Fără buletin

● Bube, mucigaiuri şi noroi… Cum le exploatăm istoric?

Posted in CNSAS, Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2010/03/08

Tocmai am scris un comentariu (transpus mai jos, şi revizuit pe alocuri) la o propunere venită pe cale blogomilă de la dl. Dorin Tudoran, ce susţine înfiinţarea unui consiliu de onoare pe lîngă nou-înfiinţatul I.I.C.C.M.E.R. sub diumviratul Tismăneanu-Stanomir. Cum onoarea este mai degrabă ceva individual, destul de greu de încredinţat unui consiliu, consider că formula este una goală, menită, mai degrabă neintenţionat, să frîneze cercetarea în domeniu, acum cînd eficienţa este vitală în recuperarea, conservarea şi interpretarea memoriei. Am luat de bună aserţiunea domnului Tismăneanu, cum că nimeni nu poate monopoliza cercetarea trecutului comunist, şi propun o soluţie diferită de toate celelalte, o soluţie radicală, prin care se poate democratiza, în cel mai liberal spirit, accesul la izvoarele arhivistice. Soluţia propusă de mine este una strict tehnică, dar cu implicaţii profunde în reconfigurarea peisajului academic al cercetării istoriei recente. Şi, mai ales, e o cale nepreţuită de stimulare a creativităţii în metoda de cercetare, fie ea istorică, socială, imagologică etc., pluri-, trans-, sau interdisciplinară.

Domnii mei!, încercînd să vă arheologaţi în istoria recentă cu parole goale de conţinut, certîndu-vă pe scheme de personal, organigrame, bugete, şi consilii de onoare, pierdeţi esenţialul.

Care e esenţialul? Esenţialul e că adevărul trebuie cunoscut de toţi, iar voi vreţi să scormoniţi, numai voi, cu instrumente de secol XIX, într-un maldăr de hîrţoage împînzite deja de mucegaiuri, acarieni şi limacşi, apoi să vă învinuiţi unii pe alţii de lipsă de eficienţă. Nu vă pasă de degradarea rapidă a hîrtiei (inevitabil acide) ce, într-un viitor previzibil va fi fărîme provocatoare de strănut şi anafilaxie.

De ce atîta zavistie? Pentru că pretindeţi un monopol. E drept, azi, într-o nouă prezentare, un monopol supervizat de societatea civilă (uneori în civil) dar tot un monopol. Mersi! Era monopolului corporatist a apus demult. Ea continuă eficient doar în China, Iran şi Coreea de Nord.

Ce cer eu? Liberalizarea accesului la arhive.

Cum? Sunt sute de mii de virtuali voluntari, ce vă pot face viaţa uşoară prin simpla digitizare a documentelor de acolo, dar îi ignoraţi sistematic.

Insitutul pe care vă certaţi azi ar fi putut să nici nu existe. Cu ce ar putea fi înlocuit?

Cu un mic atelier, format din scanere de file şi de microfilme, cu servere şi reţele de comunicaţii. Tehnica de digitizare de mare productivitate datează încă dinaintea Institutului Gauck. O refuzaţi sistematic. Vă sunt mai dragi xeroxul, ştampila, ghişeul, şedinţa şi sinecura.

Dar, destul v-am smotocit. Vă prezint pe scurt viziunea mea despre cum se pot exploata arhivele. Iată cum:

Paginile şi microfilmele se scanează şi se transformă în fişiere-imagine. Veţi constata că programele OCR sunt aproape inutile în transpunerea corectă a literelor dactilografiate, sau a scrisului de mînă, în biţi. Însă situaţia nu e disperată. Platforma informatică poate sparge fiecare pagină în fragmente. Voluntarii ce vor participa la digitizarea manuală vor putea lucra de acasă la conversia literelor-imagine în litere-ASCII. Fiecare fragment de pagină este trimis aleator pe monitorul unui voluntar. Volunarul nu ştie din ce dosar a fost scos fragmentul. El nu are decît să copieze toate literele din imagine şi să-i returneze platformei textul corespunzător în ASCII. Puzzle-ul va fi apoi reintegrat în platformă.

De ce fragmente de pagină şi nu pagina întreagă? Pentru că nu toate informaţiile sunt inocue. Închidem astfel gura pudibonzilor.

Cum ne dăm seama de reaua voinţă a voluntarului sau de erorile la digitizare? E simplu. Acelaşi fragment va trece de trei ori prin mîna a trei voluntari diferiţi. Probabilitatea ca acelaşi fragment să încapă de două ori pe mîna aceluiaşi sabotor/ căscălău e infimă.

La sfîrşitul ciclului de digitizare se va obţine o imensă bază de date, cu fotocopii şi texte. Pentru arhiva CNSAS, am socotit cam 40-200TB. Să recunoaştem că nu e mare scofală în ziua de azi.

Baza de date nu va fi doar monopolul istoricilor, ci poate fi consultată, fără risc de boli respiratorii şi dermatite, nu numai de către istorici, dar şi de: sociologi, psihologi, medici ş.a. Va putea fi consultată şi de cercetători autsaideri, aflaţi la mii de kilometri distanţă.

Odată digitizate fondurile arhivistice, toţi profesioniştii în ale cercetării, interesaţi de trecut, vor intra în competiţie fără handicapuri. Măiestria lor va fi dată de cît de geniali sunt în întocmirea aparatului maieutic (citeşte interogaţii în baze de date) iar nu de sistemul de relaţii, apartenenţele politice, sforăria şi peşcheşul.

S-ar putea ca, aliniaţi în felul acesta, Marius Oprea şi Vladimir Tismăneanu să nu mai fie atît de geniali pe cît îi credem acum (de ne fac să ne certăm între noi). S-ar putea ca, dimpotrivă, ei să devină şi mai proeminenţi decît acum. Mai mult, orice relativizare abuzivă a rezultatelor cuiva, punerea la îndoială a unei epistemologii altminteri fără cusur, pot fi descurajate prin simpla probare a reproductibilităţii rezultatelor cercetării. Marius Oprea însuşi, se va fi simţit mai în siguranţă, din moment ce nu numai dumnealui va putea arăta legătura dintre Securitate şi moştenitorii Securităţii.

Aşadar, domnilor, dacă nu vreţi suspiciuni, personalizări, controale ale societăţii civile şi consilii de onoare, risipă şi birocrăcire ştampilară, urmaţi-mă! Vă trebuie niţel curaj şi sinceritate cu voi înşivă.

Anunțuri

10 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. mihaibeltechi said, on 2010/03/08 at 00:53

    Chiar ca e un comentariu beton .Touche 🙂

  2. despinavestea said, on 2010/03/08 at 01:12

    Excelent !

  3. Vasile Gogea said, on 2010/03/08 at 05:02

    Da, interesant!
    Dar ce te faci daca, odata digitizate toate fondurile arhivistice, vor intra incompetitie, „fara handicap”, atit victime cit si calai?
    Si, mai grav, daca vom descoperi ca sunt mai multi „geniali” printre calai, nu printre victime?

    • delaepicentru said, on 2010/03/08 at 05:26

      @Vasile Gogea, dacă vei reciti cu oarecare atenţie, am ataşat atributul genial, nu persoanelor oglindite de documente, ci doar opţional, cercetătorilor. De felul în care ei vor ştii să interpreteze faptele reflectate acolo, în aşa fel, încît, cu fiecare comunicare ştiinţifică, noi, ceilalţi, să devenim niţel mai luminaţi, depinde totul. Din partea mea nu au decît să-i scoată mai deştepţi pe călăi, dar să-mi spună şi pe baza căror date şi raţionamente au ajuns la o atare concluzie, iar nu să-mi zîmbească enigmatic, ca nişte „iniţiaţi”.

  4. niku_elektriku said, on 2010/03/08 at 06:00

    salutare !
    probabil ca in niponia s’ar rezolva fara interventzie humana, si nime’ n’ar suspiciona p’orma ca docomentele au fost „minarite” ba in subsol la modrogan, ba la kiseleff, ori la cotroceata in deal !

    • delaepicentru said, on 2010/03/08 at 18:05

      Nu e chiar aşa. Sunt metri cubi de arhivă imperială, datînd chiar şi de acum o mie de ani, încă nedeschisă. Nu mai zic de digitizare. Serviciul de restaurare, ataşat arhivei, lucrează întotdeauna mai lent decît paraziţii. Iar condiţiile de păstrare sunt departe de cele ideale.

      Uneori, sursa „analogică” e importantă. De pildă, cînd comandanţii militari din unităţile de zboruri speciale (eufemism pentru kamikaze) au hotărît să discute despre mecanismele de crimă ce au făcut posibilă trimiterea militarilor la moarte sigură, era prin 1981. Pe parcursul a vreo 14 ani s-au întîlnit periodic şi au mărturisit cu detaşarea dată de distanţa în timp. Totul a fost înregistrat pe bandă magnetică. Cîteva sute de ore de mărturii de la sursă reprezintă un patrimoniu de memorie extrem de valoros. Rămîne ca banda (perisabilă) să fie digitizată. NHK a pornit demult programul de digitizare a arhivei audio-video.

  5. fumurescu said, on 2010/03/13 at 03:50

    Bun! Bravo!

  6. delaepicentru said, on 2010/03/15 at 01:24

    Mulţumesc, Aline!

  7. Lidia Bradley said, on 2011/10/15 at 07:37

    Va descopar cu mare intarziere, dar tot trebuie sa va felicit pentru propunere si argumentatie. Mai clar nici ca se poate. Cum sunt o vesnica optimista, cred inca ca se va ajunge la digitizarea arhivelor.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: