Fără buletin

★ Uneltele pentru construcţie trebuie să fie altele decît cele pentru destrucţie

Posted in Scatoalce de Stat by Marius Delaepicentru on 2012/07/24

Zilnic umblu pe o stradă ce urmează a fi lărgită. Actualmente, strada nu are trotuare, iar vehiculele circulă în sens unic. După lărgire se va circula pe două sensuri, iar carosabilul va fi bordat de trotuare.

Rînd pe rînd, clădirile de pe una din laturi au fost demolate, iar terenul de sub ele, achiziţionat de primărie şi împrejumuit. În spate, pe noul aliniament însă, au fost clădite alte edificii. Astfel, în 2007, un sediu de bancă, în 2008 şi 2009, două spitale private a fost reconstruite deja. Alte şapte, opt magazine au fost mutate în blocurile construite pe noul aliniament. Procesul a început în urmă cu vreo 15 ani şi este în curs. Azi, ultimele patru dughene sunt în curs de demolare. Încă de anul trecut, pe acolo pe unde s-a putut, a început şantierul subteran pentru caseta de utilităţi. Peste cîteva zile, frontul de lucru va fi eliberat complet.

Ce observăm? Primăria, prin consiliul local, legitim ales, nu şi-a permis să scurteze durata de utilizare a clădirilor ci a aşteptat cuminte, aproape două decenii, ca ea să se împlinească rînd pe rînd. Costurile de achiziţie şi penalităţile ar fi fost mult mai mari dacă planul de lărgire ar fi fost aplicat rapid. Ca să nu mai zic de prăbuşirea încrederii faţă de primărie, prin violarea dreptului de proprietate, prin lipsa de previzibilitate, prin cheltuiala suplimentară cu stingerea litigiilor iscate de un „Bitzkrieg” urbanistic dacă primăria ar fi acţionat pripit.

Îmi amintesc de o stradă ce face legătura între Calea Griviţei şi Calea Victoriei. A fost lărgită în mai puţin de o săptămînă. Clădiri încă în durata normată de utilizare au fost culcate la pămînt printr-o fluturare de mînă a dictatorului Ceauşescu.
Dar, să zicem că era totuşi vorba de clădiri antebelice.
Îmi amintesc însă de un bloc de garsoniere situat aproape de intersecţia Şoselei Virtuţii cu Bd. Păcii. Nu avea mai mult de 15 ani (din cei 60-80 cît e durata normată) cînd a fost demolat pentru a face loc pasajului Lujerului. Locatarii au fost umflaţi în cîteva zile şi strămutaţi aiurea.

Aşadar, vedem cum se face treaba într-un stat de drept, comparativ cu aceeaşi treabă într-o dictatură. Dictatura e nerăbdătoare, nu ţine seama de costuri, nu ţine seama de încredere, nu ţine seama de nimic.

Aşa a procedat şi Parlamentul pe data de 6 iulie. A suspendat un Preşedinte, înaintea îndeplinirii duratei normate a mandatului. Costurile le plătim deja. Uitaţi-vă la paritatea leu-euro.

Se tot bate apa în piuă despre cvorum la referendum. Se invocă nuş’ce comisii de la Veneţia.
Este bine să deosebim între referendumul constructiv (ca cel pentru reducerea numărului de parlamentari, sau de adoptare a unei noi Constituţii) şi un referendum destructiv.
Este firesc ca referendumul destructiv să fie condiţionat de un cvorum. Pentru demiterea unui Preşedinte, 50%+1 este încă un cvorum relaxat, în comparaţie cu viziunea din alte doctrine de stabilizare a democraţiilor. Nu există un iluzoriu principiu al simetriei, aşa cum nu există vreun principiu al dreptului cîştigat.

Aşadar, pentru a tempera o dictatură (în cazul nostru, a unei dictaturi parlamentare) cvorumul are un rol cît se poate de raţional şi de legitim.

Dacă, la referendumul de pe 29 iulie, poporul va pune botul la minciunile pulcăriaşilor din Parlament, şi se va duce la scrutin, nimeni să nu se mire cînd, în viitorul apropiat, va fi scos din casă şi aruncat în stradă. Dictaturile au prostul obicei să distrugă simplu şi eficient orice obstacol. Fie el şi obstacol uman nevinovat.

Reclame

● Cvorum

Posted in Drepturi individuale, Soluţii alternative by Marius Delaepicentru on 2010/11/17

Cînd la un scrutin local (nu mai ştiu dacă cel din 2000 sau 2004) participarea la vot a fost sub aşteptări, iar tendinţa era clar descendentă, Ion Iliescu a venit cu ideea eliminării pragului minim de participare prezent în legea electorală de atunci drept condiţie de validare a alegerilor generale. Iliescu a propus relaxara condiţiei cu pricina, pentru a evita un blocaj (altminteri, încă de neevitat, conform legii referendumului).

Recent, Camera Deputaţilor a eliminat cvorumul din regulamentul şedinţelor Biroului Permanent. Tot pentru evitarea blocajului, de data aceasta, parlamentar.

Sofiştii nu au întîrziat să apară. Nu mai departe, Blănculescu (Ionel?) şi Alina Gorghiu o ţineau langa pe la televiziuni, cu: „principiul democraţiei”, (care principiu?) cu ameninţarea cu „dictatura”, cu „Marea Adunare Naţională”, cu „bampiru'”…şi cu alte cataclisme.

Le-aş aminti celor doi sofişti citaţi, precum şi altora, poate mai inteligenţi, că mandatul de parlamentar nu este unul imperativ. De aceea, pentru adoptarea unei decizii colective, niciuna din condiţiile prealabile nu trebuie să fie mai importantă decît cea minimală într-o democraţie: votul majoritar al CELOR PREZENŢI.
Nu poţi chiuli în numele propriei conştiinţe, dacă tu, delegat al poporului nu catadixeşti să te prezinţi cel puţin la şedinţele Biroului Permanent. Lipsa ta de acolo este interpretată ca acord prezumat pentru orice decizie ar lua-o cei prezenţi. Ai auzit? Cei prezenţi.

Dacă nu ar fi aşa, atunci, în numele simetriei, eu, Suveranul, ar fi trebuit să fiu obligat prin lege să particip la scrutinul prin care tu ai fost ales. Or, deocamdată cel puţin, votul popular nu este obligatoriu. Mandatul tău nu e imperativ, şi nici prezenţa ta la BP nu e necesară. Tu vrei să fii absent. Eşti liber să fii absent.

%d blogeri au apreciat asta: