Sensei îşi plimbă sonda ecografului pe la inghinal, şi, la un moment dat, mă pune să încordez o dată muşchii pulpei. Pe ecran apare clar circulaţia parazită din safenă în safenă. Interesantă a fost interpretarea imagistică a programului informatic. Cum mi-am încordat piciorul, bypass-ul sanguin (parazit) s-a colorat în roşu. Imediat m-am uitat la pulpă să văd dacă nu cumva sîngele din poză mi-a ieşit şi din corp. Pe o imagine alb-negru să vezi dintrodată o culoare, este surprnzător. La piciorul celălalt însă, sîngele s-a colorat în verde***). Neştiindu-mă moluscă, nu m-am mai impacientat.

Se pare, zig-zag-ul manometric a fost confirmat ecografic. Simt mirosul de sînge…

Sensei îşi deschide laptopul şi îmi arată fotografii cu cazuri grave. Ulceraţii, gangrene pînă la os, amputaţii. Mă întreabă cum am ajuns la el. Îi povestesc că sunt niţel catehizat în ale igienei, că tratarea varicelor era un plan mai vechi de viaţă şi că am profitat de accidentul de la mînă pentru a intra „pe picioare” în normalitate.

Din păcate, la bărbaţi cel puţin, varicele sunt luate în uşor cam pe toate meridianele, deşi pagubele provocate de neglijarea lor sunt imense. Înafara tratamentelor tardive, invalidante, riscul cel mare este cel al sindromului Economy Class****) adesea fatal. Statistic, deşi mai expuse la varice (sarcină, ortostatism prelungit în gospodărie sau la slujbă) femeile sunt mai responsabile. E drept, au norocul ca, ţinînd seama de propensiunea pentru conservarea Frumosului anatomic, să ajungă la medic în stadii mai uşoare.

Diagnostic: vene varicoase.
Tratament: chirurgical

(va urma)

–––––-
*) Muşchii gambei sunt fiziologiceşte consideraţi a doua inimă. De aceea, reologia sanguină a picioarelor are importanţă în calitatea vieţii.
**) Aşa cred că s-ar explica de ce mersul pe jos, deşi ar trebui să dinamizeze întregul subsistem, are eficienţă limitată sau nulă în combaterea varicelor.
***) Pe semne, curgerea parazită era cantitativ codificată cromatic.
****) Sindromul a fost descoperit pe cale satatistică, în urmă cu numai vreo două decenii, la pasagerii companiilor aviatice. După zboruri lungi, la 20-45 de minute de la aterizare, unii pasageri păţeau un infarct (pulmonar, cerebral, de cord). S-a observat că nu prea se îmbucau grupele de vîrstă cu datele nepasagerilor, şi nici cu cele ale pasagerilor de la clasa Business. Cauza sindromului este staza sanguină prelungită. Se formează cheaguri care, odată puse în mişcare, pot înfunda cu rezultate fatale vasele unui organ vital. De atunci încoace, stewardesele nu se mai încruntă cînd pasagerii se plimbă prin avion, şi niciodată nu întîrzie să aducă paharul cu apă cerut de pasager. Uscăciunea din avion este de asemeni un factor favorizant. La sete, sîngele se îngroaşă şi coagulează mai uşor. Ulterior s-au găsit şi în medicina muncii aplicaţii ale igienei circulatorii. Un operator la calculator este dator să se mişte cel puţin 5 minute pe oră, şi fără ca şeful să îi zică ceva.

%d blogeri au apreciat asta: