Fără buletin

Diaspora nu are nevoie de reprezentanți speciali (II)

Posted in Soluţii alternative, votul prin corespondenţă by Marius Delaepicentru on 2014/11/26

Adineaori, de la Curtea Supremă a Japoniei* s-a scoborît firmanul care stabilește că trasarea colegiilor electorale la alegerile pentru Senat, din vara anului trecut, a fost neconstituțională. Raportul greutății specifice între cel mai greu și cel mai ușor vot a fost de 4,77. Curtea a considerat că raportul este profund inechitabil și că trebuie ajustat la realitățile demografice.
Curtea a respins însă cererea de anulare a rezultatului alegerilor.

Decizia de azi se adaugă la una anterioară, dată după ce mai multe instanțe regionale au stabilit aceeași problemă la alegerile din decembrie 2012, pentru Camera Reprezentanților, cînd raportul incriminat a fost de peste 2,3. Curtea a recomandat atunci că tolerabil este raportul riguros mai mic ca 2,0.

Credeți că România stă mai bine? Hm! Numai dacă ne gîndim că există reprezentanți pentru diaspora, unde bazinul electoral este indefinit, ne dăm seama că putem avea raporturi aritmetice chiar mai urîte, cu cel puțin un ordin de mărime mai mari decît cele din Japonia.
Aștept ca oameni deștepți din partidele existente în România să facă analize similare și să atace la CCR legea electorală. Sper ca CCR să constate neconstituționalitatea colegiilor din diaspora.
Nu poți legifera reprezentarea din diaspora după reguli de drept canonic. Diaspora trebuie să voteze prin corespondență în colegiile în care fiecare elector a avut ultimul domiciliu stabil în țară.

——————-
* Curtea Supremă are și o divizie constituțională, similară cu CCR.

★ Am reclamat la DNA expulzarea ilegală a cetăţenilor români

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2014/11/11

From: Marius
To: anticoruptie@pna.ro
Sent: Tuesday, November 11, 2014 4:42 AM
Subject: Expulzare ilegală (UTF-8)

(codificarea caracterelor grafice Unicode UTF-8)

Denunţător: Marius MISTREŢU
CNP: 1XXXXXXXXXX
Adresa: Japonia (cenzurat)
Telefon: +81-082-240-0237

Stimaţi domni,

Perimteţi-mi să vă semnalez un concurs de fapte pe care le consider profund anticonstituţionale, petrecute într-o bună parte a secţiilor de votare din străinătate din incinta ambasadelor şi consulatelor României. Exemplific cu ceea ce am aflat din mass-media.
Pe data de 2 noiembrie 2014, cu ocazia turului I al alegerilor prezidenţiale. La Ambasadele României în: Marea Britanie, Belgia, Franţa, Germania, Spania, Italia etc., precum şi la consulatele din Torino, Munchen etc., procesul de votare a fost închis, iar electorii aflaţi în incinta ambasadelor, alungaţi mai mult sau mai puţin contondent. Inafara faptului că organizatorii au adus atingere drepturilor politice înscrise în Articolul 36 din Constituţie, (cu reflectarea în Articolul 385 din Codul Penal) ceea ce reprezintă in sine o faptă anticonstituţională, alungarea potenţialilor electori din incinta ambasadelor şi consulatelor României, este expulzare de facto a cetăţenilor români de pe teritoriu românesc.
Articolul 19 din Constituţie interzice expres expulzarea cetăţenilor români de pe teritoriu românesc. Ei pot fi eventual extrădaţi, dar numai în baza unor tratate internaţionale şi numai în urma unei decizii judecătoreşti. Cetăţenii români din incinta ambasadelor au fost alungaţi fără măcar să li se dea o explicaţie, fără măcar a fi identificaţi. Cu alte cuvinte, nu li s-a recunoscut nici măcar calitatea de subiect de drept. Au fost alungaţi aşa, ca şi cum ai alunga un cîine.

Deşi formal pare o faptă minoră, efectele în plan social sunt dezastruoase. Mînia legitimă, resimţită de o bună parte a societăţii, se manifestă în stradă, inclusiv la ora la care vă scriu, în mai multe oraşe din România şi chiar şi din Uniunea Europeană. De partea cealaltă, contramanifestaţiile cetăţenilor ce au perceput alungarea electorilor din secţiile de votare din străinătate ca pe ceva normal, sunt efectul direct al învrăjbirii comise de organizatorii alegerilor prezidenţiale şi de mediile de informare la dispoziţia lor.

Stimaţi domni,
Întrucît faptele sunt grave, responsabilii mulţi şi “foarte guvernamentali”, vă imvit să investigaţi împrejurările în care două articole din legea fundamentală au fost încălcate grosolan, masiv şi extrem de periculos pentru însuşi statul român. Înregistrările video publice, precum şi cele ale camerelor de supraveghere din incinta misiunilor diplomatice vă sunt suficiente în probarea caracterului sistematic al expulzărilor ilegale suferite de cetăţeni români de pe teritoriu românesc.

Cu adînc respect,

Marius Mistreţu
Hiroşima

Notă: Întrucît nu sunt sigur că denunţul de faţă vă va parveni, îl voi posta şi în formularul online de pe saitul DNA. Log-ul de acolo vă va ajuta să vă convingeţi că sunt un cetăţean real, iar nu un program informatic.

★ Statul care își expulzează cetățenii se numește România

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat, Teste by Marius Delaepicentru on 2014/11/10

Vreți să aflați semnificația alungării cu forța a electorilor români din curtea ambasadei*) la închiderea urnelor?
Sunt cetățeni români, literalmente alungați din România.
Cu alte cuvinte, înaintea sloganurilor izolaționiste răcnite în stradă de megafoanele alea pesediste cu țîțe – le-ați văzut la televizor – însuși guvernul României și-a expulzat o sumă de cetățeni. Fără vreo sentință judecătorească. Arbitrar. Așa cum MSR Mihai I fu fugărit în ianuarie 1990 de către fasciile iliescului.
Îmi bazez observația pe ARTICOLUL 19 din Constituție, care zice:

(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.

(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.

(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.

(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.

Aștept un avocat deștept care să transpună faptele în păsăreasca juridică și să meargă cu hîrtiile la CEDO.

————————-
*) Curțile și clădirile ambasadelor și consulatelor României sunt teritoriu românesc.

Despre o filozofie a plinului

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2014/11/07

Se spune că înţelepciunea orientală este a neantului, a predestinării, a mersului pe şine. Aparent aşa ar fi. Cifra zero şi conceptul de mu (nimic, nonexistenţă) îşi au originea pe undeva prin lumea indiană. Vă propun însă să vedem partea plină a paharului.

Citim prin necroloagele contemporane: a plecat dintre noi lăsînd un gol imens… etc., etc.
Hm! Ce gol? În ce constă golul? Dacă cei rămaşi resimt un gol, el nu poate fi decît golul din rutine. Într-adevăr, gesturi şi cuvinte curente rămîn dintr-odată suspendate. Intervine, vrînd-nevrînd, argumentul optativ: da, dar ar mai fi putut să facă atîtea lucruri!.
Optativul e o virtualitate. Cum poţi lua ca reală o virtualitate, o extrapolare a reflexelor şi rutinelor tale? Cine poate garanta că cel mort ar mai fi avut ceva de dat?

Suntem, şi lăsăm în urmă, exact ceea ce suntem în stare să turnăm, cît putem să turnăm – conştient sau inconştient – în ceilalţi. Nici mai mult nici mai puţin. Putem prelungi turnarea, cu dispoziţii testamentare, de pildă. Dar asta ar înseamna să le umplem timpul celorlalţi cu acţiuni şi trăiri pe care poate nu şi le doresc. E o formă de manipulare, de colonizare, de trufie. Deşertăciune, la urma urmei. Umplem un gol cu alt gol.

Şi atunci întreb: unde e golul? La occidentali sau la orientali*)?

În credinţa budistă, cel plîns la nesfîrşit este reţinut în interregn. Nu părăseşte complet nici lumea asta, nu poate ajunge nici pe cealaltă lume. Iată cum, jelania prelungită devine o formă de egoism.
Norma universală, atît în Occident, cît şi în Orient, este trei zile.
E drept, mortul însuşi se poate ajuta, eliberîndu-i pe cei rămaşi, nu numai de povara testamentară, dar şi de memorie.
Forma supremă de cuminţenie este să le laşi celorlalţi cu limbă de moarte, inclusiv liberatea de a te uita. Nu e greu: Mă puteţi uita. O virtualitate vidă ce de fapt scoate din latenţă plinul din ceilalţi. I-ai umplut de bucurie, de nervi, de respect pentru valori, de cunoştinţe, de recunoştinţă, de bani, de mînie etc., dar partea ta nevolatilă rămîne în ceilalţi. Poţi muri cu seninătate, chiar dacă ţi-ai umplut viaţa doar măturînd curtea şi i-ai îmbrăţişat pe cei dragi.

Micul meu eseu sper să acopere un gol de înţelegere a “miracolului” japonez după dezastre. Nu e niciun miracol. E viaţă trăită în prezent. Şi nimic mai mult.

————————
*) Ştiu că lucrurile sunt infinit mai nuanţate. Simplific şi aproximez sprijinit pe clişee, doar cu scop retoric.

★ Interesul public nu permite exclusivități

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2014/11/07

Atunci cînd relatam despre cataclismul din 11 martie 2011, am primit tot felul de invitații, de la organizații media din țară, care mai de care mai leșinate și mai arogane, să iau legătura cu ele. Le-am refuzat pe toate și le-am pus să stea la robinet. Cu toatele preluau și titrau, la diferențe de secunde, „exclusivități” copy-paste. Am considerat că ceea ce transmit e de interes public, și că ar fi fost imoral să avantajez pe cineva. Iată că veni vremea să mă și lămuresc de ce am făcut așa.

În campania pentru alegerile prezidențiale, cei doi candidați propun soluții divergente de confruntare televizuală. Candidatul socialist consideră că confruntarea trebuie să aibă loc în patru studiouri TV ale tot atîtor televiziuni generaliste și de știri, pe patru buchete de teme. Celălalt propune confruntarea televizată în unul-patru centre universitare. Desigur, temele pot fi altele, de la sesiune la sesiune, dar, ceea ce e mai important, fără restricții la accesul televiziunilor. Toate televiziunile își pot trimite care de reportaj, dacă nu se vor înțelege la retransmisie. Se pune întrebarea:

Care dintre soluții este mai bună?

Am fi tentați să zicem ambele. Să vedem ce zice legea:

Citez din legea  Nr. 504 din 11 iulie 2002 actualizată la 11 iulie 2014.:

ART. 10
(1) Consiliul Naţional al Audiovizualului, denumit în continuare
Consiliul, este autoritate publică autonomă sub control parlamentar şi
garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.

Nu ne prea folosește, dar aflăm că CNA e responsabil de garantarea interesului public. Alegerile, ca bun public, iar candidații, ca vectori, sunt de interes public.
Cît de mare e interesul public? (atenție! nu vorbesc de „interesul publicului”) Păi, fiind alegeri prezidențiale, adică, directe și universale, interesul public este neîndoios.

În condițiile astea, are cineva dreptul să aleagă ce organizație media să organizeze și să transmită confruntarea candidaților? Poți monopoliza interesul public într-un format la latitudinea unei organizații comerciale? Cu ce drept acorzi exclusivitatea unei televiziuni și nu alteia, atîta timp cît toate au în statut serviciul în interes public? Teoretic, se poate aplica dreptul natural. Concret, se trag la sorți atît numele televiziunilor, cît și ordinea în timp. Dar, cum asta ar da naștere loviturilor de picioare pe sub masă, în lumea amorală a comerțului, e de evitat.

Să vedem ce zice legea citată. Am găsit o prevedere care delegitimează exclusivitățile:

ART. 21 (1)
Evenimentele de importanţă majoră pot fi difuzate în exclusivitate numai dacă difuzarea nu privează o parte importantă a publicului din România de posibilitatea de a le urmări în direct sau în transmisie decalată în cadrul unui serviciu de programe cu acces liber.

Așadar, o interdicție ce face din propunerea candidatului socialist apă de ploaie.

Concluzia e că CNA trebuie să intervină de urgență, să-i dea un firman peste bot candidatului socialist, care habar nu are despre echitate, despre egalitatea de șanse și despre interesul public, și să facă clare condițiile propuse de celălalt candidat. Cu atît mai legitimă propunerea, cu cît, însăși funcția de președinte de republică interzice discriminarea persoanelor, fie ele naturale, fie juridice.

★★ Securizează-ţi dreptul de vot

Posted in Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2014/10/25

Am scris la ambasada din Tokio. Le recomand tuturor cetăţenilor din diaspora care nu vor ajunge la vot, să trimită somaţii similare.

Daţi să circule!

Marius MISTREŢU
Adresa (cenzurat)
telefon: 082-240-00237
custode al paşaportul CRDS 1543XXXX
CNP 1XXXXXX400XXX

Stimaţi domni,

Mă numesc Marius MISTREŢU, cetăţean român, rezident permanent în Japonia, cîrciumar autoangajat în Hiroşima. Permiteţi-mi să vă anunţ că distanţa nerezonabil de mare pînă la secţia de votare din incinta Ambasadei, precum şi treburi personale, mă împiedică să particip la alegerile prezidenţiale de pe 2 noiembrie 2014.
Ţinînd seama de caracterul profund mafiot al Executivului (şi Legislativului), vă rog să cooperaţi întru securizarea drepturilor mele politice.
Rugămintea mea este:

1) Pînă la 31 octombrie 2014 să îmi trimiteţi, via e-mail, o declaraţie din care să reiasă că datele mele personale nu vor fi folosite la fraudarea scrutinului.

În continuare:

2) Fie că primesc asigurările scrise de la dumneavoastră, fie că nu, voi notifica şi Biroul Electoral din cadrul MAE cum că, din motivele enumerate mai sus, nu îmi voi exercita dreptul de vot la alegerile citate.

3) Lipsa unui răspuns din partea dumneavoastră şi a unei confirmări de primire din partea BEC-MAE, o voi interpreta ca tentativă de fraudă. De aceea voi depune o notă de informare la DNA. Pentru verificări ulterioare.

Am marcat cu X cifre sensibile din datele mele personale. Vă previn că însuşi accesul dumneavoastră la baza de date a MAI, întru identificarea mea administrativă, vă transformă în suspecţi.

Vă mulţumesc.

Cu stimă,

Marius Mistreţu
Hiroşima

Tiberius Claudius Maximus, omul care l-a decapitat pe Decebal…

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2014/09/02

Marius Delaepicentru:

Un cercetaş l-a ucis pe Decebal. Frecţia cu sinuciderea ţine de istoria aia eroizantă pe care ne-o băgară pe gît în şcoală.

Originally posted on :

wrgwrgwg

Decurionul (un fel de plutonier) Tiberius Claudius Maximus, veteranus, născut pe la anul 69 e.n., a fost omul care l-a capturat și decapitat pe Decebal (despre care legenda spune că s-a sinucis pentru a nu fi prins) și care, stabilit în Philippi, în Macedonia, și-a ridicat în timpul vieții (se vivo faciendum curavit) o stelă funerară pe care și-a gravat CV-ul (cursus honorum), ilustrându-l cu scena în care el, pe cal, il capturează pe regele dac, care, pe stela soldatului, spre deosebire de scena oficială de pe Columna din Forum, ridică mâna cerând să fie cruțat, în loc să se sinucidă, ca în versiunea oficială.

Nimic nu ne spune că Tiberius Claudius Maximus ar fi călătorit la Roma după ridicarea Columnei lui Traian și că el ar fi știut ce figurează pe columna. Orgoliosul său mormânt spune un adevăr personal mai credibil decat cel imperial, oficial:

explorator in…

View original 318 more words

▲ Eroziune pluvială la Hiroşima (II) – Pietrele trec, apa rămîne

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2014/08/27

(urmare din numărul trecut)

Să ne facem o idee despre substratul pe care e aşezat oraşul. Partea intens urbanizată este aşezată pe o deltă. Jumătate din arie este însă recuperată din mare, prin îndiguire şi umplere cu rocă. Astfel, începînd cu era Meiji, delta a fost extinsă antropic cu aproape 3Km, înghiţind şi patru mici insule muntoase. În amonte, oraşul s-a dezvoltat pe versanţii văii. În special pe versantul drept, uşor mai domol, cu viroage ceva mai largi. Soluţia e relativ simplă. Se retează muncelul, iar cu materialul rezultat, fie se extinde terasa formată prin retezare, fie se cară roca în mare, unde formează încet, încet, un şes util. Terasele artificiale sunt apoi parcelate şi transformate în cartiere sistematizate (numite danchi – terenuri grupate) cu terenuri rezervate pentru şcoli şi grădiniţe, parcuri comunale şi case de cultură, prăvălii şi magazine. Unele danchi pot fi dedicate şi activităţilor industriale, dar separate de cele de locuit.

SONY DSC

În fundal poate fi văzut un danchi din profil. Nu are mai mult de 10 ani de cînd fu dat gata. Voi reveni la terasare ceva mai încolo.

Muncelul din tîrgul Yagi s-a dezvoltat “organic”. Lipsa spaţiului din luncă a dus la săparea şi nivelarea unor parcele-alveloe mici, pe care au fost construite locuinţe. Sunt două grupuri de locuinţe construite în regie publică (municipală şi respectiv judeţeană). În rest, locuinţe private. În dezastrul de pe 20 august însă, nu se poate spune că locuinţele ar fi fost cauza declanşării lui, ci substratul.

Munceii Hiroşimei sunt formaţi din roci vulcanice numite diorite (mai exact, granodiorite) apărute cam pe cînd se îngîna Cretacicul cu Paleocenul. Pietricele concoidale, agregate slab, fără pic de ciment. În interstiţii, coeziunea pare să o facă mai degrabă argilele rezultate din alterarea dioritelor. Roca se poate fărîma uneori cu mîna. Nu e greu de intuit că un pietriş vag apretat se surpă la solicitări mai mari. Asta face ca apele ce străbat munceii să aibă vaduri înguste, foarte sinuoase (ţinînd seama că la un cot rîul erodează în special partea din exteriorul arcului) şi terase înguste şi scunde. În tot judeţul sunt doar două segmente cu chei, semn că roca fermă este rară.
Iată, de pildă, în imaginea de mai jos,
în partea de nord-vest a muncelului, un cot cu o rază de curbură nu mai mare de 50m, subîntinde o culme lungă de aproape un kilometru şi jumătate, deşi diferenţa de nivel nu depăşeşte 230m. Un ditamai amfiteatrul, format, nu e greu să intuim, prin surparea repetată a muntelui. Puţin mai la sud-vest de cot se vede şi urma unei alunecări de teren de mari proporţii. Probabil, nu întîmplător, locul se numeşte Oshiageyama (Muntele împins în sus). S-a format un mic platou numai bun pentru terenuri de golf (la Vest) şi pentru construit locuinţe pe trei platforme (în viitor. acum, terenul pare doar în curs de netezire)

Pe versantul estic, mai puţin expus eroziunii rîului Ota, dar brăzdat de torenţi, panta medie este de 28 de grade. Acesta se pare că este şi unghiul de taluz natural al rocii. Din păcate, îmbibarea rocii face ca unghiul de taluz natural să se micşoreze suficient cît să se declanşeze surparea.
După ploaia din 20 august, se estimează că volumul aluviunilor depuse de torenţi va însuma echivalentul a 80.000 de basculante.

Aşadar, situaţia nu este roz. Se estimează că numai în judeţul Hiroshima sunt peste 30.000 de locuri periculoase. La ploaia din 20 august, doar 76 s-au exprimat. 31 au ucis. Celelalte urmează a fi descoperite.
Cert este că placa cu defrişările cauzatoare de viituri catastrofale nu prea ţine în cazul Hiroşimei. Muncelul era complet împădurit pe versantul estic. Deducem că o circulaţie superficială a apei de ploaie ar fi mai puţin riscantă. Iar o circulaţie superficială poate fi făcută prin terasare şi umanizare. Iată că danchi, deşi par a strica un echilibru, dimpotrivă, prin amenajările hidrotehnice de captare şi drenaj, contribuie la stabilizarea pantelor. Că veni vorba de drenaj, în vizita de duminică am luat cîteva imagini ale canalelor. 2014-08-24-081
Se poate observa că, deşi fu puhoi, nivelul apei în canal nu se ridică mai sus de prima treaptă.

Iată o altă imagine, cu confluenţa a două canale. Mai sus este unul din torenţii ucigaşi.

2014-08-24-082

Apa tulbure este semnul că pe pante instabilitatea este încă mare.
SONY DSC
Încă un curs drenat, ce trece printr-o arie de locuit. La fel de tulbure. Deocamdată.

Observăm supradimensionarea canalelor de drenaj şi neglijarea torenţilor. În viitor, probabil, stabilizarea pantelor va fi prioritatea, odată cu marcarea locurilor periculoase. Dar despre organizarea prevenirii din “software” a dezastrelor, vom vorbi în episodul următor. Numărul mare de morţi (66 pînă azi, din care doar 53 fură identificaţi) arată oarece uşurătate.

(va urma)

▲ Eroziune pluvială la Hiroşima (I)

Posted in urgenţe umanitare by Marius Delaepicentru on 2014/08/26

Pentru început reproduc aici ştirea pe care am preluat-o din alte surse şi am adaptat-o pe Facebook.

Pe 20 august a căzut o ploaie de 204mm în mai puțin de 3 ore. (media precipitațiilor din București în 3 luni și echivalentul mediei multianuale a întregii luni august în Hiroșima.) În nordul oraşului Hiroșima, pe valea Ota, torenții au pătruns în cîteva așezări. Viitură de bușteni, stînci și mîl.
Se adaugă surpări de pantă și cîteva alunecări de teren minore.
(…)
Dezastrul a fost amplificat de erodarea văilor torenților, dislocarea stîncilor, care au prăvălit arbori, la rîndul lor, devenind mangealîc pentru dislocarea altor arbori și stînci. Intervenția pompierilor și a trupelor de apărare este îngreunată de nenumăratele capcane din conurile de dejecție.(…)

Cele mai nevinovate victime sunt însă din cauza surpărilor de mal. Dacă vecinătatea unui torent face ca locuitorii să se refugieze în timp util, malul se prăbușește fără preaviz. O casă din cartierul Yamamoto, a fost parțial surpată de mal. Doi copii de 2 și respectiv 11 ani ce dormeau într-o cameră, au fost tîrîți de valul de mîl și pietre. Se petrecea la orele 5:30. Părinții, împreună cu fiul mijlociu au scăpat pentru că erau în bucătărie şi respectiv în altă cameră.

Premierul Abe, aflat la o partidă de golf în Yamanashi, a întrerupt-o deîndată. La orele 11 dădea ordinul de suplimentare a trupelor de apărare pînă la 630 de militari.

Ploaia intensă este un fenomen rar în Hiroșima. Recordul de precipitații intense fusese de 101mm. Conform datelor Ministerului Transporturilor și Amenajării Teritoriului, În zona calamitată, suma a depășit 237mm în trei ore, cu un maxim de 120mm căzuți într-o singură oră.
10623603_894604690569039_6856726538923371251_o
În fapt, un curent de aer cald și umed a intrat dinspre SV și a întîlnit un front atmosferic venit din Marea Japoniei. Circulația aerului cald are loc pe o direcție mai puțin obișnuită. De regulă, aerul cald vine mai dinspre Sud. De data asta, mai dinspre Vest. Ceea ce produce cîrlionți atît pe coasta estică a insulei Kyushu, cît și în golful Hiroșima.
Nori
Obstacolele de relief au făcut ca aerul cald să se ridice și să alimenteze constant precipitarea. Un mare cîrlionț noros ce face să plouă îndesat, zgomotos și fulgeros, pe o arie relativ mică.
10630671_894608837235291_1365843290929917887_o
Profilul căderilor în timp
Se observă două reprize de cîte 20mm la orele 21 și 23 și căderea corpului principal de 237mm, între orele 2 și 4. Cumulat, în sectorul Kabe, au căzut 287mm.

De aici în jos, aflăm mai multe despre ceea ce a urmat.

Ieri, 24 august, erau raportaţi 49 de morţi şi 41 de dispăruţi. Între timp se făcură 54 de morţi, iar despre dispăruţi, televiziunile au schimbat brusc modul de raportare. Iniţial spuneau cîţi sunt, fără alte comentarii. De ieri încoace, formula a devenit: “există temeri că 28 de persoane sunt dispărute”. O ambiguitate care ne aruncă în ceaţă. Nu ştim dacă cifrele diferite (41 urmat de 28) sunt semnul că ele trebuie adunate, sau că dispăruţii s-au împuţinat mai repede decît a crescut cifra morţilor.

Cert este că de data aceasta, numărul probabil al morţilor va fi de aproape trei ori mai mare decît în urmă cu 15 ani, cînd, în urma unei ploi de iunie, în altă parte a judeţului se înregistrară 31.

Pe 20 august, numărul surpărilor şi al erodării masive a torenţilor a fost de 76, din care, 31 în zone populate. Dar cel mai violent au fost lovite aşezările de sub versantul sud-estic al muncelului din imagine.
1404958_894698000559708_688598326276037937_o
Conurile de dejecţie au avansat cu 1Km, înecînd case şi curţi.

Un profesor de la un liceu industrial din oraş, comparînd imaginile 3D ale muncelului, a estimat volumul de material aluvionar cărat de pe versantul cu pricina, la circa 500.000 metri cubi de: rocă, nisip, mîl, arbori, moloz. Sigur, cea mai mare parte din materialul aluvionar s-a vărsat şi se varsă în continuare, în rîul Ota. Costul curăţirii este estimat la aproape 100 milioane USD.

Actualmente, înlăturarea obiectelor mari se face mecanic, cu utilaje grele, dar îndepărtarea de fineţe, numai manual. Sunt concentraţi 3.300 de militari, poliţişti şi pompieri. Se adaugă alte sute de voluntari locali. Voluntarii din alte părţi sunt priviţi cu suspiciune, deoarece s-au raportat deja cîteva furturi, cu toate restricţiile de circulaţie de pe străzile colmatate.
Peisajul arată cam aşa:
SONY DSC
Drumul naţional #54, care străbate şesul de sub munte este deja curat, deşi fu traversat prin numeroase locuri de viitură.
2014-08-24-083
Dar cele secundare sunt doar pe jumătate din lăţime practicabile, din cauza sacilor cu aluviuni şi a altor obstacole.
2014-08-24-088

Pe o uliţă ascendentă, situaţia arată cam aşa:
2014-08-24-094

Alţii sunt mai avansaţi cu curăţenia:
2014-08-24-097

Documentele din biroul unei companii stau la uscat după grilaj:

2014-08-24-104

Linia ferată este decolmatată, dar se pare că circulaţia nu va fi reluată în cursul anului. Spaţiul este strîmt. Au prioritate utilajele de: intervenţie, salvare, excavare şi transport.
2014-08-24-106
2014-08-24-089

Staţia Bairin din tîrgul Asa Minami este goală goluţă:
SONY DSC

Şcoala generală Bairin a devenit cartierul general al trupelor de intervenţie. Am văzut vehicule ale poliţiei din Yamaguchi, Osaka şi Kagawa (Shikoku).
2014-08-24-108

Pe DN54, însă, unde se află multe magazine de automobile, cu spaţii largi de parcare, alte utilaje şi cartiere generale sunt plasate.

2014-08-24-114
Aici este centrul de comandă al echipei Ministerului Transporturilor şi Amenajării Teritoriului. Alături, vehicule ale trupelor de apărare. Pe praporii de pe prelate scrie mare: angajat pentru dezastru.
Operaţia amplă de salvare din partea trupelor de apărare are o puternică componentă de PR. Trupele de apărare au fost adesea luate la rost de către civili, pentru că ar mînca banii publici degeaba. Dar odată cu relaxarea obligaţiilor americanilor în apărarea Japoniei, simultan cu obrăznicirea Chinei, se pune problema ridicării capacităţii de luptă, atît intensiv, cît şi extensiv în teatre externe, lucru ce nu e permis de Constituţie decît dacă art.9 va fi îndulcit sau direct abolit. Legislativul şi Executivul lucrează atît la legislaţia aferentă cerută de tratatele internaţionale, cît şi la percepţia publicului. Aşa se explică prezenţa praporului.

Cîinii dresaţi că găsească victime îngropate sunt scoşi la treabă. SONY DSC
Din păcate, zgomotul elicopterelor angajate de televiziuni le cam perturbă auzul şi le scade randamentul.

Pompierii şi-au grupat utilajele în faţa unui magazin universal:
2014-08-24-087

Televiziunile şi-au găsit parcare pentru carele de reportaj în curtea unui magazin ce vinde maşini Mazda:
SONY DSC
Punct de observaţie cu vedere la torent.

Iată-le şi carele de reportaj:
2014-08-24-085

NHK, ca de obicei, mai discret, şi-a pus autospeciala undeva la loc mai retras:
2014-08-24-107

Oamenii îşi văd de ale lor. Pe la ora 17 puteam vedea traversînd DN54 pîlcuri de voluntari cu hainele stropite de mîl şi cu cîte o lopată în mînă. Am păstrat discreţia, deoarece începînd cu ziua a treia de la dezastru, oboseala şi stresul le-ar putea scădea toleranţa la intruşi cu aparat foto.

2014-08-24-111
Nervii se întind şi mai tare atunci cînd începe să plouă. Şi a fost o aversă de ploaie ce i-a făcut şi pe militari să părăsească aria dezastrului.

Apa continuă să curgă tulbure, semn că substratul nu s-a aşezat.
La punctul de confluenţă al canalului colector al torenţilor, cu rîul, punct situat vreo 3-4Km mai la vale, la kilometrul 8,4 al rîului Ota, se vede clar diferenţa de culoare.
SONY DSC
Ca întotdeauna, nu lipseşte pescuitorul în ape tulburi.

(va urma)

Adoptă 2 tone maidaneze de noroi steril și zgură pe an!

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2014/08/25

Tot aud și văd indignați ecologari protestînd că se mai sparge cîte un baraj, că se încălzește planeta, că nu se împuiază balenele. Băieți civilizați, cu cocteiluri Molotov, cu răngi. Să le spun că 300Kg de sterile datorează omenirii prin simplul fapt că poartă un tricou cu o inscripție lăcrămoasă? Le spun.
Un ecologist responsabil și-ar lua acasă cele 7t de sterile produse de industria minieră pentru fabricarea automobilului personal. Bașca minimum 250Kg de zgură de furnal și de convertizor. Dacă au casă de beton armat, alte 20t de steril îl așteaptă. Televizorul: circa 3t. Calculatorul cu monitor: 5t. Verighete: 4t. Smartphone 2t. Și tot așa…
Am evaluat datoria fiecărui om de pe planetă la 2t de sterile miniere pe an.

Așadar, dragi ecologari:
Adoptați cîte 2t/an de sterile maidaneze ca să salvați planeta! Puneți-le în vestibul, ca să nu deranjați vecinii.

★ În plimbarnița gîdei la Cotroceni s-a petrecut o faptă penală

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat, Talanga de identitate, Teste by Marius Delaepicentru on 2014/08/11

Am trimis la DIICOT un denunţ penal cu următorul conţinut:

—– Original Message —–
From: Marius
To: diicot@mpublic.ro
Sent: Monday, August 11, 2014 4:52 AM (UTC+9) 10 august 22:52 ora Bucureștilor
Subject: Culegere ampla de informatii cu caracter personal

Denunţător: Marius MISTREŢU
CNP (cenzurat)
Adresa: (cenzurat)
telefon nr.: (cenzurat)

Denunţ

Stimaţi domni,

Ştiţi probabil că astăzi, 10 august 2014, personalul postului de televiziune Antena 3 a incitat publicul la o acţiune neautorizată, îndreptată împotriva interesului public, în preajma Palatului Cotroceni. Ca urmare a îndemnului mdiatic a ieşit un număr neprecizat de cetăţeni în locul indicat. Desigur, nu sunt în măsură să apreciez dacă acţiunea de azi are caracter politic, şi dacă e legal ca un post de televiziune să îşi propună scopuri politice, dar:

Ceea ce doresc să vă semnalez, este campania de strîngere de semnături de susţinere pentru un candidat la alegerile prezidenţiale, un anume Mihai GÂDEA, după cum apare pe formularul ce însoţeşte protestul neautorizat. (v. foto)

Postul Antena 3 are o reputaţie foarte proastă, întărită de sentinţa pronunţată de CAB pe 8 august a.c. împotriva fondatorului trustului de presă Intact, Dan VOICULESCU, pentru fapte grave. De asemeni, persoane din conducerea postului citat sunt în cercetări penale pentru infracţiuni de şantaj şi extorcare, specifice grupurilor interlope. În aceste condiţii, personalul întregului post Antena 3 devine suspect de infracţionalitate organizată cu încălcarea legii 677 / 2001 privind protectia datelor cu caracter personal.

Întrebări legitime: Cum pot garanta organizatorii strîngerii semnăturilor susţinătorilor, confidenţialitatea datelor cu caracter personal în condiţiile în care ANSPDCP nu a publicat încă vreun ordin sau vreo autorizaţie în acest sens? Nu cumva scopul colectării este mai probabil a fi cel infracţional?

Stimaţi domni,

Întrucît Culegerea de informaţii cu caracter personal sub masca unei candidaturi la preşedinţie îi transformă pe semnatari în potenţiale victime, vă rog să verificaţi dacă:
1) a fost eliberată vreo autorizaţie de deţinere şi prelucrare a datelor cu caracter personal de către ANSPDCP în numele numitului Mihai GÂDEA şi dacă este anterioară datei de 10 august 2014.
2) scopul real pentru care grupul suspect a fi interlop strînge date cu caracter personal (infracţional, comercial etc.)
3) sunt, sau nu, îndeplinite alte condiţii legale şi dacă există, sau nu, infracţiuni conexe sau concurente.

(Anexez două fotografii publicate pe Facebook de către doi jurnalişti: Vali PETCU şi Dan TURTURICĂ)

Vă mulţumesc.

Cu adînc respect,

Marius MISTREŢU

Hiroşima
10 august 2014

10553599_700030550065867_5546786331380117895_n

10600391_10152722858183777_1144066780589851894_n

Blenoragie sau sculament?

Posted in Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2014/07/27

Odată cu fuziunea ce tocmai s-a consumat cu un căluş în gura Monicăi Macovei, la alegerile prezidenţiale din toamnă, poporul va avea de optat între candidatul puciştilor A şi cel al puciştilor B.
(PMP oricum a fost nuţificat şi destructurat de desantul Udrea.)
Cu atîţia gonococi de doi poli, poporul va avea de ales între blenoragie şi sculament.

Este momentul potrivit ca un candidat independent, fără vreo boală ruşinoasă, să răsară şi să ia potul cel mare.

Tagged with: , , , , , , ,

Ce program ai pe 7 noiembrie 2017?

Posted in Drepturi individuale by Marius Delaepicentru on 2014/07/16

…Încă nu știi?

Ți-l spun eu. Presupunînd că nu vei fi în pușcărie, mort, sau mort în pușcărie, și nici șomer sau pensionar, vei fi convocat sub sancțiunea concedierii, la marea defilare prilejuită de aniversarea centenarului Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. Va trebui să preamărești superioritatea socialismului biruitor și eventual pe semidoctul semizeu din capul statului.
Asta, dacă vei continua să stai pînă atunci cu curul pe cămașă și vei tolera ca milioane de oameni fără prea multă gîndire critică să aleagă un președinte bolșevic sau național-socialist.

Sună nasol? Propune-ți în viața reală să previi mai mult de 10 oameni de pericolul care îi paște. Să îi convingi că e o afacere proastă pentru ei și pentru copiii lor, căpșunari sau nu.

„Mă copile, ştii când ne-o fost nouă ăl mai bine în Ardeal? Când or plecat politicienii unguri şi încă nu veniseră ăia români”

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2014/07/10

Marius Delaepicentru:

Un text memorabil.

Originally posted on Sare'n Ochi:

de Sabin Gherman

Cam o dată pe săptămână mă sfădesc cu un prieten de peste munţi pe chestia asta a transilvănismului. El zice că nu-i bine să spunem tot adevărul, că popoarele au nevoie de minciuni frumoase. Într-un fel, îl înţeleg – numai că se enervează şi varsă halba de câte ori îi amintesc cum se plimba Iorga, prim-ministru de-atunci, cu Lincolnul cumpărat de timişoreni pentru Timişoara. Lui Iorga i-a plăcut maşina şi a luat-o la Bucureşti, pur şi simplu. El, la rândul lui, îmi aminteşte de ciurdele de ardeleni ajunşi la guvernare şi bucureştenizaţi mai repede decât au învăţat adresa de la minister. Amicul meu îmi spune apoi că „ce-ai bă Ghermane cu Mioriţa şi meşteru’ Manole?”, că astea-s mituri fundamentale. Şi vărs şi eu halba, de ciudă că nu-s aşa deştept să-nţeleg cum au ajuns mit fundamental doi români invidioşi care vor să omoare un alt român. Nu…

View original 342 more words

● Nu poţi face Poşta poştă dacă-ţi arăţi impotenţa de la o poştă

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat, Soluţii alternative, votul prin corespondenţă by Marius Delaepicentru on 2014/03/27

Recurent, apare tema privatizării Poştei Române. Ca de obicei, interese divergente, opinii divergente. Unele, argumentate doctrinar. Tot doctrinar voi încerca să arăt de ce NU poate fi privatăzată Poşta Română fără o normă critică prealabilă de drept constituţional.

Pe 6 iunie 2012 am arătat soluţia de continuitate la exercitarea dreptului de vot prin corespondenţă: secretul votului se prelungeşte cu secretul corespondenţei. Ambele, libertăţi constituţionale.

Adversarii votului prin corespondenţă susţin cu acte semnate şi parafate că acesta este imposibil, deoarece Poşta Română nu ar fi în stare să asigure secretul corespondenţei. Cu alte cuvinte, Poşta Română ar fi neconstituţională. În loc să amelioreze apărarea libertăţilor cu pricina, adversarii consideră precaritatea Poştei calamitate naturală, şi ridică duşmănos din umeri. OK.

Problema este că aceiaşi adversari ai votului prin corespondenţă sunt partizanii privatizării Poştei, invocînd nu-ştiu-ce norme europene şi doctrine minarhiste. OK, dar, se pune întrebarea:

Cum pizda mă-tii ai pretenţia la Poştă privată, cînd nu eşti în stare să o faci fiabilă din punct de vedere constituţional?
A! Pretinzi că ai putea-o reglementa din afară? Păi, cum ai putea da Poşta pe mîini private, cînd tu semnezi negru pe alb că statul este impotent în privinţa asta, chiar şi cînd Poşta se află 100% în ograda sa? Insecuritatea libertăţilor cetăţeneşti este obvious de evidentă.

Vă rog să notaţi schizofrenia fundamentală şi să o exploataţi.
Orice discuţie despre privatizarea Poştei poate fi încăluşată simplu şi definitiv, cu documentele Consiliului Legislativ, ale comisiilor de profil şi ale plenului, în care se arată “lipsa de oportunitate”.
Orice discuţie despre privatizarea Poştei poate fi începută NUMAI după legiferarea votului prin corespondenţă, intrarea lui în vigoare şi aplicarea largă în cel puţin trei scrutinuri. Abia după ce raportul despre efectele votului prin corespondenţă va fi fost adoptat fără observaţii critice majore, se poate discuta despre privatizarea Poştei.

▲ „Coadă” la plata impozitelor în Hiroșima

Posted in Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2014/03/12

Loc: etajul 11 al unui magazin universal din centrul orașului.

Am ajuns pe la ora 14:15. Am luat bonul de ordine nr 687. La rînd intrase în sala de spectacol, transformată în instalație de strîns declarații de impozit, un lot de 10 deponenți, pînă la numărul de ordine 420. În 10 minute m-am lămurit că sunt două categorii de clienți. Cei care nu sunt în stare să își bage datele în computer – și care urmau să stea la „coadă” – și cei care sunt în stare. Ultimii puteau intra pe alt canal. Am intrat și eu cu ei. Nu înainte de a cronometra*). În orice situație avem prilejul de a afla lucruri noi. Am profitat de aglomerație pentru a măsura capacitatea instalației: la fiecare 2 minute intrau 10 inși din lotul „analfabet”. Pe un panou era afișat timpul de așteptare pentru fiecare categorie: 10 minute pentru alfabetizați, 40 pentru ceilalți.
În sală însă, posturile de lucru arătau la fel. Diferența consta doar în norma de ghizi. La analfabeți, era cam de 1 la 5, în timp ce la alfabetizați, cam 10-15 asistați pe cap de ghid. De aici și numărul de terminale: pentru analfabeți, fuseseră amenajate cam 140 de laptopuri legate în rețea. Pentru alfabetizați, 40. Cînd te împotmolești în script, și nici manualul de completare nu te ajută, ridici doar mîna și îți vine ghidul. Mai erau 8 posturi de lucru amenajate pentru deponenții bătrîni. Singurele prevăzute cu scaune și cu cîte un ghid la fiecare post de lucru.

În funcție de complexitatea declarației, și de cît de organizată e mintea deponentului, durata de staționare era între 10 și 45 de minute.
Accesul la formular se face în baza unui număr de 16 cifre primit prin carte poștală. După ce introduci numărul și parola, nu ai decît să verifici dacă datele personale (numele adresa etc.) corespund, și să bagi cifrele în baza de date, la articolele de calculație corespunzătoare. În cazul în care ai venituri impozitate deja, bagi datele acolo. Aplicația îți face totalul de plată într-un sens sau în celălalt. La sfîrșit, pui o cartelă IC cu un număr care nu te interesează. Cu ea mergi la una din cele 10 imprimante care o citesc, și în 6 secunde scot exemplarul care rămîne la deponent. O operatoare îți citește pe scurt: ați încasat atît, ați cheltuit atît, ați vărstat deja atît, banii vor fi scoși sau băgați în contul cutare, care vă aparține. OK? OK. După care aplică ștampila pătrată. Și cu asta, basta.

Sala de așteptare. Lobby-ul unei săli de spectacole.

Imaginea înfățișează spațiul de așteptare pentru „analfabeți”. Șorțurile-buzunar de pe spătarele scaunelor sunt echipamentul de lucru: clipboard, pix, manual de completare a ciornelor și ulterior a formularului electronic. În stînga este fumoarul.

——————-
*) 300 de declarații pe oră. Una la 12 secunde. De cinci ori mai repede decît a mers proverbiala votare din noiembrie 2009, de la Ambasada din Paris.

Cele 14% : argumentul cu “procentele de teritoriu” latinizate…

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2014/03/09

Marius Delaepicentru:

Hîrtie de muşte pentru românii verzi.

Originally posted on :

Image
Unul din argumentele pe care dacopații il găsesc esential pentru temelia credinței lor, deși el nu are nicio bază in istorie, lingvistică și antropologie, e cel al “procentelor de teritoriu”…

Romanii nu au ocupat decât 14% din teritoriul Daciei, spun ei (unii îți cedează până la 20%)… Cum a fost atunci posibil ca întreg teritoriul Daciei (României istorice) să fi fost latinizat?

Totul e fals in acest raționament, de la premisă până la detaliile demonstrației și concluzii.

• Prima premisă falsă este aceea că ar fi existat un teritoriu al “Daciei” care coincidea mai mult sau mai putin cu cel al Romaniei de azi, si ca pe acest teritori care e cel de azi al României s-ar fi vorbit acum 2000 de ani o limbă unică, precum și că intreg teritoriul României de azi era locuit de “daci”. Aceasta e o construcție romantică, fără temei in realitate. Toponimele dacice, așa cum sînt cunoscute imprecis de…

View original 889 more words

● Suveică cu Săvuică

Posted in Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2014/03/07

Zilele trecute, îndemnat de un prieten ce, ca şi mine, face buci pe Facebook, intrai să văd ce agramatisme mai secretă ex-ministrul IMM-urilor, “conservatoarea” de rit parvenistic, Grapini. După ce mă crucii bine, dădui peste o serie de fotografii trase la o gală de premiere, cică a ambasadorilor turistici ai României. Ediţia a II-a, după cum aflai ulterior. O frecţie tradiţională, sforăitor-patriotardă. Bine, inflaţia de gale laménate şi de ceremonii de premiere pentru cea mai… “exquisită” producţie de muşeţel la hectar, întru prostirea naţiei, nu mă mai surprinde. Că doar  e ţara impostorilor guvernamentali şi mediatici. La sindrofia de care zic, organizatorii fură doi: MAE şi algoritmicul minister al IMM-urilor, ex-păşunat de protejata voiculescului. 

Savuica Szabo
Îmi atraseră atenţia cîteva obiecte comune (v. foto): 1) operatoarea – o bine-dezvoltată tînără, din aceea veşnică – le înmîna “laureaţilor” 2) cîte două exemplare ale unei reviste.  Încet, încet, buchisii şi titlul revistei: Etiquette. Fuga!, la motorul de căutare… Ocazie cu care aflai şi numele operatoarei: Dana Săvuică, ridicătoare de moral priapic, de vreo 15 anişori, de când vîrî mustăţile iepuraşului Playboy în conştiinţa şoferului danubiano-pontic de tir.

Mă rog. Nefiind la curent cu “viaţa culturală” din România, mi-am zis că lipsa ambalajului şi a fundiţei s-ar datora faptului că obiectul cultural ar aparţine tot breslei turismului, căci a “tirismului” sigur nu era. Ca să n-o mai lungesc, formula matematică este: Etiquette ∈ Danei Săvuică, la rîndul său, exterioară turismului.
Ce naiba caută asta cu marfa terţă într-o instituţie publică, la o ceremonie publică?, mi-am zis.
Din agenţiile de ştiri scosei că Dana Săvuică tocmai fusese recrutată de Maria Grapini în ministerul IMM-urilor. Şi e pe statele de plată.

Carevasăzică, o persoană privată îşi promovează, fără perdea, fără ruşine, produsele comerciale*), într-o instituţie publică, posibil chiar pe bani publici.
Orice om dintr-o ţară civilizată ar fi remarcat oarece defecţiuni la „maşina de cusut” cu aţă albă:

Descoasem…

I) Conform cărui Cod de conduită/ etic şi de integritate** un consilier de ministru poate împărţi materiale promoţionale terţe?
II) În cazul în care distribuţia materialelor promoţionale se face în condiţii de legalitate, sub ce formă sunt împărţite acestea? Fac ele obiectul unei sponsorizări? De către cine? De către persoana care ocupă funcţia de consilier al ministrului? Şi mai ales către cine? Către ministerul la care distribuitoarea tocmai este angajată? Şi nu într-o funcţie oarecare, ci de consilier de ministru.
III) Dacă nu ne încadrăm în niciuna din situaţiile I) şi II), şi, Doamne fereşte, materialele respective să fi fost achiziţionate de minister, în ce condiţii a fost făcută achiziţia? Este cumva vorba de o achiziţie directă? Adică, Dana Săvuică cumpără direct de la Dana Săvuică?

Similitudini

Cazul îmi seamănă tot mai mult, atât prin schema de personal, cît şi prin firul suveicii, cu cel petrecut de curând în antecamera altui ex-ministru (Mariana Câmpeanu) unde se lăsă şi cu o condamnare.
Aştept ca Agenţia Naţională de Integritate, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice şi/sau DNA, după caz, să clarifice consecinţele nemerniciei.

Ultima oră

Ambasadorii cultural-industriali ai turismului, premiaţi de scula voiculescului cu suveica etiquettă, primiră zilele astea, într-un cadru simplu şi înălţător, paşapoarte diplomatice. Dar despre discriminatoarele documente de identitate româneşti voi povesti cît de curînd. Lăsaţi-mi niţel timp pentru concentrarea veninului.

——————————-
*) Dana Săvuică se lăuda pe-nu-ştiu-unde că publică o carte ce se vîndu în 20.000 de exemplare. Mersi. La pachet cu revista Cancan. Nefericita! Crede că instituţiile publice sunt un fel de Cancan cu ţîţe mai mari.
**) Aflai că proteicul Minister al Industriilor deţine şi un Cod etic şi de integritate, în completarea celor deja existente, aflate în vigoare. La art.2 (b) scrie că interesul public e mai sus ca cel privat. Iar la 2(f) zice clar cum e cu avantajele morale şi materiale. Dar la art.11, restricţiile privind folosirea imaginii personale sunt şi mai severe. Pentru conformitate: http://www.minind.ro/minister/cod_etic_ME.PDF

Miros de roșcată amară – la Humanitas, în Cișmigiu, pe 25 martie…

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2014/03/05

Marius Delaepicentru:

Pe asta să n-o scăpați.

Originally posted on :

Image

Într-un peisaj literar cu multe zone aride, într-un timp în care încă scriu (şi sunt publicaţi) atâţia veleitari cu ifose, într-o ţară unde eradicarea anemiei şi a rahitismului literar ţine de utopie, o carte cum e Miros de roşcată amară este echivalentul unui electroşoc. (Radu Paraschivescu)

Pe 25 martie, lansăm Miros de roșcată amară la Humanitas în Cișmigiu, iar imediat după aceea în Iași și Brașov. 33 de povești erotico-logotetice, in care principalul personaj e limba… Humanitas, cu o prefață de Radu Parashivescu… și copertă de Iepurele Mizantrop.

Neferi cu Verbul șovăielnic mi-au promis deja (înainte de a adulmeca măcar pielea roșcatei) un bad sex award

Voi primi cu bucurie, căci Logosul le pătrunde pe toate. Ba chiar le voi mulțumi, căci uneori trebuie să fii bun și omenos, doar pentru a deruta.

Cam așa curge începutul unei povești (la întâmplare) :

Leila cu fluturi în burtă

View original 609 more words

Jocurile de la Soci se încheie manipulator de Ziua Armatei Ruse și a deportării cecenilor…

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2014/02/23

Marius Delaepicentru:

Despre bișnița cu simboluri a ideologiilor resentimentare, în cuprinsul cărora fascismele și comunismele – sunt doar cele mai notorii.

Originally posted on :

Image
 
Astăzi, 23 februarie, e Ziua Armatei în Rusia, una din cele mai mari sărbători oficiale, la egalitate cu 9 mai. Este ziua creării Armatei Roșii în forma sa definitivă, prin recrutare națională, după victoria bolșevicilor în războiul civil.
 
Pentru caucazieni, care fuseseră masacrați și în războaiele de cucerire a Caucazului, și în timpul războiului civil, și, după aceea, în cel de-al Doilea Război mondial, când Stalin i-a deportat în masă, este cea mai odioasă zi din an (iar pentru mulți chiar din istorie).
 
Am mai scris despre genocidul din Caucaz și despre războiul de exterminare a poporului ubîh, ce trăia pe locurile unde se află astăzi Soci (cf. link mai jos).
 
Dar 23 februarie nu este doar ziua Armatei Roșii. Mai este și cea mai neagră zi din istoria cecenilor. Se împlinesc azi exact 70 de ani de la deportarea în masă a cecenilor. 
 
Pe 23…

View original 447 more words

★ Viscolul mi-a prins nevasta fără material absorbant. Și atunci, am decretat cod roșu

Posted in Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2014/02/01

acum 7 ore · editat ·

Am trimis la DIICOT următorul denunţ:

—– Original Message —–
From: Marius
To: diicot@mpublic.ro
Sent: Saturday, February 01, 2014 5:10 AM
Subject: Denunt penal (codificare Unicode UTF-8)

Marius MISTREŢU – cetăţean român cu domiciliul în străinătate, în calitate de denunţător
730-0028 Hiroshima-shi,(…) Japonia
Pentru confirmarea identităţii, de luni pînă sîmbătă, între orele 8 şi 16, ora României, puteţi suna la tel: +81-(0) şi întocmi un proces verbal.

Stimaţi domni,

Permiteţi-mi să vă prezint cîteva fapte cu consecinţe grave în plan: economic, social, instituţional, financiar şi nu în ultimul rînd, legal, puse la cale de către un grup de persoane pe care rămîne ca dumneavoastră să le identificaţi şi să le trageţi la răspundere, în cazul în care au abuzat de prerogativele pe care le au conform legilor în vigoare.

La data de 27 ianuarie 2014 a fost publicată Hotărîrea cu numărul 1/2014, prin care se instituie starea de alertă în trei judeţe, stare extinsă ulterior la 7 judeţe. Norma ce guvernează HG 1/2014 este Ordonanţa de urgenţă 21/2004 cu completările ulterioare.
Semnatarii HG în discuţie au considerat că fenomenele meteo sunt extreme. Şi au impus măsuri extreme, deşi meteorologic, codul roşu de viscol, tras de păr, duminică 26 ianuarie, între orele 15:00-21:00 nu justifica măsura radicală, deoarece nu iese din abaterile climatice tolerate pentru o ţară temperat-continentală.

Întrucît starea de alertă este o măsură brutală, binară, cu mare potenţial în încălcarea art.53 din Constituţia României, ea trebuie probată cu mare precauţie, fără dubii, şi mai ales influenţe politice. Influenţele politice sunt uşor de identificat, într-o ţară în care politicul parazitează orice. De pildă, interpretez prezenţa de luni a Premierului şi a Ministrului Mediului la prezentarea ţinută la ANM, ca indiciu de presiune politică asupra unui organ, altminteri independent, dacă numirea şi demiterea directorului nu ar sta în pixul Premierului.

Permiteţi-mi să contest oportunitatea instituirii stării de alertă, normalitatea fiind exercitarea neîngrădită a drepturilor şi libertăţilor. Aş fi făcut-o la Avocatul Poporului dacă nu ar fi fost un om de paie pus acolo de către exponenţii aceleaşi junte.

Drumurile sunt făcute pentru a fi circulate, nu barate arbitrar, pe termen nedefinit.

Avînd în vedere că, după ultimele informaţii despre infracţionalitatea guvernamentală, date statistice reluate şi de către Preşedinte în vizita de azi din Germania, sunt suspiciuni şi adesea certitudini că membri ai Executivului nu acţionează în interes public, ci mai ales în interesul lor şi al clienţilor politici, permiteţi-mi să îi suspectez pe decidenţii guvernamentali că, la luarea H1/2014 au manipulat inclusiv datele meteorologice în folosul lor: pecuniar, politic, electoral şi de imagine. Desigur, nu este nevoie să investigaţi toate aspectele, ci doar pe cele ce ating drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, precum şi interesele statului. Pe scurt, să cercetaţi atingerea adusă interesului public.

Beneficiile pentru cetăţeni nu se văd. Dimpotrivă. Golurile în aprovizionarea ce ţine de subsidiaritatea comunitară, lipsa punctelor de asistenţă sanitară, pricinuiesc deja suferinţe. Aflu din presă: joi 30 ianuarie, o bătrînică din zona vizată de HG 1/2014 spunea că localitatea este izolată de vineri 24 ianuarie şi că i s-a terminat rezerva de alimente. Iar distanţa de la vineri la joi nu este aceeaşi cu cea de la joi la vineri. Alta: la oficiul poştal Medgidia au fost furaţi 470.000 lei, împreună cu automobilul poştei. Iată, suspendarea libertăţii de mişcare, în loc să protejeze viaţa şi averea cetăţenilor, le pune în pericol. Spicuiesc: vicepremierul declara adineaori că încă mai sunt localităţi izolate, fără să spună cîte. Nu ştim de ce lucrurile avansează atît de încet, deşi la televizor vedem maimarii zilei inspectînd dezastrul provocat chiar de lentoarea lor şi a parteneriatului public-privat instituit tot de ei. Iată, prin limitarea abuzivă a libertăţii de mişcare, împiedicînd astfel manifestarea subsidiarităţilor naturale, familiale şi comunitare, HG 1/2014 are deja rezultate perverse. Prin suspendarea libertăţii de circulaţie a oamenilor şi bunurilor, a cel puţin 100.000 de camioane, economia pierde, după opinia specialiştilor, echivalentul a între 30 şi 70 de milioane de euro. Zilnic. Ca să nu mai spun că, joaca de-a codul roşu, fie el meteorologic sau politic, duce inevitabil la scumpirea asigurărilor, deoarece companiile îşi revizuiesc calculele probabilistice şi nu pot tolera să fie furate cu complicitatea Executivului. Ca să se protejeze, vor încărca nota de plată a asiguraţilor.

Trăiesc într-o ţară în care fenomenele extreme sunt un lucru frecvent. Vă pot confirma că niciodată ele nu au fost de natură să ducă la întreruperea circulaţiei rutiere pe arterele vitale, atîta timp cît asfaltul este la locul lui. Şi sunt un milion de kilometri, din care cel puţin 200.000 de importanţă vitală. Cel puţin 50.000 sunt expuşi căderilor masive de zăpadă şi viscolului.
Pentru a vă face o idee, pe 31 decembrie 2011, în prefecturile Tottori şi Shimane, situate la numai 35 grade latitudine nordică, a căzut o zăpadă de peste 100cm. Zăpada a scufundat peste 300 de ambarcaţiuni pescăreşti la edec. Au rămas blocate peste o mie de autovehicule pe şosele. Este drept, numai pentru cîteva ore, dar nu a fost instituită starea de alertă. Nimeni nu îşi permite să suspende drepturi şi libertăţi cetăţeneşti pentru mofturi guvernamentale.

Stimaţi domni,

ca să nu o mai lungesc, vă cer ca, în interes public, pentru prevenirea în viitor a paralizării artificiale, brutale şi abuzive a economiei, pentru prevenirea scumpirii asigurărilor de calamităţi, pentru împiedicarea dezmăţului în cheltuirea resurselor bugetare – ştiindu-se că intervenţia statului costă infinit mai mult decît pregătirea comunităţilor pentru iarnă – pentru prevenirea punerii cetăţenilor în situaţii incerte, prin care, viaţa şi averea lor sunt expuse pericolelor de orice fel tocmai de măsurile guvetrnamentale de “protecţie”, cu multe elemente comune “protecţiei” mafiote “soft”,

vă cer să verificaţi dacă instituirea stării de alertă în 3-7 judeţe a fost justificată. Vă cer totodată să verificaţi: legalitatea contractelor de dezăpezire, a graficelor de dezăpezire, a mobilizării resurselor angajate. Ultimele, deoarece nu sunt sigur că Curtea de Conturi are competenţe în a face evaluări de legalitate şi de oportunitate. (OUG 1/1999, la art. 36 face clară excepţia)

Cu adînc respect,

Marius Mistreţu.

2013 in review

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2014/01/02

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2013 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

Madison Square Garden can seat 20,000 people for a concert. This blog was viewed about 62,000 times in 2013. If it were a concert at Madison Square Garden, it would take about 3 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

★ Adrian Năstase nu este o instituţie a statului

Posted in Drepturi individuale, Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2013/12/03

Am trimis adineaori un denunţ penal pe numele lui Adrian Năstase. Se întrevăd şi complicităţi în guvern.

Marius MISTREŢU
(cenzurat)
Japonia
tel: (cenzurat)

Stimaţi domni,

Aţi fost martori la parada militară prilejuită de sărbătorirea Zilei Naţionale a României pe 1 decembrie 2013. La tribuna oficială aţi remarcat, nu mă îndoiesc, prezenţa numitului Adrian NĂSTASE (AN), născut pe 22 iunie 1950, condamnat pe 20 iunie 2012 la 2 ani de închisoare şi interdicţia unor drepturi, eliberat condiţionat în primăvara anului 2013.

Vă rog să observaţi că eliberarea condiţionată impune oarece restricţii asupra unor drepturi, în special drepturi politice. În acelaşi timp, interzicerea unor drepturi nu afectează demnitatea umană în chestiunile private, ci numai în cele publice şi/sau oficiale. Evenimentul la care numitul AN a participat este de natură: şi publică, şi oficială. Cu alte cuvinte, AN a încălcat cu bună ştiinţă decizia de eliberare condiţionată.
Simpla prezenţă a numitului AN la ceremonia oficială în tribună – iar nu în publicul privitor – îl face automat reprezentantul cuiva.

Pe cine reprezintă oficial AN?

Î. Pe sine?
R. Nu are dreptul. AN nu este o instituţie a statului.
Î. Poporul?
R. Nu mai are dreptul – chiar dacă fu parlamentar cîndva – deoarece decizia judecătorească a anulat şi demnitatea publică.
Î. Statul?
R. Nu, pentru că prim-ministrul era altul la 1 decembrie 2013.
Î. Statul, indirect, ca fost prim-ministru?
R. Nu, pentru că demintatea sa a fost limitată prin sentinţă judecătorească, la chestiunile private. Pe durata pedepsei, chiar în libertate fiind, nu i se poate îngădui orice în virtutea unei demităţi publice anterioare. Este ca la armată: ultimul ordin se execută. Iar ultimul ordin a fost cel de limitare a unor drepturi. Mai exact, tot ce ţine de demnitatea publică. (Cea privată nu face obiectul denunţului de faţă.)

Î. Are AN liberatea de expresie?
R. O are, dar în cadru privat. Adunarea de pe 1 decembrie 2013 era publică şi oficială. AN putea foarte bine să stea în picioare în mijlocul publicului privitor, laolaltă eventual cu alţi deţinuţi eliberaţi condiţionat. Dar nu în tribuna oficială.

Aşadar, nu există un temei legal pentru prezenţa lui AN în tribuna oficială. Este o ruşine pentru Armata Română să îi dea onorul unui puşcăriaş care abuzează de eliberarea condiţionată. Este un act de intimidare indirectă a Justiţiei, o demonstraţie de forţă, prin care AN arată propensiunea pentru impunitate. Propensiune, altminteri demonstrată pe parcursul proceselor în instanţă pe care le-a avut şi încă le mai are, culminînd cu fuga de sub escortă pe 20 iunie 2012. Este o insultă, repet: o insultă la adresa naţiunii şi o imagine urîtă pe care România o proiectează în exterior, din moment ce oameni care au probleme cu Justiţia, obiectivate cu prisosinţă, stau cocoţaţi în tribuna oficială. Este o invitaţie pentru mafioţi, pentru sperjuri, pentru proxeneţi, pentru terorişti şi pentru alţi ticăloşi să nesocotească legile ţării şi Constituţia. Cu alte cuvinte, o invitaţie la lezarea bunelor moravuri.

Prezenţa lui AN în tribuna oficială este un act reprobabil, pentru care Codul Penal prevede (citez):

Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice

Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

(Am subliniat partea relevantă.)

Stimaţi domni,

Ţinînd seama că în sarcina dumneavoastră cade apărarea interesului public, ţinînd seama că statul român se bazează pe moravuri sănătoase, vă rog să întreprindeţi cercetările, în interes public, pentru repararea prejudiciului moral adus naţiunii, Justiţiei, Constituţiei şi Armatei, de către numitul Adrian NĂSTASE, în complicitate cu funcţionarii din Guvern care au întocmit şi aprobat lista persoanelor cu acces în tribuna oficială. După caz, să investigaţi infracţiunile conexe (neglijenţă şi/sau abuz în serviciu) şi eventual să iniţiaţi şi repararea prejudiciului material (secretariat, corespondenţă, fond de protocol etc.).

Cu adînc respect,

Marius Mistreţu

▲ Senatorul Taro Yamamoto – comportament neparlamentar

Posted in Scatoalce de Stat, Teste by Marius Delaepicentru on 2013/11/02

Taro Yamamoto este un actor foarte popular la cei 39 de ani pe care îi are. Anul trecut a fost distribuit şi într-un film turnat în Hiroşima, film în care, întîmplător, fiul meu avu un rol episodic, secundar spre terţiar.

Îmi povestea fiul meu că, în multele ferestre inerente filmărilor, Yamamoto, altminteri un extravertit, îi aduna în jurul lui şi le descria apocaliptic urmările accidentului de la Fukushima şi cît de rele sunt centralele nuclare.

La alegerile parţiale pentru camera superioară a Dietei, din vara lui 2013, cu aceleaşi marote antinucleare, Yamamoto a candidat şi a fost ales.

Zilele trecute, aşa cum sunt uzanţele, oamenii împortanţi în viaţa publică, apăruţi în ultimul timp, fură chemaţi la Împărat. Întîlnirea este strict protocolară. Nu se discută practic nimic. Gestul este doar un certificat de bonitate cetăţenească atribuit de către simbolul viu, Împăratul. Cum protocolul cere ca Împăratul să schimbe două vorbe cu fiecare, cînd veni rîndul senatorului, acesta îi înmînă o scrisoare. Gest nemaiîntîlnit pînă atunci.

Întrebat de reporteri ce a fost în capul lui atunci cînd a nesocotit protocolul, Yamamoto şi-a expus din nou monomania antinucleară.
Lumea politică, dar şi oamenii de rînd, (pe Twitter), îl somează acum pe senator să demisioneze. Motivul este cît se poate de raţional: dacă este parlamentar şi recurge la mijloace neparlamentare pentru a-şi atinge scopuri politice, înseamnă că este incapabil să reprezinte alegătorii în Senat.

Încă nu se cunoaşte finalul incidentului. Cert este că gestul copilăresc al lui Yamamoto a fost o tentativă de a provoca Împăratul să se exprime în termeni politici, lucru interzis de Constituţie. Începînd cu era Taisho (1911), Împăratul nu s-a exprimat politic decît în două rînduri. Prima oară în 26 februarie 1936, în timpul unui incident sîngeros provocat de Armată în procesul de militarizare a statului (Incidentul 226), iar a doua oară acum cîţiva ani, în timpul unei controverse despre utilitatea arborării drapelului şi a intonării imnului de stat în şcoli. A doua oară, Împăratul a avut grijă să nu curgă sînge. S-a exprimat evaziv: “poate că nu e nevoie să fie obligatoriu”.

Hm! Mijloace neparlamentare pentru scopuri politice?

Trebuie să vă amintesc că parlamentarii USL au făcut mai mult decît să îi înmîneze o scrisoare Preşedintelui. Încă din 2011, cîteva luni au părăsit, au chiulit în masă din Parlament, iar între timp au pus-o de revoluţii cîmpeneşti cu mercenari în Piaţa Universităţii. Pe gerul Bobotezii, televiziunile senatorilor încălzeau carele de reportaj chiar şi cu lampa de benzină, numai să nu le scape vreun cadru netransmis. Psihoza lui Taro este o nevinovată obsesie, scuzabilă eventual clinic, spre deosebire de logistica şi bănetul puse în joc de actuala şi abjecta juntă ce controlează statul. Pihoză ce se prelungeşte pînă azi.

Oare cînd se va oprobria şi în România comportamentul neparlamentar?

Tagged with: ,

◎ Două fotografii

Posted in Chestii by Marius Delaepicentru on 2013/10/27

Încerc să vînd aparatul şi să îmi iau altul, tot cu film lat, dar fără rangefinder. Pentru prezentarea calităţilor optice am nevoie de un spaţiu în care să aplic fotografii la rezoluţie de 35-45 megapixeli.

Le cer scuze eventualilor vizitatori neinteresaţi de fotografie. Celorlalţi le recomand să meargă cu două clicuri succesive la imaginile cu rezoluţia cea mai mare.

EDIT: Din păcate, wordpress nu afişează fişierele mari. Încerc să le uploadez din nou… Nu merg afişate la rezoluţia maximă.
EDIT: Una din cele două imagini, cea albăstrie, poate fi afişată la 35 megapixeli.

Image3

Image5
SONY DSC

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 2,367 other followers

%d bloggers like this: