Fără buletin

▲ Numărul „Fiarei” va lovi Japonia

Posted in Soluţii alternative, Teste by Marius Delaepicentru on 2012/02/23

În Dieta Japoniei se află un proiect de lege pentru înfiinţarea unui nou document de identitate, intitulat my number (MN).

Nu, nu este CNP. CNP există, dar este folosit numai în back office de către autorităţile Ministerului General (echivalentul japonez al MAI) la validarea internă a relaţiei dintre persoană şi adresa persoanei, inclusiv în procesul electoral, însă nu devine o parolă de acces pentru elector la urne*. CNP nu apare pe niciun document de circulaţie publică, dar, la cererea titularului, el poate fi aplicat explicit. CNP poate fi şi schimbat, dacă titularul consideră că cifrele îi sunt nefaste.

Să trecem la noul document. El va avea altă utilitate, similară cu cea a social security number din SUA. Va fi vehicolul de comunicare între bazele de date din agregatul sistemelor de asistenţă socială, fisc, autorizare (permise de armă, de conducere etc.).

S-a calculat că timpul de căutare prin hîrtii, şi confirmarea intermediată, a anumitor date despre cetăţeni, costă anual echivalentul a circa 3 md.euro. Asta, în condiţiile în care, statistic, cetăţeanul nu pierde mai mult de 2-3 ore/an pe la ghişeele statului. (comparaţi cu 74 ore/an în România)
Aşadar, documentul este menit a ridica productivitatea personalului din spatele ghişeelor, atît în folosul administraţiei, cît şi al cetăţeanului.

Fizic, documentul va fi de mărimea unei cărţi de vizită, cu fotografie şi CIP. Rolul CIP-ului este cel de criptare a numărului şi de securizare parţială a accesului.

Pe scurt, MN este mulţimea cu un singur element, concepută ca nod la intersecţia mai multor mulţimi de naturi diferite.

-MN fizic nu va fi obligatoriu de purtat. Este doar unul din multele documente admisibile pentru stabilirea identităţii.
-MN nu va fi obligatoriu de arătat la ghişeu. Cifrele pot fi reproduse pe gură, sau în scris, chiar la ghişeu, cu observaţia că operaţia ia mai mult timp pe „comanda manuală”.
-MN nu va fi destinat autentificării în tranzacţiile private. Cu alte cuvinte, nu trebuie să îl arăţi atunci cînd cumperi un automobil.
-MN poate fi înmînat unui reprezentant (un membru al familiei), fără prea multe farafastîcuri, procuri şi autentificări.
-MN pierdut poate fi anulat cu un telefon**.

Calendar

Proiectul de lege prevede eliberarea MN începînd cu ianuarie 2014. Operaţional va deveni 1 an mai tîrziu.
După 3 ani de aplicare experimentală vor urma rapoartele privind impactul, eventualele efecte perverse, inclusiv cele despre scurgerile de date personale în natură.

Obiecţiile faţă de introducerea MN în practică sunt îndreptăţite, mai ales cele ce privesc protecţia datelor cu caracter personal. Pentru a nu pune cetăţeanul în insecuritate, au fost prevăzute cîteva pîrghii în mîna sa.

Cu MN, cetăţeanul va putea alege dacă le lasă libere sau le blochează anumitor autorităţi accesul la date despre sănătatea sa. Switch-ul are două tăişuri. E firesc să vrei a ascunde numărul de plombe din gură. Dar cînd eşti diabetic, mai bine laşi datele la vedere. Cînd eşti diabetic şi locuieşti într-o zonă expusă catastrofelor, în locul de refugiu provizoriu poţi avea plăcuta surpriză ca, odată înregistrat acolo, să ţi se înmîneze şi raţia de insulină odată cu pătura.

Cetăţeanul nu va putea însă bloca accesul fiscului la datele sale despre venituri şi cheltuieli. Şi aici ar fi o mică discuţie. Cînd faci un „ciubuc”, te poţi trezi că fiscul a aflat de el şi ţi l-a înregistrat. Însă pentru a nu fi pus în insecuritate, în baza aceluiaşi număr, poţi accesa, eventual monitoriza online, orice mişcare despre circulaţia datelor tale personale. Cine, ce date şi cui i le-a transmis.
Există şi o parte luminoasă: formularul de declaraţie de venituri, îţi va veni parţial completat. Şi la venituri, dar şi la deduceri. Cînd ai înregistrat un nou născut, automat, deducerea de bază va fi ajustată. Sau: actualmente, pentru a deduce cheltuielile pentru sănătate (coplata, îngrijirea la domiciliu etc.) cetăţeanul trebuie să strîngă toate chitanţele de peste an şi să le depună odată cu declaraţia.
În noua configuraţie însă, nu va mai fi nevoie de chitanţe. Fiscul le va fi înregistrat deja, indiferent unde ai beneficiat de serviciile medicale, întrucît, în baza aceluiaşi sistem integrat, agenţii medicali şi paramedicali vor putea deconta mai des, creanţele la fondul de sănătate. (în prezent, unii agenţi medicali nu decontează serviciile decît la încheierea anului fiscal).

Un alt avantaj este că circulaţia informaţiilor financiare poate fi şi invers: de la fiscal la social. Cînd intri sub un anumit plafon de venituri, nu trebuie să mergi tu la primărie pentru a depune cererea de ajutoare (de încălzire de naştere etc.) Vei fi anunţat că, la data cutare, îţi va intra în cont suma cutare.

Chiar şi pentru contribuţia la pensie îţi poţi verifica online soldul. Deja sistemul de automonitorizare este gata, însă nu bazat pe MN, ci pe o carte poştală cu un număr provizoriu de acces.

Puse una peste alta, avantajele date de my number par a fi mai mari decît dezavantajele, altminteri bine compensate atît prin transparenţă, cît şi prin posibilitatea de reglaj al nivelului de transparenţă. Însă pentru ca un asemenea sistem să poată fi aplicat în România, este nevoie ca mentalitatea punitivă, resentimentară, intoleranţa la eroare, la pierdere/ distrugere, monotonia autentificării, intoleranţa la diferenţe contabile, atitudinea hiperprevenivă, paranoică, a legiuitorului, să fie suprimate definitiv.

––––––––
* La secţia de votare e suficient ca electorul să spună pe gură: numele (complet), adresa (sumar), data naşterii (sumar).
** În ROmânia, procedura de anulare a unui document pierdut este vital să fie simplificată la maximum. În legislaţia românească, anularea unui document de identitate este atît de greoaie, încît pare făcută în duşmănie. Este urgent ca anularea documentelor pierdute să nu mai necesite publicări în MO şi în gazete.

Reclame

● Memoria e ruşinoasă, însă, cu puţin efort, bănoasă

Posted in Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2011/04/22

Prin 1974, profesorul de socialism ştiinţific din liceu ne povestea că una din etapele viitoare, pe undeva pe la est de cele mai înalte culmi de dezvoltare socialistă, va fi cibernetizarea societăţii. E drept, lucrul s-a petrecut, dar întîi în prăpăstiile capitaliste, în timp ce cibernetizarea socialistă zăcea ferecată în centre de calcul, unde, pentru a obţine o dischetă de 5,25 inch, trebuia să scrii de mînă un referat de necesitate.

A urmat eliberarea de economia planificată, şi promovarea într-o eră a mercantilismului ţepar socialist. Ţeparii de partid şi de stat s-au mişcat şi se mişcă încă în paradigma parazitismului. I-aş putea ajuta să vadă dincolo de interesele lor mărunte, şi în acelaşi timp, să şi le şi satisfacă mai bănos.

Aflu că Arhivele Naţionale vor fi în sfîrşit informatizate pînă în dinţi. E bine şi mai tîrziu. Deşi unora le poate părea neverosimil, informatizarea este o investiţie de utilitate publică în infrastructură. Adică, şi în folosul actualilor ţepari economici. Pentru cei ce încă se îndoiesc de trăinicia şi de eficienţa autocolantelor kilobite pe pagini prăfuite, încerc să schiţez relaţia cauzală dintre memorie şi economie. Cum ar veni, între infrastructura memoriei şi buzunarul lor.

Într-unul din articolele mai vechi, arătam că, pentru cîţiva ani, Sugihara Chiune a locuit în Bucureşti, şi tot din Bucureşti a fost trimis pentru un an şi jumătate în lagăr. Spuneam acolo că statul român a rămas dator cu un act reparatoriu memoriei lui Sugihara.

Au trecut 65 de ani. Închipuiţi-vă că o gaură în asfalt rămîne neastupată pentru 65 de ani. Nu vă vine să daţi de pămînt cu responsabilul?

Conceptual, gaura din memorie şi cea din asfalt sunt surori gemene. Ambele produc pagube, inclusiv în bani. Numai că cea din asfalt afectează în principal planetarele, în timp ce cea din memorie, demnitatea. Sunt mai importante planetarele decît demnitatea şi eventual identitatea?

De ce e importantă demnitatea pentru un amoral mercantil? Păi, iată cum se înlănţuie lucrurile:

Toată lumea e de acord că România este subexploatată turistic. Ce trebuie să atragi turişti? Ce trebuie să îi oferi turistului pentru ca acesta să plece mulţumit şi să îţi trimită indirect şi alţi turişti?
Trebuie să îi oferi cîteva lucruri simple: respectul şi să nu îl laşi să se plictisească. Eficienţa în turism se măsoară în producţia de endorfine [μg/turist-km, μg/turist-eveniment sau μg/turist-zi]. Aşadar, un turism bun este un turism care trezeşte la maximum interesul şi plăcerea în timp şi spaţiu. Cum îi poţi trezi interesul cuiva străin de Căluşul nostru UNESC şi de ceafa la grătar? Dezvoltîndu-i reflexe şi făcîndu-l să îşi folosească cunoştinţe pe care le are deja. Ei ştiu de Comăneci. Comăneci? Vax. Toţi japonezii ştiu că „obiectivul truistic” se află de două decenii în SUA. Dacă vor s-o vadă nu traversează Asia, ci Pacificul.

Însă în ultimele două decenii, japonezii află din ce în ce mai multe despre salvatorul japonez al evreilor de la Kaunas. În viitorul apropiat, lecţia Vize pentru viaţă va intra şi în manualele de etică (poate de istorie), dacă nu cumva a intrat deja. România păstrează cel puţin în arhive urmele şederii lui Sugihara. Rapoartele Siguranţei şi ale Externelor sigur le conţin. Rămîne doar ca gaura să fie reparată bănos pentru România.

Aşadar, domnilor mercantili, dacă vreţi bani din turism, sprijiniţi recuperarea memoriei (şi deci informatizarea ANR). Odată recuperată, o puteţi apoi revinde, mitizată sau nu, pe yeni şi shekeli. Veţi crea locuri de muncă*. Veţi cîştiga bani. Ce-o fi aşa greu să înţelegeţi?

Ce puteţi face voi, agenţii de turism? Nu aveţi decît să îi presaţi pe executivii: primar (Oprescu?) şi ministrul turismului (Udrea?), să pună la vedere inscripţiile tetralingve în locurile pe unde a zăbovit Sugihara. Îl puteţi pisa la cap şi pe legislativul Preşedinte să dea pentru Sugihara un decret prezidenţial de scuze oficiale şi decorare postmortem, decret a cărui copie va fi un exponat în plus, în eventualitatea în care veţi fi atît de pricepuţi în afaceri, încît să deschideţi şi un mic memorial conex.

Dar pentru toate astea vă trebuie cercetarea istorică în arhive. Cu cît mai repede, cu atît mai bine. Time is money.

–––––-
* aşa cum, o mînă de evrei trăiesc în Yaotsu de pe urma memoriei lui Sugihara, ca ghizi pentru turiştii evrei. Aşa cum o mînă de lituanieni conduc la Kaunas grupuri de japonezi. Nu sunt destule cîteva zeci de obiective într-o ţară, ci mii? Nu le aveţi? Cine vă împiedică să le produceţi?
Cînd s-au pregătit JO de la Nagano, unul din multele obiective turistice, mai mult sau mai puţin butaforice din zonă, a fost un mic muzeu dedicat lui Henry Miller. Ce legătură putea avea Nagano cu un scriitor american? Păi, ultima sa soţie (nu şi văduva) fu japoneză. Organizatorii i-au dat femeii cîteva zeci de mii de dolari pe mînă şi au trimis-o în SUA să achiziţioneze cîteva lucrări grafice (HM le avea şi cu pictura) numai bune de luat ochii turistului. La ele a pus ce mai avea ea pe acasă, şi au încropit un mic muzeu-galerie.

După terminarea olimpiadei, încă un muzeu, de data asta dedicat olimpiadei, a sporit zestrea turistică.

%d blogeri au apreciat asta: