Fără buletin

● Afaceri grase cu „drepturile pozitive” ale maidanezilor

Posted in Scatoalce de Stat, Soluţii alternative, urgenţe umanitare by Marius Delaepicentru on 2012/06/12

Aflu de la radio NHK (într-o corespondenţă telefonată) că populaţia de lupi liberi a Suediei a ajuns la 242 de exemplare.

În Suedia, lupul este specie protejată. În ultimul timp însă, tot mai multe plîngeri de iamă în şeptel se înregistrează. În consecinţă, anul trecut, după o interdicţie de 45 de ani, autorităţile au permis vînarea a 30 de exemplare.
Vînătoarea a avut 12.000 de participanţi umani (nu este o eroare). Prilej de frumoase serbări cîmpeneşti.

Compar. Dacă considerătm aria forestieră (de 15% în nord şi 65% în sud) la dimensiunile Suediei, ar ieşi cam o Românie integral împădurită.
Ha, ha, ha! În Bucureşti, 242 de lupi sunt numai pe kilometrul pătrat. De unde se vede că, numai în Bucureşti, arie urbană (nicidecum forestieră), sunt de peste 150 de ori mai mulţi lupi decît în întreaga arie forestieră a Suediei.

Aflu din aceeaşi corespondenţă: întrucît a fost un an favorabil prăsilei lupeşti, la toamnă se vor mai vîna 30 de exemplare. Cu aceeaşi desfărşurare cinegetică.

Ce proşti sunt suedezii! Habar n-au de excedentul cronic de lupi urbani din Bucureşti.
Mai bine le trimitem anual cîteva vagoane de maidanezi, să aibă fiece suedez de un „trofeu al cantităţii”. Cel puţin municipalitatea Bucureştilor va cîştiga un ban cinstit din vînzarea lor, şi nu va da ţepe din iluzorii şi sisifice ferme canine, construite şi alimentate din bani publici şi din alte chete, mai mult sau mai puţin evazioniste. (Totul intrînd în buzunarele beizadelelor de primar, precum şi în puşculiţele de partid. Nu în ultimul rînd, ca taxă de protecţie. De protecţie a vieţii maidanezului.)

Voluntarii veritabili, uşor de prostit, au fost, sunt şi vor fi doar exploataţi, ca orice enoriaş de sectă religios-mercantilă. Iată cum, fervoarea religioasă de cult păgîn, mai pe scurt: strechea zoofilă aduce oportunităţi de afaceri, mai ceva ca în coloniile de pe vremea corporaţiilor olandeze de secol XVIII.

Întrebările şi le vor pune eventualii cititori ai articolului de faţă.

● Manual de sprijin cetăţenesc pentru primării

Posted in Drepturi individuale, Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2011/11/29

ARTICOLUL 35
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.

(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.

(*** – Constituţia României)

Sunteţi desigur exasperaţi de omniprezenţa maidanezilor şi a excrementelor aferente. Vă propun să vă oferiţi voluntar a asana domeniul public, dacă nu de prezenţa maidanezilor, cel puţin de excrementele lor. Iată de ce şi cum.

Să vedem întâi care este statutul maidanezilor. Ei sunt animale de pe domeniul public pe care nu le revendică nimeni în mod legal. Fiind vorba despre o faună vătămătoare ce produce anual mii de victime directe şi alte sute de mii indirecte, lucru ce se lasă cu mai multe sute de mii de zile nelucrate şi cu alte cheltuieli publice şi private, cineva trebuie să răspundă pentru pagube.

Legislaţia este însă încâlcită, autorităţile leneşe, interesate mai mult de conservarea fondului canin, pentru că şi firmele căpuşă trebuie să sugă. Exterminarea maidanezilor le-ar scoate de pe piaţă. Aşadar, primăria nu va fi niciodată interesată să extermine maidanezii, deşi, teritorial şi formal, este proprietara lor. Un proprietar care nu vrea să răspundă pentru proprietatea sa poate fi însă forţat să o facă. Legal, am încercat şi via Avocatul Poporului, însă nu am reuşit să clintesc vreo cută de şorici de pe faţa proprietarului. Ce rămâne de făcut? Rămâne să cooperăm cu proprietarul, recte, cu primăria.

Cum? E simplu. Fiecare dintre dumneavoastră să ridice de pe domeniul public excremente de maidanez, să le împacheteze frumos, eventual să le închidă în borcane etanşe şi să le trimită sau să le depună personal la primărie.

Fiecare colet va fi însoţit de o scrisoare, căreia i se va ataşa harta Google Earth, indicîndu-se locul prelevării excrementelor. În scrisoare, fiecare îşi va exprima temerile (altminteri justificate) că excrementele de maidanez s-ar putea să conţină germeni patogeni, că se teme pentru sănătatea copiilor săi şi că vrea să fie sigur că membrii familiei sale sunt în siguranţă. Dacă nu aveţi excremente la îndemână (greu de crezut) puteţi trimite probe de nisip, de noroi de pe trotuar, probe de sol. Solicitaţi certificat de inocuitate pentru materiile trimise la “analiză”.

Vă arătaţi în scrisoare disponibilitatea de a coopera întru însănătoşirea mediului citadin într-o ţară membră UE, bla bla. Mă rog, lozincile le puteţi lua din foarfecă cum doriţi. Puteţi consulta presa şi declaraţiile grangurilor locali în această materie. În orice caz, trebuie să fie o acţiune concertată şi întinsă pe luni de zile, până la alegerile locale (şi după). Puteţi repeta “procedura” ori-de-câte-ori doriţi şi puteţi.

Scrieţi la repetarea acţiunii că aţi aşteptat o rezoluţie de la primărie, că vă e teamă nu care cumva să se fi alterat proba pe traseu, şi mai trimiteţi un borcănel… Şi tot aşa, până se fac 10.000 de “probe” pe lună. Pentru 10.000 de probe e suficient ca 2.500 de oameni să depună o dată pe săptămână câte un colet.

Dacă duceţi probele personal, puteţi cere în prealabil şi o audienţă la ADP, la direcţia de sănătate sau, de ce nu, chiar la primarul general. Îi puteţi sparge borcanul în faţă, trântindu-l de planşeta biroului. Vă scuzaţi pentru cât de “neîndemânatici” sunteţi şi “îl liniştiţi” pe grangur spunându-i că, dacă de decenii nu ridică nimeni rahaţii, înseamnă că nu sunt chiar dăunători, dar nu sunteţi siguri. Mă rog, o întoarceţi cum vă convine, pentru că şi aleşii voştri fac la fel.

Nu veţi putea fi acuzaţi de răspândirea cu premeditare a germenilor patogeni, întrucât nu aveţi un certificat de analiză, şi nici primăria nu are. Susţineţi că borcanul s-a spart dintr-un accident.

Şi dacă nu veţi putea fi amendaţi, vă puteţi aduna în grupuri de câte 4-5 inşi, vă faceţi că nu vă cunoaşteţi unii cu alţii şi mergeţi la primărie. Sigur, după primele şarje, bodigarzii vor fi mai vigilenţi şi vă vor întreba ce aveţi în sacoşă. Nu vă fie teamă să spuneţi că aţi adus probe de fecale la analiză. Dacă vă vor opri la intrare, nu e nicio problemă. Staţi de vorbă cu ei şi, la primul zgomot de motocicletă sau la primul claxon de automobil, “tresăriţi” şi “scăpaţi” borcanul pe treptele primăriei. Daţi vina pe poluatorul fonic. “A fost un concurs de împrejurări, dom’le!” Motivaţi că nu aveţi echipament pentru strângerea cioburilor şi faceţi stânga-mprejur. Să se descurce ei, că de aceea sunt în serviciul cetăţeanului.

Dacă nu vă e lene (ca de atâtea alte ori) să participaţi la acţiunea antipolitică propusă, puteţi cel puţin să răspândiţi mesajul către alte organizaţii.

Drepturile nu se cer, ci se smulg.

Norme metodologice la prelevarea excrementelor de cîine

Această prezentare necesită JavaScript.

● Aştept bilanţul televiziunilor rupestre: RTV şi Antenele

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2011/11/24

Întrebarea pusă de mine la 27 martie, persistă. Presupunînd că Realitatea TV a găsit spaţiul locativ pentru plasarea ipoteticilor japonezi imigranţi, a găsit şi chiriaşii?

Pînă la urmă cîţi japonezi sinistraţi au găsit (şi pricopsit) instituţiile celei de-a IV-a puteri în stat, după verboasa campanie de la finele lunii martie?

Niciunul? Thii, ce proşti fură cei ce puseră botul la discursurile autoflatante vînturate de mogulizoare! Acum oricine îşi poate da seama de ipocrizia ce domină viaţa publică din România.

Cîţi japonezi sunt gata să emigreze?

Posted in Teste by Marius Delaepicentru on 2011/03/27

Iritat de ipocrita şi nerealista „acţiune umanitară” a Realităţii TV, de adopţie a japonezilor ajunşi chipurile, „maidanezi” şi dornici de a imigra în România, am luat Yomiuri shinbun de alaltăieri, (ediţia pe hîrtie) unde am găsit rezultatele unei anchete pe 100 de persoane sinistrate aflate încă în adăposturile provizorii primare. Desigur, anchetele jurnalistice nu sunt precise, dar pot da o măsură satisfăcătoare a „salturilor calitative”. Fie ele şi salturi peste mări şi ţări.

La data anchetei (24 martie) se aflau în aproape 2000 de adăposturi, 245.689 persoane refugiate (inclusiv cele din motive nucleare).
70% declară că vor să se întoarcă la locul de unde s-au refugiat. Asta înseamnă că „bazinul de elecţie” pentru Realitatea TV se reduce dintr-un foc la sub 73.600 persoane din moment ce doar 24% spun că nu mai vor să se întoarcă. Ceea ce în cifre ar însemna mai puţin de 59.000.

Să vedem şi alte detalii din tablou.

98% din repondenţi au casele distruse. (avantaj RTV)
Persoane cu rude de gradul I moarte/ dispărute: 12%.

Răspunsul la întrebarea; Dacă vi s-ar propune să vă mutaţi în grup în altă parte, aţi face-o? arată aşa: Da – 41%. Nu – 48% Altele – 11%.

Credeţi că localitatea poate fi reconstruită? Da – 48%. Nu – 36%. Altele – 16%.

Starea sănătăţii:
65% se declară sănătoşi. 34% suferă de: oboseală (13) anorexie (2) insomnie (15) tulburări emoţionale (3) hipertensiune (5) altele (8) (răspunsuri multiple).

Ce aşteaptă refugiaţii ca ajutor guvernamental? Sprijin la găsirea unui loc de muncă (21) sprijin la reconstrucţia casei (70) ajutor economic (50) ajutor medical (18) ajutor pentru îngrijirea bătrînilor (8) ajutor pentru educaţie (11).

O mică discuţie

Din răspunsuri ne putem da seama că majoritatea refugiaţilor sunt relativ sănătoşi, dornici să se întoarcă în locul de baştină, dornici de muncă, dornici să îşi reconstruiască locuinţele. Lotul celor susceptibili la emigrare trebuie căutat în rîndul insomniacilor, obosiţilor, instabililor emoţional, al celor rămaşi fără rude, sau al celor care nu mai aşteaptă nimic de la guvern. E de notat că ultimii sunt de negăsit în statistică, ceea ce arată mai degrabă dorinţa de a rămîne, decît pe cea de a emigra. Altminteri, dorinţa de a primi de la guvern un bilet de avion ar fi figurat în răspunsuri. În plus, cei dispuşi să se (stră)mute nu e clar dacă ar face-o mai la deal, în altă prefectură sau în altă ţară. În orice caz, nu ar face-o decît în grup, aşa cum au fost educaţi să acţioneze de cînd se ştiu.

Întrebarea persistă. Presupunînd că Realitatea TV a găsit spaţiul locativ pentru plasarea ipoteticilor japonezi imigranţi, a găsit şi chiriaşii? După măcănit, pare că RTV a lăsat-o jos.

––––––
Informaţi despre, şi consideraţii pe marginea situaţiei din Japonia postcataclism, în coloana de comentarii.

%d blogeri au apreciat: