▲ Sentinţă de anulare a alegerilor din colegiile #1 şi #2 Hiroşima
Despre premizele perverse ce produc rezultatele perverse născute de legea electorală din România s-a tot discutat. Şmecheria cu decuparea colegiilor este strigătoare la cer, dar nimeni nu întreprinde nimic pentru a restabili echitatea.
Iată că japonezii, cu un sistem electoral asemănător, cu aceleaşi rezultate paradoxale – dar cel puţin cu cotă fixă de fotolii adjudecate prin redistribuire, ceea ce face ca întotdeauna 180 din cei 480 de deputaţi ai Camerei Reprezentanţilor să fie în număr constant – au luat taurul de coarne.
Într-o sentinţă a Curţii Supreme de după alegerile generale din 2009, a fost declarat neconstituţional raportul de 2,43 între greutatea celui mai uşurel şi respectiv cel mai greu vot. Raport rezultat atît din decuparea vinovată a unor colegii inegale numeric, cît şi din cauze demografice în timp.
Camera reprezentanţilor însă a ignorat decizia Curţii Supreme, iar la alegerile din 16 decembrie 2012, a trasat cele 300 de colegii exact ca la alegerile precedente.
Contestarea nu a întîrziat. Grupul de avocaţi pentru sănătatea sistemului electoral, înfiinţat în 1962, are deja 14 sentinţe pronunţate de tribunale judeţene, pentru 31 de colegii. Sentinţe călîi, în care se constată anticonstituţionalitatea greutăţii votului, dar nu sunt urmate de decizii de anulare a alegerilor.
…pînă ieri, cînd Tribunalul judeţean Hiroşima a declarat nule alegerile din colegiile #1 şi #2 Hiroşima*). cu observaţia că raportul faţă de medie al electorilor calificaţi a fost intolerabil de mic (0,65 în colegiul #1 şi 0,52 în colegiul #2) ceea ce ridică greutatea votului individual la (raportul invers) la 1,54X şi respectiv 1,92X. Cu alte cuvinte, un vot din colegiul #2 Hiroşima a fost de aproape două ori mai greu decît media. Într-adevăr, intolerabil. Decizia de ieri, de anulare a alegerilor în colegiile citate, este prima de acest fel de la intrarea în vigoare a actualei Constituţii (1946). Dragnea are de ce se teme acum.
Pentru a scoate din Camera Reprezentanţilor cei doi deputaţi (dintre care Kishida fu ales şi de nevastă-mea), va fi însă necesară o decizie a Curţii Supreme a Japoniei**) care să confirme decizia de azi a Tribunalului judeţean Hiroşima.
Vestea vine foarte prost pentru regimul Abe II, deoarece premierul, aşezat confortabil pe o majoritate îngrijorător de mare, tocmai declara prin ianuarie că nu e dispus să iniţieze modificarea codului electoral.
Sursa este Radio NHK, buletinul din 26 martie ora 0, dar ştirea poate fi găsită şi pe Yahoo! care citează din Asahi.
Pentru a ne da seama cît de departe suntem de noţiunea de echitate, trebuie să observăm că în Constituţia românească este „firesc” ca, în plenul Camerelor reunite, votul unui deputat să fie de 2,354X mai greu decît votul unui senator. Ceea ce e intolerabil în Japonia, devine tolerabil şi natural în promiscuitatea morală a Constituţiei iorgovane amendate.
–––––––––
*) Fără legătură cu subiectul: în colegiul #3 Hiroşima a fost o situaţie „românească”: Candidatul I – admis, Candidatul II – respins, Candidatul III – admis.
**) O secţie a Curţii Supreme a Japoniei îndeplineşte rolul de Curte Constituţională.
▲ Haiducie cu TVA
Din 1989, de la înfiinţarea TVA, Japonia a avut doar o creştere a taxei cu pricina, la 1 aprilie 1997, de la 3%, la 5% cît e în prezent. La 1 aprilie 2014, TVA va creşte de la 5% la 8%, iar de la 1 octombrie 2015, va sălta la 10%.
Despre creşterea TVA pînă la 15% în 2020, precum şi despre schema de aplicare, se ştia încă din anul 2004. Ce nu se ştia erau datele de la care vor avea loc măririle şi nici ce partide îşi vor asuma măsuri atît de impopulare. Proxima mărire, cea din 2014, a dus printre altele şi la scăderea drastică a popularităţii precedentului cabinet al coaliţiei conduse de PDJ. PLD a cîştigat alegerile din 16 decembrie 2012 cu un scor confortabil, conduce o coaliţie cu peste 66% din componenţa Camerei Reprezentanţilor şi are toată legitimitatea să devină executorul testamentar al defunctului Executiv. Se impune însă detalierea, nu numai la nivelul finanţelor, dar şi microeconomic.
Astfel, companiile comerciale, strîmtorate de creşterea TVA, nu vor avea voie să îşi facă un salespoint din declaraţia că îl scutesc pe client de TVA. Preţurile oricum vor creşte, fie şi numai pentru că guvernul Abe II şi-a propus ieşirea din deflaţia cronică (de două decenii) prin măsuri de inflare controlată. A trîmbiţa că scuteşti clientul de plata TVA este demagogie. Dar numai zădărnicirea demagogiei nu este suficientă pentru a motiva o interdicţie. Raţiunea interdicţiei zace însă în legislaţia antimonopol.
Dacă o companie ar fi tentată să prostească clientul cu haiduceala comercială cum că ea va suporta creşterea de TVA, ba, chiar TVA cu totul, celelalte îi vor urma, pentru că nu ar avea încotro. Vînd sau mor. Capcana socială, pe lîngă impactul negativ în morala publică*), ar avea ca rezultat o variaţie concertată a preţurilor. Or, variaţia concertată a preţurilor, fie ea în sus, fie în jos, este unul şi acelaşi lucru cu cartelarea. Cartelarea este o practică economică nocivă, interzisă de lege. Interdicţia este astfel justificată, şi moral, şi legal.
Începînd cu anul 1997, orice vînzător are obligaţia de a afişa preţul cu TVA inclus. Guvernul Abe II face însă o concesie. Întrucît vor urma două creşteri de TVA la intervale scurte (12 şi respectiv 18 luni), pentru a nu mări costurile de actualizare a etichetelor, vînzătorii vor avea dreptul ca, temporar, să afişeze preţul separat de TVA.
––––––––––––-
*) Mitul haiducului este prezent în cam toate culturile. Chiar şi în Japonia, sunt mii de filme ale căror tramă urmează scheme haiduceşti. Mitul haiducului amăgeşte setea naturală de dreptate a receptorului, chit că faptele din care el se naşte sunt cu mult mai triviale şi mai mercantile. Atunci cînd ele nu sunt ficţiune pură. Statul însă, dacă e stat de drept, are obligaţia morală să descurajeze pătrunderea mitului haiducului în treburile publice şi Justiţia de la bec. Demagogia eroizantă, bazată pe mitul haiducului, fie că e politică, fie comercială, fie mediatică, nu este de interes public.
▲ Rubeolă
Veşti îngrijorătoare de la Tokio. În ianuarie şi februarie s-au înregistrat peste 700 de îmbolnăviri de rubeolă. Mai multe decît în întregul an ce trecu. Se estimează o creştere încincită pentru anul 2013.
Rubeola, numită şi pojărel, sau pojarul de trei zile, este o boală foarte contagioasă, dar uşoară. Nu însă pentru gravide. Tocmai aici e problema. Rubeola are un mare potenţial teratogen. Anul trecut, şase nou-născuţi au rămas infirmi pe viaţă din cauza rubeolei congenitale.
Rubeola se previne prin vaccinul administrat în copilărie. Un studiu recent asupra gravidelor a arătat însă că una din patru nu (mai) are imunitate faţă de rubeolă. Una din cauze se află în creşterea vîrstei medii de procreare. Imunitatea la rubeolă, dobîndită într-o formă sau alta în copilărie, scade abrupt după vîrsta de 35 de ani. Dacă, acum două decenii, vîrsta medie de căsătorie era de 26 de ani la femei şi de 29 la bărbaţi, în prezent, media bate spre 30 de ani la femei. Un număr din ce în ce mai mare de naşteri la sfîrşitul şi după perioada optimă se petrec. După 35 de ani se consideră naştere la bătrîneţe. Adică fix după ce imunitatea la rubeolă se prăbuşeşte. Mutaţia socială explică imunitatea scăzută a unui sfert din gravide.
Măsurile de protecţie constau tot în vaccinare. Un nou rapel la gravide şi la femeile ce şi-au propus să facă cel puţin un copil în viitor ar duce la scăderea numărului de accidente fetale.
O particularitate a Japoniei este că în perioada martie-aprilie, odată cu rotaţia personalului de conducere în companiile mari, foarte multe familii îşi mută domiciliul, ceea ce favorizează propagarea bolii la distanţe mari de focarul primar.
Alin Fumurescu şi-a văzut teza de doctorat publicată. Cred că e bine ca şi troglozii docţi să vadă cam cum arată o lucrare de doctorat cu alte scrisori de recomandare decît cele venite de la plăgari influenţi.
Felicitări pentru Alin!
… a aparut intr-un sfarsit. Sa nu ziceti ca nu v-am spus. Se poate comanda de pe Amazon:
http://www.amazon.com/Compromise-A-Political-Philosophical-History/dp/1107029430
Ieftina ca braga 🙂 Cei interesati o mai pot consulta pe Google Books.
‘In this bold, scrupulous, and wholly original work of political theory, Alin Fumurescu undertakes a genealogy of this crucial but frequently maligned concept. In a fascinating reconstruction of the etymology of compromise, Fumurescu traces the roots of our ambivalence to the early modern world, when a largely positive English view that regards compromise as a healthy attribute of liberal politics diverged sharply from the French contempt for compromise as a betrayal of our innermost conscience. The author moves effortlessly from Athens and Rome to early modern Europe and beyond, connecting back up with today’s philosophical discussions of compromise. By tracing clear lines of influence between early modern intellectual history and our contemporary political tribulations, the author succeeds where…
Vezi articolul original 294 de cuvinte mai mult
★ Fotogramă cu membrii CNA sugînd pula voiculescului la gura şemineului
Articolul de faţă este prelungirea unei somaţii către CNA, în urma unei serii de linşaje mediatice cu care Antena 3 m-a blagoslovit.
–– Original Message ––
From: Georgeta Pretor Comunicare
To: Marius
Sent: Tuesday, February 26, 2013 5:20 PM
Subject: Raspuns CNA nr. 13855 RF/25.02.2013
Stimate Domnule Mistreţu,
Ca urmare a petiţiei dumneavoastră, înregistrată la C.N.A. cu nr. 13855/01.10.2012, la care aţi revenit printr-o adresă trimisă prin e-mail în data de 4 februarie, vă comunicăm că instituţia noastră a solicitat un punct de vedere postului de televiziune Antena 3 în data de 10.10.2012 şi ulterior în data de 04.02.2013, răspunsul primit în data de 20.02.2013, fiind redat integral mai jos:
(de aici în jos, punctul de vedere al Antenei 3)
„Exces de putere” isi propune sa contextualizeze subiectele importante din sfera politica dezvaluind intreaga poveste a personajelor implicate, aducând elemente noi si documente din trecut, analizand toate datele pentru a oferi publicului o imagine cat mai clara asupra evenimentelor. Productia se diferentiaza de celelalte emisiuni politice prin doua elemente: dezvaluiri importante despre decidentii din Romania si prezenta unui juriu care la finalul fiecarei editii va da un verdict.
Astfel, in emisiunea „Exces de putere” difuzata in data de 29.09.2012, moderatoarea Oana Stancu a discutat impreuna cu invitatii sai (Petre Roman, Dan Sova, Pavel Abraham, Adrian Ursu, Elena Cristian si Robert Veress) despre cheltuielile de transport inregistrate de cabinetul fostului Ministru Traian Igas precum si despre cazul de incompatibilitate al ministrului Vasile Cepoi in legatura cu modul in care a accesat fonduri europene in programul POSDRU. Printre aceste subiecte in cadrul emisiunii a fost facuta publica si „fabrica de plangeri penale” depuse la Parchet impotriva parlamentarilor care erau incompatibili dar au votat suspendarea Presedintelui Traian Basescu.
Prin plangerile, avand acelasi continut, petentii cereau inclusiv retinerea acelor parlamentari de catre parchet, prezentarea lor in instanta si emiterea unui ordin de interdictie care sa le interzica apropierea la mai mult de 100 m de cladirea Palatului Parlamentului.
Moderatoarea a precizat ca o astfel de plângere ii apartine unui domn pe nume Marius Mistretu care afirma ca este din Japonia, orasul Hiroshima. Astfel, au fost mentionate si blogurile care au prezentat articolele scrise de dl. Mistretu.
Invitatii din studio au discutat despre faptul ca plangerile cu acelasi continut erau semnate de diversi cetateni, unele dintre ele neavand niciun element de identificare (CNP, adresa etc.). moderatoorea mentionandu-I pe domnul Mistretu ca fiind singura persoana identificabila ca urmare a demersului jurnalistic.
In acest context o parte dintre invitati au pus la indoiala faptul ca dl. Mistretu locuieste in Japonia si ca ar fi persoana care a transmis astfel de plângeri. Respingem acuzatiile formulate de petent conform cărora moderatoorea impreuna cu invitatii au „proferat calomnii” la adresa dlui. Mistretu.
Astfel, in cadrul emisiunii „Exces de putere”, au fost puse in discutie subiecte de interes public, despre cheltuielile de transport ale Ministrului Traian Igas, despre plangerile penale depuse cu privire la unii membri ai Parlamentului precum si despre cazul de incompatibilitate al dlul ministru Vasile Cepoi. Fiecare invitat prezent in platoul emisiunii a avut posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere cu privire la subiectele dezbatute, moderatoarea intervenind pe parcursul emisiunii tocmai pentru a nu permite invitatilor sa se indeparteze de la subiectele emisiunii.
Cu privire la plangerile penale, demersul jurnalistic a fost motivat prin faptul ca modul in care erau redactate, lipsa datelor de identificare ale persoanelor semnatare, precum si indicarea in cuprinsul acestora a masurilor ce trebuiau luate de parchet, ridica mari semne de intrebare, cu privire la buna-credinta a unor astfel de persoane, cate vreme demersurile erau initiate cu evidenta tenta politica.
In ceea ce priveste ideile exprimate si modul in care acestea se exprima, „libertatea de exprimare, garantata de articolul 10 paragraful 1, sub rezerva paragrafului 2 al aceluiasi articol acopera nu numai „informatiile” si „ideile” primite favorabil sau cu indiferenta ori considerate inofensive, dar si pe acelea care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza. Libertatea presei include apelul la un grad ridicat de exagerare si chiar provocare.”
De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului afirma ca atunci când judecatorul trebuie sa aleaga intre protectia reputatiei sau drepturilor altora si protejarea, incurajarea discutiilor deschise asupra chestiunilor de interes public, prioritatea este acordata acestora din urma, ” libertatea de exprimare constituind unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice si una din cerintele prioritare ale progresului societatii si ale implinirilor personale”
Libertatea presei constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace prin care publicul afla si isi formeaza opinii despre ideile si atitudinile conducatorilor politici.
Fată de cele invederate mai sus consideram neintemeiate sesizarile dlui Marius Mistretu si va stam la dispozitie cu orice alte lamuriri si precizari pe care le veti considera necesare si va asiguram de deplina noastra disponibilitate si intregul nostru respect.
(pînă aici, răspunsul Antenei 3)
(De aici în jos, bulşitul CNA, partea a II-a)
De asemenea, direcţia de specialitate a C.N.A. a întocmit un raport de monitorizare referitor la emisiunea Exces de putere difuzată de Antena 3 în data de 20.09.2012. Conform raportului, la rubrica Fabrica de plângeri penale s-a făcut referire la numele dumneavoastră, punându-se problema dacă persoana există sub acest nume, având în vedere că sesizările trimise nu sunt însoţite de date personale de identificare, menţiunea Hiroshima Japonia neputând fi considerată suficientă.
Cu consideraţie,
Şef Birou Comunicare şi Relaţii cu Publicul,
Mihaela Tică
Răspunsul meu:
–– Original Message ––
From: Marius
To: Georgeta Pretor Comunicare
Sent: Wednesday, February 27, 2013 1:54 AM
Subject: Re: Raspuns CNA nr. 13855 RF/25.02.2013
Stimaţi domni,
Vă mulţumesc pentru răspuns. Dacă am înţeles bine, dumneavoastră (CNA) nu vedeţi nimic ofensator în a difuza o bîrfă despre o persoană care a semnalat la Parchet un fapt strigător la cer. Bîrfa televizată a avut loc fără contactarea mea prealabilă. (Antena 3 are acces la datele mele de contact.) Aş fi avut destule explicaţii pentru gestul de a reclama doi deputaţi nesimţiţi şi în consecinţă anarhişti.
Nu vedeţi nimic ofensator în a difuza o fotografie culeasă de pe un domeniu privat, protejat de drepturile de autor, înfăţişînd o cetăţeană japoneză (soţia mea) persoană care nu avea nicio legătură cu subiectul. Totul, FĂRĂ aplicarea mozaicului pe chipul ei.
Colac peste pupăză, după ce soţia mea este defăimată şi i se nesocoteşte dreptul la imagine, se face în studio şi o legătură logică falsă între Preşedinte, PDL şi mine, iar persoanele din platou se mai şi izmenesc în privinţa existenţei mele. Părinţii mei sunt şi acum opriţi pe strada şi oprobriaţi de către publicul de-gură-căscător la scîrbavnica emisiune.
Vă mulţumesc, am acum proba irelevanţei şi a nocivităţii CNA.
Pentru cazul (puţin probabil) în care CNA se răzgîndeşte, fişierul incriminator se află aici:[cenzurat]
Cu stimă,
Marius Mistreţu
Hiroşima
● Jurnalism prostesc
Mass-media au făcut un subiect din componenţa comisiei de elaborare a proiectului pentru noua Constituţie.
Se aduc obiecţii cum că unii din membri nu ar avea studii de specialitate: ba că unul fu tehnician la Tractorul, ba că altul fu învîrtitor de hîrtii la o fabrică de tricotaje, ba că nu ştiu ce bube profesionale ar mai avea în cap altul.
Jurnaliştii sunt într-o gravă eroare. Aceeaşi în care căzu Victor Socaciu atunci cînd clamă incompetenţa poporului în legiferare.
Constituţia nu este mai mult decît un document de bun simţ. Bunul simţ nu are nevoie de studii, nu are nevoie să respire aerul rarefiat al fineţurilor juridico-gramaticale.
Ce folos că actuala Constituţie este dezlînată axiologic, deşi la întocmirea ei au participat „somităţi” precum Iorgovan sau Dorneanu? Am analizat în cuprinsul blogului de faţă cîteva din aspectele constituţionale ce ignoră echitatea, reprezentativitatea, demnitatea, legalitatea etc. Iată! Dorneanu e complice la lovitura de stat (reuşită) din vara anului 2012. Nici Iorgovan nu excela în judecata limpede. Tot sofisme clocea ori-de-cîte-ori avea prilejul. Lui îi datorăm monstrul instituţional numit curent Plenul Camerelor Reunite.
Constituţia trebuie să reflecte doar valorile şi virtuţile împărtăşite de societate şi implicit de membrii constituantei, în acord cu normele internaţionale (puţine şi comprehensive).
Aşadar, nu studiile de specialitate sunt problema, ci caracterul membrilor comisiei. Acolo unde ura, invidia, dispreţul, cinismul, venalitatea, lenea, vanitatea etc. domină în grupul de reflecţie, niciun proiect de Constituţie nu poate ieşi bine. Asta aş vrea să evidenţieze jurnaliştii.
Oare cînd va înţelege presa chestiunile de bunsimţ?
★ Raţia de morcovi pe 9 zile
Acum 9 zile am somat CNA să îmi dea un răspuns în termen de 5 zile la reclamaţia din 1 octombrie 2012. Iată că CNA, excitat morcoveşte, a prins niţică viteză, chiar dacă depăşi copios toate limitele răbdării mele.
–– Original Message ––
From: Georgeta Pretor Comunicare
To: Marius
Cc: Tica Mihaela
Sent: Wednesday, February 13, 2013 8:32 PM
Subject: Re: raspuns intermediar nr. 14388/11.10.2012
Stimate Domnule Marius Mistretu,
Regretam ca rspunsul nostru vine cu intirziere si mai ales ca nu este inca intr-o forma finala.
Dorim sa va informam si sa ne cerem scuze despre intirzierea rezolvarii petitiei dumneavoastra, motivele …le cunoasteti: campania pre electorala si electorala, multiduninea de reclamatii (cateva sute au ramas reportate de anul trecut) si recent, schimbarea in procent considerabil a conducerii institutiei noastre.
Date fiind cele de mai sus, in urma revenirii dumneavoastra (revenire inregistrata cu nr. 1335/04.02.2013), s-a hotarat resolicitarea punctului de vedere in regim de urgenta (deoarece cel solicitat in 10.10.2012, asupra caruia v-am informat nu a venit) si vizionarea raportului de monitorizare.
Ritmul impus de noua conducere este alert, ceea ce ne face sa credem ca o sa va transmitem cit de curand un raspuns final.
Inca o data cu scuze si multumiri pentru intelegere,
Biroul Comunicare si Relatii cu Publicul
Buni, răi, alţii mama nu mai face.
Ivo Sanader, fostul premier croat (aici expus in Muzeul Relațiilor Distruse din Zagreb) tocmai a fost condamnat la 10 (zece) ani închisoare pentru corupție.
–
Complexul de inferioritate al românilor nu dateaza de ieri, sau de la generatia parintilor nostri, ci e adinc inscris in ADN-ul natiunii, face parte din codul-sursa, din algoritmul de baza al sufletului românesc. Nivelul cel mai de jos al acestui complex ne e accesibil tuturor, in cotidian, cind calatorim. La nivelul superior, e de ajuns sa vezi slugarnicia multor politicieni români, prin Parlamentul European sau aiurea, fata de cel mai amarat si insignifiant coleg occidental.
Desigur, avem si vecini snobi, mai apropiati sau mai indepartati, care ne fac sa ne simtim inferiori: ungurii, slovenii, polonezii… Acestia simt oarecum ce e de pielea noastra… Ne temem de ei si ii evitam. Bulgarii, saracii, nu stiu insa, sint prea preocupati de propriul lor statut inferior in…
Vezi articolul original 301 cuvinte mai mult
▲ Reforma sistemului energetic în Japonia
Veşti proaste despre bilanţul contabil al companiilor de electricitate. Chuden, compania ce alimentează regiunea Chuugoku, anunţă cifre roşii în echivalentul a 250 milioane euro. Toden, în curtea căreia se află cele patru reactoare buşite la centrala Fukushima, de asemeni, încheie anul cu echivalentul a un miliard euro în minus.
Scoaterea temporară sau permanentă din uz a celor 54 de reactoare nucleare, cheltuielile de reconfigurare şi reacreditare grevează bugetele companiilor de electricitate. Se adaugă cheltuielile pentru combustibilul fosil achiziţionat în compensaţie, la pachet cu titlurile suplimentare de emisii carbonice. Colac peste pupăză, yenul se ieftineşte.
Directorul Chuden a declarat că, dacă centrala nucleară Shimane, aflată în revizie generală, nu va reporni pînă în iulie, o nouă scumpire a kilowatului nu va putea fi evitată. Puţine şanse de repornire, ţinînd seama că se află în discuţie însăşi tectonica locală. Nu e clar dacă falia proximă este la fel de scurtă*) cît fu măsurată la alegerea locului, şi nici cît de inactivă a rămas.
De acum în doi ani, Japonia va aboli monopolurile regionale ale companiilor de electricitate. Consumatorii vor putea achziţiona energie electrică şi de la companiile intrate astfel în concurenţă. Se impun totuşi cîteva limite obiective. Jumătatea estică a Japoniei are generatoare de 50Hz, în timp ce Vestul, 60Hz. La interfaţă, capacitatea de conversie nu depăşeşte 1GW. Se speră ca în cîţiva ani, ea să se tripleze prin construirea şi a altor convertoare.
În etapa a II-a, ce se va întinde pînă în 2020, se va despărţi şi producţia de distribuţie. Între timp, se speră ca mai multe generatoare de energie neconvenţională să populeze peisajul.
––––––––
*) lungimea faliilor active dă o măsură a seismicităţii locale. Cu cît falia e mai lungă, cu atît mai probabile devin cutremurele puternice. La Shimane, lungimea determinată anterior era de 8-9Km. Cititorii în relief vorbesc însă de 18Km.
Vad ca în cele din urma Biblioteca Universitară din Iași a decis sa anuleze aceasta reuniune de sectanți dacopați, care s-au repliat spre Galați :
Spiritul dacic renaște:
http://danielroxin.blogspot.be/2013/02/conferinta-in-galati-spiritul-dacic.html
Ca e vorba de un caz clinic, de sectă nocivă, o arată obsesia lor cu nemurirea si cu biologicul. Daca ne-am lua după biologic, insă, obsesiile lor se năruiesc deja din start.
Mitul continuitatii fizice dintre români si daci e la fel de subred ca si mitul continuitatii grecesti… Cind te uiti la greci, nu prea par a fi urmasii lui Platon… Acel Platon era un vlãjgan lat in umeri („Platon” e o poreclă descriptivă). Tutorele lui, si protectorul lui intelectualo-sexual Socrate era, la rindul lui, o aratare care umbla desculta iarna, un soldat-filosof ascet, care însã la ospete bea bãgând demn pe toata lumea sub masa… etc, etc… Grecii din antichitate nu prea par astfel a avea mare…
Vezi articolul original 266 de cuvinte mai mult
★ Somaţie către CNA
Textul de mai jos se leagă de reclamaţia la CNA din 30 septembrie 2012, înregistrată pe 1 a lunii următoare.
–– Original Message ––
From: Marius
To: Georgeta Pretor Comunicare
Sent: Monday, February 04, 2013 3:54 PM
Subject: Re: raspuns intermediar nr. 14388/11.10.2012
Somaţie
Stimaţi domni,
Am aşteptat de la dumneavoastră, mai bine de 4 luni, o informare despre felul în care aţi soluţionat reclamaţia nr. 13855/01.10.2012.
În termen de 5 zile de la data primirii mesajului de faţă, vă rog să îmi remiteţi raportul. Lipsa unei rezoluţii din partea dv. în termenul specificat va constitui proba irelevanţei CNA şi îmi va da dreptul de a acţiona pe cale legală împotriva CNA.
Vă mulţumesc,
Marius Mistreţu
Hiroshima
▲ Masaki – chemat la vatră
Duminică avu loc un referendum local de chemare la vatră a unui membru în parlamentul judeţean Hiroşima. În 2012, Masaki a fost prins conducînd fără permis. La proces a primit sentinţa vinovat. Ulterior, titularul a încercat să o scalde, cerînd să i se dea şansa de a fi util comunităţii din aceeaşi poziţie publică. Nici gînd să demisioneze, aşa cum numeroase voci i-au cerut. Îndărătnicia lui Masaki i-a revoltat pe locuitorii sectorului Asa Minami, atît cît, prin iniţiativă cetăţenească să declanşeze demiterea.
La referendumul de duminică au participat aproape 40% din electori. Scorul a fost în majoritate covîrşitoare (de aproape 96%) în favoarea demiterii. În cifre absolute: 45.812 pentru, la 1.969 contra.
Guvernatorul îşi exprima recent regretul pentru cei 60 milioane yen (puţin peste 1/2 milion euro) reprezentînd cheltuiala din banii publici provocată de eveniment. (Demiterea e întotdeauna mai costisitoare decît demisia.)
Conform datelor furnizate de Ministerul General (al administraţiei şi internelor) rechemarea la vatră de duminică este premieră pe ţară.
E drept, procedura de chemare la vatră nu există decît pentru aleşii locali. Sunt însă voci care cer extinderea ei şi la nivelul deputaţilor şi al senatorilor, iar refuzul din partea parlamentarilor este, ca şi în România, unul sofist.
După cum vedeţi, au şi japonezii românii lor.
Prin voinţa populară, în ziua următoare referendumului, în sala consiliului judeţean, de pe pupitrul de consilier, plăcuţa cu numele Masaki a dispărut. Caz închis.
▲ Abenomics
Nou-instalatul regim Abe II a enunţat un plan îndrăzneţ de ieşire din deflaţia de aproape două decenii, ce a urmat spargerii băşicii economice. Şi-a propus o ţintă de inflaţie de 2% în cîţiva ani.
Nu, regimul nu şi-a propus nici să lase cărămida de bani la poarta cetăţeanului şi nici să zvîrle cu bancnote din avion. Va fi un proces în paşi mărunţi, întins pe mai mulţi ani. Răstimp în care, Executivul şi Banca Centrală vor coopera întru mărirea încrederii în viitor.
Trebuie spus că deflaţia produce mutaţii adînci în comportamentul economic. Angajatorii preferă să angajeze mai puţin personal cu contract permanent, dar mai mulţi zilieri şi part-taimeri. Proverbiala angajare pe viaţă din Japonia a devenit demult un mit. Cercul vicios reprimă şi consumul, în folosul economisirii. Economisirea însăşi se contractă. Rata de economisire nu mai are valorile record din trecut. 30% este o cifră optimistă, depăşită deja de China şi de ţările din Asia de Sud-Est.
În aceste condiţii, măsura regimului Abe, în esenţă una politică, se speră să spargă cercul vicios de contracţie economică. Cu atît mai greu, cu cît, îmbătrînirea populaţiei este galopantă, parcul mijloacelor de producţie uşor îmbătrînit, redus inclusiv fizic, de ţunami. Colac peste pupăză, tratatul economic de liber schimb în Pacific bate la uşă. E de aşteptat ca cel puţin produsele alimentare ieftine din Asia, SUA, Australia şi Oceania să facă şi mai grea supravieţuirea populaţiei agricole numeroase (8%) şi îmbătrînite.
Bugetul pe anul 2013, cu puţin peste o mie de miliarde USD, este cel mai mare din istorie. Cu toate acestea, stimularea economică prin proiecte de utilitate publică nu va putea revitaliza economia. Pentru anul în curs s-au alocat doar aproape 60 md.USD. Iar sporul de 3% la TVA (de la 5 la 8%), cifrat grosier la 30 md.USD, începînd cu 2014, va fi grevat pentru 10 ani de reconstrucţia economică de după dezastrul natural dublat de calamitatea artificială de pe Coasta Pacifică, din marie 2011. Dezastru evaluat la peste 200 md.USD.
Dacă ar fi după economiştii români din şcoala CSP, economia ar fi o chestie mecanică. Bagi pe o parte nişte cifre şi scoţi pe alta alte cifre. Nu e numai atît. Economia e o ramură a psihologiei. Doar psihologia poate explica de ce, după Şocul Lehman, sistemul financiar, deşi alimentat cu tranşe babane de bani (mii de miliarde) nu scotea nimic pe partea cealaltă. Lipsea ceva: încrederea. Mai ales, încrederea subiectivă.
Inţiativa Abe, de răsturnare a deflaţiei în inflaţie moderată, ţine seama tocmai de factorul psihologic în repornirea motorului economic. De aceea a şi fost numită Abenomics, prin combinarea lui Abe cu Economics.
E totuşi de aşteptat ca motorul să nu repornească la prima cheie. Noul contract va fi privit pentru un timp cu suspiciune. Asta înseamnă că, în primii ani, pompa de bani nu va face faţă tendinţei de tezaurizare şi a celei de a continua producţia cu zilieri în loc de angajaţi permanenţi. Cînd ai 5,8 milioane de yen pe cap de locuitor datorie publică, e greu să îi faci pe oameni să consume nonşalant. Cred că doar potenţialul de inovaţie va fi cel care va avea puterea de a deschide noi cîmpuri de încredere. Altfel, Abenomics va fi citit ca Abe no mix (Amestecătura lui Abe).
▲ Cît costă conştiinţa ecologică?
Răspuns: 90Yen (1USD) şi 10 ceşti de cafea tare.
Azi dădui o raită printr-un supermagazin din apropierea casei. Îmi atrase atenţia perechea de produse din ilustraţie:
Corporaţie mare. Nestlé.
Jos, la preţul de 658yen este un borcan de cafea solubilă, ce conţine 250g de produs. Sus, acelaşi produs, ambalat într-un cilindru de carton, cu o diafragmă de turnare uşoară a conţinutului într-un borcan ca cel de mai jos. Preţul este de 748yen, iar masa netă, 220g. Trecerea conţinutului în borcan se face prin întoarcerea recipientului cu fundul în sus, aplicarea pe gura borcanului şi presarea asupa ei. Folia ce acoperă diafragma se rupe frumos, radial, astfel, căderea are loc ceva mai repede decît într-o clepsidră, fără ca vreun fir de cafea solubilă să se risipească. Genial, nu?
Materiale
(jos) sticlă, capac de plastic, disc de carton cerat, folie de aluminiu, etichetă de hîrtie.
(sus) carton, folie de plastic, folie de aluminiu, diafragmă de plastic, capac de polietilenă.
Aşadar, cam aceleaşi materiale organice, chiar dacă în proporţii diferite. Doar sticla face diferenţa substanţială.
Întrebarea e: merită să dai 90yen mai mult pentru acelaşi produs, dar cu 30g mai uşor?
Să vedem ce e reciclabil şi ce nu. Plasticul din capacul borcanului este, pentru că se detaşează uşor de garnitura de carton din interior. La fel şi sticla borcanului. De asemeni, subţirele capac de polietilenă al cartuşului.
De la borcan rezultă 30g plastic recuperabil, iar de la cartuş, 5. Unul e de ABS, celălalt, de PE. Mai rezultă o bucăţică de folie de aluminiu ce sigilează borcanul (circa 100mg). Cartonul din cartuş ar trebui să fie recuperabil, dar nu e. Nu e recuperabil pentru că e şi cerat la exterior, şi acoperit cu folie de aluminiu şi cu alte cîteva straturi de folie de plastic, ce nu pot fi separate la o eventuală retopire. Nici măcar la confecţionarea cofrajelor de ouă nu ar putea fi folosit. Cu atît mai greu de separat, cu cît, diafragma de plastic (alte 30g) e la fel de ferm fixată la gura tubului. Ceea ce face ca şi plasticul să fie de nerefolosit.
În schimb, hulita sticlă, „energointensivă”, indigenă fiind, are*) valoare economică.
Aşadar, din ambalajul „neecologic” se pot recupera 0,1g aluminiu, 30g ABS şi vreo 300g de sticlă incoloră. Din cel „ecologic”, 5g de polietilenă.
Cine zicea că ecologismul e rău? Iată, te poţi mîntui cu numai 90 de yeni. Dumping, pe lîngă tarifele Bisericii.
Se poate spune totuşi că şi cartuşul gol are oarece valoare economică, în sensul că măreşte niţel conţinutul calorific al gunoiului combustibil**), ceea ce se traduce prin vreo 10g de combustibil de întreţinere mai puţin.
După cum v-aţi dat seama, marele egoism autosuficient al consumatorului habotnic, numit curent conştiinţă ecologică, nu numai că nu rezolvă nimic, dar mai şi costă. Iar amprenta de dioxid de carbon e chiar mai pronunţată.
––––––––
*) O mare problemă la reciclarea sticlei o reprezintă formulele vitroase străine, oricare ar fi ele. Fiecare ţară are formulele ei şi utilajele ei de confecţionare a recipienţilor, reglate pentru punctul de înmuiere dat de compoziţia standard locală. Este o iluzie să credem că, de pildă, s-ar putea recicla buteliile de vin chilian în România, sau cele de vin franţuzesc în Rusia.
**) În Japonia, peste 90% din gunoiul combustibil se arde în crematoriul dedicat. Cam aşa arată. Pe cel din imagine l-am prins în funcţiune pentru că era o oră matinală. De obicei, pe la orele 9 se încheie treaba. Deşi arderea e completă, autorităţile preferă să planifice arderea gunoiului doar în zori, pentru a scăpa de gura habotnicilor ecologişti, gata să se păcălească cu „ambalaje ecologice”. 
Despre idoli împăiaţi.
„Stii bine cit de impregnati sintem de dulcele verb al nãpãstuitului nostru Prešeren…”, imi spunea deunãzi o prietenã slovenã… „Nimeni nu a cantat limba si sufletul nostru mai bine ca el„…
„Aaah, un om ca tine stie ce a zis Mickiewicz, cind spunea przsczszwezs czwsasz” (am batut la intamplare cz-urile poloneze, dar cam asa suna expresia)…
„Man, Petőfi Sándor, man„… mi-a susurat umed un ungur cu pleoapele in spuma berii… „Numai el, man, numai el”… si i-a pronuntat numele enervant, cum fac ei ca sa nu fie ca toata lumea, cu numele de familie inaintea prenumelui…
Slovenia, Polonia, Ungaria, Georgia… România, Bulgaria… Toate natiile est-europene (provinciale prin definitie, ca acolo traim, let’s face it, man) au pastrat aceasta relicva-tarã culturalã care e: „Poetul National„… E vorba sistematic de un versificator romantic (cam pe la sfarsitul sec. XIX), nefericit…
Vezi articolul original 230 de cuvinte mai mult
Totuşi, pentru greva magistraţilor din 2009 nu a fost nimeni pedepsit. Încă.
În ultimele zile o dezbatere mai aprinsă din CSM legată de alegerea conducerii din acest an a generat diverse scenarii. Că în CSM sunt tabere politice, că sunt influenţe politice. Nu e adevărat. În CSM sunt doar neînţelegeri pe un aspect punctual dar important. Nu putem da vina pe politic când noi nu reuşim să rezolvăm o situaţie. Constat că există interes pentru politic faţă de ce se întâmplă în CSM, dar sigur CSM nu este o instituţie politizată; există interes al politicului pentru mersul justiţiei, dar noi trebuie să ştim, în primul rând prin CSM, să contracarăm influenţele nepotrivite. În CSM nu desfăşurăm activităţi politice – în sensul că nu susţinem oameni politici, instituţii politice, platforme politice şi nu luăm decizii politice – dar suntem obligaţi ca organism colectiv să garantăm independenţa justiţiei faţă de politic, şi ca magistraţi individual suntem datori să susţinem statul de drept. CSM e…
Vezi articolul original 400 de cuvinte mai mult
[Boulanger, Marché d’esclaves à Rome (1888)]
Scrie marele nostru istoric A.D. Xenopol, in Istoria Românilor (caracterizata de Calinescu drept o opera „completa, mereu buna, pusa pe baze solide„) ca daco-getii erau niste tîlhari semi-nomazi si poligami, ba care chiar, potrivit multor surse antice, isi vindeau surplusul de copii, in special fetele, ceea ce n-ar fi nicio noutate si niciun scandal, obiceiul fiind atestat si la slavii vechi, etc.
Dacopaţii se vor ineca citind acestea, insa Xenopol ne indica si sursele : „Menandru [care era Get de origine], in niste versuri raportate de Strabon, spune :
„Tracii toti, si dintr-insii Getii mai cu seama,
Noi toti (caci cu falã din ei mã prenumãr)
Nu suntem tocmai modele de moralitate :
Caci niciunul din noi nu se multumeste
Nici cu zece femei; mai multi duc unsprezece,
Altii douasprezece si inca si mai multe.
Iar care nu poate sa aiba peste…
Vezi articolul original 347 de cuvinte mai mult
● Un cap în gura politicianului, la anul şi la mulţi ani
Anul acesta vîndui pe eBay cîteva mărunţişuri ce depăşiră o anumită sumă. Plăţile fură făcute prin PayPal. Zilele trecute am primit recomandarea să îmi upgradez contul pe măsura vînzărilor. (A trebuit să uploadez copia unui document de identitate şi să fac congruente două adrese.) Prilej cu care am citit şi o mică parte din voluminosul contract. Mi-a atras atenţia lista condiţiilor de bonitate comportamentală.
În linii mari, lucruri de bun simţ. Odată transpuse în viaţa politică, condiţiile de bonitate ar scoate din viaţa publică marea majoritate a politicienilor. Pe eBay, cu toţii ar avea din start scoruri negative*). Nimic nu i-ar recomanda să vîndă ceva. Nici măcar să cumpere o linguriţă de aluminiu.
Politicienii români prea adesea invocă prezumpţia de nevinovăţie cînd vine vorba de ticăloşia lor, dar pretind condiţii foarte binare, foarte încîlcite şi foarte punitive pentru cetăţenii de rînd.
Premiez orice cititor care ar găsi vreun criteriu pe care politicienii să îl satisfacă. (desigur, la transpunerea în termeni politici, am pretenţia ca cititorii să aibă habar de metafore) Aplic mai jos lista.
După consultarea listei, sper ca orice moderator TV să aibă înţelepciunea de a-i trage un cap în gură, în direct, oricărui politician care mai invocă prezumpţia de nevinovăţie.
Pentru conformitate:
9.1 Restricted Activities. In connection with your use of our website, your Account, the PayPal Services, or in the course of your interactions with PayPal, other Users, or third parties, you will not:
Breach this Agreement, the Commercial Entity Agreement, the Acceptable Use Policy or any other Policy that you have agreed to with PayPal;
Violate any law, statute, ordinance, or regulation and as a Personal User, will not make payment to sanctioned countries, in particular North Korea and Iran, or in exchange for embargoed goods such as weapons and nuclear related development pursuant to the “Regulation on trade-related payment” and the “Regulation on the purpose of use of funds” of the Foreign Exchange and Foreign Trade Act;
Infringe PayPal’s or any third party’s copyright, patent, trademark, trade secret or other intellectual property rights, or rights of publicity or privacy;
Sell counterfeit goods;
Act in a manner that is defamatory, trade libelous, threatening or harassing;
Provide false, inaccurate or misleading Information;
Engage in potentially fraudulent or suspicious activity and/or transactions;
Refuse to cooperate in an investigation or provide confirmation of your identity or any Information you provide to us;
Receive or attempt to receive funds from both PayPal and the Seller, bank or credit card issuer for the same transaction during the course of a dispute;
Control an Account that is linked to another Account that has engaged in any of these Restricted Activities;
Conduct your business or use the PayPal Services in a manner that results in or may result in complaints, Disputes, Claims, Reversals, Chargebacks, fees, fines, penalties and other liability to PayPal, other Users, third parties or you;
Have a credit score from a credit reporting agency that indicates a high level of risk associated with your use of the PayPal Services;
Use your Account or the PayPal Services in a manner that PayPal, Visa, MasterCard, American Express, Discover or any other electronic funds transfer network reasonably believes to be an abuse of the card system or a violation of card association or network rules;
Allow your Account to have a negative balance;
Provide yourself a cash advance from your credit card (or help others to do so);
Access the PayPal Services from a country that is not listed on PayPal’s Worldwide page.
Disclose or distribute another User’s Information to a third party, or use the Information for marketing purposes unless you receive the User’s express consent to do so;
Send unsolicited email to a User or use the PayPal Services to collect payments for sending, or assisting in sending, unsolicited email to third parties;
Take any action that imposes an unreasonable or disproportionately large load on our infrastructure;
Facilitate any viruses, trojan horses, worms or other computer programming routines that may damage, detrimentally interfere with, surreptitiously intercept or expropriate any system, data or Information;
Use an anonymizing proxy; use any robot, spider, other automatic device, or manual process to monitor or copy our website without our prior written permission;
Use any device, software or routine to bypass our robot exclusion headers, or interfere or attempt to interfere with our website or the PayPal Services; or
Take any action that may cause us to lose any of the services from our Internet service providers, payment processors, or other suppliers.
–––––––––––
*) Pe eBay nimeni nu aşteaptă ca punctele negative să ajungă la 50%. La 5%, utilizatorul zboară. Asta înseamnă un raport construcţie:destrucţie a reputaţiei, de 20:1.
Subiecte din aceeaşi categorie:
https://delaepicentru.com/2011/03/10/prezumptia-de-nevinovatie-nu-revirgineaza-curva/
☆ Exces de hărţuire la Antena 3 – ziua a 5-a
Hărţuiala mediatică asupra mea continuă. Lupta e inegală. Ei au televiziuni, gazete, cordaci parlamentari, specialişti în manipulare. Eu am un blog şi o conştiinţă. Vor reuşi să mă strivească? Dacă, da, veţi sta ca la cinema?
Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu
Adevarul suparara rau si e combatut cu barfe si mizerii si injuraturi.
Asadar, am dorit sa va informez in legatura cu unul dintre cei prezenti cu intentii necinstite pe pagina asta. Si v-am informat. S-a dezlantuit de suparare aruncand peste noi toata troaca. Mecanism cu care regimul basist ne-a obisnuit. Nimic nou. Asta au invatat. Injurii (unul dintre „domni” vad ca asa incheie: cu o injuratura la adresa mea), barfe de pe site uri anonime pe care probabil tot ei le intretin. Si cu asta m-am obisnuit.
M-am adresat lui cu numele adevarat, am publicat documente adevarate si ca raspuns se comporta ca un mare domn. mare domn. de la limbaj pana la mijloacele mizerabile pe care le foloseste. Semn ca adevarul pe unii ii face sa turbeze.
Ce regret insa este ca ati devenit si dumneavoastra tinta lui. Era pe aici o atmosfera respirabila. Acum cam miroase urat.
Imi regret greseala de a ma fi adresat acestui specimen si va asigur ca il voi ignora de acum incolo. total si permanet indiferent in ce mizerii se mai tavaleste.
Pentru conformitate:
http://www.facebook.com/ExcesDePutere/posts/455505964506548
Spicuiesc din replicile mele:
Marius Delaepicentru –
M-a căutat cineva?
„Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu” s-a referit cumva la mine? Aştept un răspuns clar de la oricare din persoanele ce se ascund sub pseudonimul „Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu”.
Nu de alta, dar vreau să completez cronica abjecţiei de partid şi de stat, cu date adevărate.Îi înţeleg impulsia persoanei din spatele pseudonimului Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu de a vedea „băsism” peste tot, dar nu e treaba mea să interpretez visele erotice ale cuiva, ci doar să consemnez manipulările abjectei caste politico-mediatice.
☆ Exces de hărţuire la Antena 3
Articolul de faţă se vrea un atac la persoană, dar simt că nu voi fi în stare să mă aliniez normelor în vigoare de calomniere în efigie şi de exhibare a ticăloşiei mediatice. Mă voi mărgini la a prezenta o scurtă cronologie şi de a aduce lămuriri acolo unde se cere.
Ca orice om ce iubeşte adevărul, uneori intru chiar în tulumba de căcat a Antenei 3, pentru a-i mai fleşcăi avîntul demolator şi crunta ipocrizie. Aşa, de pildă, la o ipocrizie anteelecotrală ce suna cam aşa…
Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu
8 decembrie
În această seară, la Exces de putere…
Cine sunt cei mai căutaţi, dar mai ales cei mai necăutaţi cetăţeni zilele acestea în România?
Care este miza alegerilor de mâine?
Cum se lucrează la intimidarea românilor pentru a nu ieşi la vot.
Ce decizii grele trebuie să ia noul Guvern în 2013.
Vă aşteptăm!
…am comentat:
(Marius Delaepicentru) Confirm. S-a lucrat îndelung la intimidarea mea. Partidul şi guvernul mi-au pus secţia de votare la 900Km distanţă de casă. Iar USL s-a opus ani de zile introducerii votului prin corespondenţă, deşi dă exemplul american al uninominalului într-un tur. Dar, fraţii mei!, în SUA au dreptul TOŢI cetăţenii să voteze prin corespondenţă. Fie că sunt afară, fie că sunt în ţară.
12 decembrie la 02:35
Agasată de felul în care am îndepărtat căcatul din tulumbă, gazda paginii de pe Face-buci s-a simţit obligată să mă „dea în gît”. Se petrecea sîmbătă, dar am observat abia luni abjecta bîrfă.
Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu
15 decembrie
Cine este Marius Delaepicentru?
Cativa domni insista sa se faca remarcati. Si sa ma convinga ca iau bani pentru a-si intari insistenta. Vad ca mai nou s-a aciuat pe aici un ins care isi spune Marius Delaepicentru. Sa vi-l prezint, zic, daca tot vrea sa fie remarcat.
Domnul se numeste Marius Mistretu si sustine ca locuieste in Japonia, Hiroshima. Este foarte activ in mediile online ale PDL – ARD (pe site-ul dlui Neamtu, pe Madame Blogary-ul lui Lazaroiu). Ce poate nu stiati insa despre dumnealui este postura in care vi l-am dezvaluit in urma cu cateva luni la Exces de putere: aceea de rotita in fabrica de plangeri penale copy-paste in sprijinul PDL. Intr-o zi Parchetul a fost asaltat cu mai multe specimene cu acelasi text cu semnaturi neinsotite de vreo data personala, CNP, buletin ceva, dar pe care dl Selaru, adjunctul doamnei Kovesi a decis totusi sa le ia in seama si sa le trimita Camerei Deputatilor spre solutionare rapida. Cititi in plangerea dlui Mistretu cum vroia el sa li se interzica unor parlamentari sa se mai apropie la 100 de metri de Palatul Parlamentului si altele asemenea 🙂
Domnule Mistretu, nu va impiedic sa postati pe aici, nici nu va sterg postarile. Am vrut doar ca oamenii sa stie cine sunteti.
Iar pentru a-mi „dovedi ticăloşia”, a ataşat un faximil după un denunţ penal, altminteri publicat şi pe blog încă din iulie.
Denunţul însuşi făcu obiectul unei „sesiuni” de împroşcare cu căcat, însoţite de defăimarea mea şi a soţiei mele, la Antena 3, pe 29 septembrie a.c. Soţia mea a făcut deja un prim demers în sensul spălării urmelor netrebniciei ulemalei voiculeşti. Va urma probabil un al doilea, dar nu acesta e pointu’.
Să revenim. Contrariat că ulemaua se trezi postelectoral, antonesc şi căcărău, cu faţa la cearşeaf, nu am făcut decît să îi demontez cîteva din multele sofisme şi manipulări. (mi-e imposibil să ţin pasul cu debitul căcălău al inchizitoarei) Şi am replicat cuminte, aşa, de încălzire…
Pariez că onorabilii comentaci nici nu au citit documentul.
Ieri la 04:18
…apoi un comentariu ce, din motive necunoscute, nu mai apăru. L-am salvat în hard-copy…
A urmat un alt comentariu din partea mea…
@Oana Stancu. Dacă tot le ştiţi aşa de bine, nu ar strica să arătaţi şi vreo „dovadă” că m-ar fi plătit cineva [PDL, după cum a afirmat ulemaua în emisiunea A3 din septembrie n.m]. Presupun că o aveţi, deoarece s-ar putea să vă întreb ceva mai… oficial, atunci cînd mi-oi face timp de manipulatorii oficinei voiculeşti.
…după care m-am dus la culcare. Sforr, sforr, sforr!…
Dimineaţă, ce să vezi? Ulemaua îmi umplu din nou numele de căcat. Iniţial într-un comentariu la firul indicat mai sus, ulterior, căzută în admiraţie în faţa propriei secreţii intelectuale, manipulată de propria-i sofistică, îl promovă ca topic de-sine-stătător.
Întrucît este de interes public în aprecierea mecanicii cereşti de manipulare mediatică, îl aplic integral…
Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu · 8.884 apreciază asta
marţi la 06:45 ·
Domnule Mistretu, nu stiu daca va e rusine cu numele dvs sau aveti alte motive sa va ascundeti identitatea. Nu va cenzureaza nimeni, stati linistit. Dupa cum vedeti, postati aici fara intrerupere. 2) Sustineti ca sunt exasperata ca postati. Dorinta de a-i informa pe ceilalti de pe pagina aceasta de facebook in privinta dvs va deranjeaza? vi se pare exasperare? mie mi se pare ca e corect sa stie cine sunteti. Vad ca va deranjeaza, dar asta e problema dvs. Iar ideea ca mi-as considera telespectatorii oligofreni, arata cat de mic sunteti daca dvs credeti ca ii puteti pacali asa. Tocmai pt ca nu sunt. Si dati-mi voie sa fiu sigura ca nu sunt, tocmai pentru ca sunt telespectatorii unei emisiuni de ancheta sambata seara, cand altii vad un film sau o emisiune de divertisment. Sigur, asta dvs nu puteti intelege. Dar aveti bunul simt sa nu ii jigniti din dorinta de a-mi face mie rau. Ca atare, nu va ascundeti in spatele diferentei dintre denunt penal si plangere penala. Problema e ca toate textele primite de procurorul Selaru erau identice indiferent de semnatura. Au semnat 20 de oameni acelasi denunt? Cine i-a pus? Cine le-a dat sablonul? De aceea am numit actiunea asta „fabrica de plangeri penale”. Va rog, postati, postati, dorinta dvs de a va face cunoscut nu poate fi alterata. Salutari domnilor Mihail Neamtu si Sebastian Lazaroiu!
Ilustraţia îi aparţine maestrului Devis Grebu, prin amabilitatea căruia am marele privilegiu de a putea demonta şi ceea ce nu e de căcat în discursul antenist.
Na belea! Ulemaua umblă ciuline după mine să mă execute. N-am încotro, îi zmetiez „argumentaţia”…
Marius Delaepicentru: Nu, doamnă/ domnule „exces de putere – cu Oana Stancu şi Adrian Ursu”! Sunt mîndru de numele meu. Repet: sunt mîndru de numele meu. Cu cît mi-l scălîmbaţi mai tare, în direct la o oră de maximă audienţă, cu cît brodaţi minciuni mai multe şi mai gogonate pe seama mea, cu atît mai mîndru sunt de numele meu. Cu cît încercaţi mai abitir să îmi răstălmăciţi vorbele, cu atît mai mîndru sunt de numele MISTREŢU.
[cu faţa către auditoriu]
Brandul DELAEPICENTRU datează din 2001. L-am întocmit din motive cît se poate de practice. Orice căutare pe net, însoţită de semnificantul „delaepicentru”, trimite cu precizie la spuse de-ale mele din trecut. Aşadar, pentru „bibliografie” rapidă, pentru referinţe rapide şi linkuri, orice căutare însoţită de el scoate liste scurte. Cred că orice om cu IQ pozitiv a intuit valoarea practică a unui pseudonim rar.Entitatea: exces de putere – cu Oana Stancu şi Adrian Ursu a încălcat una din legile de aur ale internetului: anonimitatea voluntară. Dacă ar fi făcut pe „eBay” sau pe „Yahoo Auctions” aşa ceva, ar fi fost zburată imediat. Ceea ce vreau să zic e că există şi situaţii în care nici măcar numele adevărat al cuiva NU este de interes public. Observaţi, adresarea mea nu este către „Oana Stancu”, ci către „exces de putere – cu Oana Stancu şi Adrian Ursu”, arătînd astfel că respect voinţa anonimului.
Acum, la obiect. După ce am trimis originalul la Parchet, am publicat textul pe blog şi pe FB. Le-am recomandat cititorilor să copieze textul şi să îl trimită. Cele 20 de denunţuri penale au fiecare cîte un autor real cu nume şi cu adresă.
De neînţeles este că, ştiind relaţia: „delaepicentru”+”orice-alt-cuvînt”, jurnalişti ce îşi spun „de investigaţie”, nu au fost în stare să îmi găsească un lucru elementar: numărul de telefon, aşa cum le cere codul deontologic. Au ales să se facă de rîs cu alegaţii de toată minunea.
Apropo de investigaţii, vreau să vă trezesc niţel din somn şi să vă anunţ că am reclamat conducerea penitenciarului Jilava că îi permite deţinutului N0049 să posteze zilnic pe blog, în condiţiile în care deţinuţii nu au dreptul la mai mult de un schimb de informaţii la 7 zile.
…şi continuu cu demontarea altor cărămizi de chirpici…
Marius Delaepicentru: Pentru telespectatorii născuţi ieri, vreau să mai demontez o manipulare. Cîţiva jurnalişti de la A3, asistaţi de alde Şova (negaţionistul senator) se screm să demonstreze că a susţine o formaţiune politică sau alta, ar fi ceva reprobabil. Asocierea numelui meu cu Mihail Neamţu şi cu Sebastian Lăzăroiu mă onorează. Numai jurnalişti ai Antenei 3 consideră blamabil, ilegal, ca cineva, un cetăţean obişnuit, să aibă relaţii, fie şi online, cu cei doi. Este o manevră, o spun fără ocol, de natură securistă. Securitatea îşi făcea un scop din a atomiza oamenii, nu carecumva să se asocieze, să gîndească şi să acţioneze civic.
marţi la 18:24
Am adăugat un ultim comentariu pe care îl consider relevant…
Marius Delaepicentru: Va multumesc tuturor pentru injurii. Nu vi le-am citit, dar le-am dat like-ul cotidian.
Presimt ca concubinul Oanei Stancu va face legi intelepte in noul post de deputat, obtinut prin transfer de incredere si cu larg sprijin popular.
Cine are curiozitatea să citească şi alte comentarii la recurenta hărţuială la care sunt supus, poate intra direct pe pagina de FB a emisiunii. S-ar putea ca ilderima ulema-cadînă-de-proaspăt-deputat-în-divan să continue în promiscuitatea-i mediatică, să mă muşte de cur. Promit să vă ţin la curent.
▲● Pastila de blogazepam – Alegerile din Japonia şi România
Deîndată ce se terminară alegerile din România, analiştii neamului, mai mult sau mai puţin principiali, blogări patrioţi, mai mult sau mai puţin oneşti, se repeziră la beregata ARD, reproşîndu-i cîte în lună şi în stele pentru eşecul de la alegerile din 9 decembrie. Le voi veşteji elanul inchizitor, şi sper să îi ajut a accepta realitatea obiectivă. Cu atît mai convingătoare, cu cît, alegerile de pe 16 decembrie din Japonia au date politice, elective, antropologice, şi nu în ultimul rînd conjuncturale, mai mult decît similare.
Azi, Partidul Democrat (PDJ sau Minshuto) a pierdut alegerile generale pentru Camera Reprezentanţilor. PDJ fost la guvernare 3 ani şi 3 luni. Cam aceeaşi durată a avut şi regimul Boc-Ungureanu, în diversele formule. Dacă comparăm cifrele, PDJ a obţinut 56 de fotolii – 11,7%, în timp ce ARD, aproape 17%. Participarea a fost de circa 44%. Cu cel puţin 10% mai slabă decît la alegerile din august 2009.
Sistemul politic japonez a fost decenii de-a rîndul unul cu partid central. Acum 20 de ani, a început să vireze înspre unul bipartit, dar cu asimetrie certă, în sensul că partidul central nu putea fi trimis în opoziţie decît de către coaliţii. La alegerile din 2009 însă, PDJ a obţinut o victorie răsunătoare. A putut constitui majoritatea în coaliţie cu un minuscul partid, Noul Partid al Poporului, constituit dintr-o dizidenţă a PLD. PDJ însuşi s-a desprins din PLD cam prin 1992. Aşadar, şi Japonia are FSN-ul său. De data asta, PLD a obţinut un rezultat zdrobitor: 297 de fotolii (peste 50%) şi 322 (pură întîmplare) împreună cu Partidul Budist (Komeito). Avea nevoie de 320 pentru a putea negocia reforma constituţională (ca în România). Ameninţarea populistă există şi în Japonia. Partidul Tuturor (Minnanoto PP-DD-ul japonez) a obţinut în 2009 6 mandate, iar la alegerile parţiale pentru Senat, 12. Era practic de patru ori mai reprezentat în Senat decît în Cameră. De data acesasta, Partidul Tuturor a fost contracarat de către noul Partid al Restauraţiei (PR sau Ishin no Kai), format din resturile Noului Partid al Poporului la care s-au alipit traseişti din PDJ. Mulţi. PR are ca personalităţi doi guvernatori de prefecturi puternic urbanizate: Tokio şi Osaka. Temutul Ishihara Shintaro, demisionarul guvernator de Tokio, un conservator convins, împreună cu energicul guvernator de Osaka, Hashimoto, şi cu eternul Kamei Shizuka, la al 12-lea mandat, au smuls 55 de fotolii (pînă la ora aceasta, cînd mai sunt 5 mandate încă nerepartizate), ajungînd a treia forţă politică. Partidul Tuturor nu a reuşit mai mult de 12 mandate, ceea ce, în termeni reali, înseamnă 1/2 din cît obţinuse în 2010 la alegerile parţiale pentru Senat. Comuniştii au obţinut 4 mandate, toate prin redistribuire, cu speranţa de a mai căpăta unul pînă la sfîrşitul numărătorii. Iar social-democraţii au adjudecat uninominal 1 mandat în Okinawa şi probabil vor mai primi unul prin redistribuire.
Sistemul electoral japonez are multe puncte comune cu cel românesc: majoritar într-un tur, cu deosebirea că numărul deputaţilor e fix (480), iar redistribuirea nu se face pe ţară, ci pe regiuni. Şi sistemul japonez dă rezultate perverse. De pildă, în colegiul 6 Hiroşima, un candidat al Partidului Liberal-Democrat (PLD sau Jiminto) a obţinut 91.000 de voturi şi a cîştigat colegiul. Sub el era candidatul PDJ cu 56.000 de voturi şi cel al unei noi formaţiuni pe care o numim Partidul Restauraţiei (PR sau Ishin no Kai) cu 36.000 de voturi. La redistribuire a promovat candidatul PR.
Instituţional, şi în Japonia, reformele au venit întotdeauna de sus. Poporul este docil şi credul. Reacţionează cam ca cel din România. Pînă şi nivelul de lehamite este cam tot pe acolo. (participare slabă la scrutin) Şi în Japonia populaţia îmbătrîneşte, cheltuielile publice cresc de la an la an, iar în sistemul de pensii a fost nevoie de o reformă prin care, o parte din taxa pe consum (ce va creşte la 8% de la anul, şi la 10% pînă în 2015) va merge direct în fondul de pensii.
Aşadar, atît premizele cît şi rezultatul sunt comparabile.
Ce lipseşte din Japonia e numai multitudinea de surse de mînie şi ură.
În Japonia, partidele se pot forma fără nemernica restricţie de 25.000 de membri. De asemeni, nu există prag electoral. Partidele minuscule sunt reprezentate atît cît pot scoate (Partidul Viitorului 1 loc) Ba, chiar şi 6 independenţi au promovat în Cameră. Reprezentarea de balast, în care includem: comuniştii, social-democraţii, partidele ciudate şi independenţii, nu trece de 5%. (În 2009 se cifra la 11%).
Pentru a nu stîrni mînia, demisia este de asemeni o instituţie onorabilă. Premierul Noda a anunţat deja că demisionează din conducerea PDJ. În replică, Ishihara Shintaro (PR) a salutat amical gestul.
Reformele vor merge în continuare, cu mici ajustări, după calendar. Fuziunea Pensii-TVA se va face, iar PDJ a declarat deja că PLD are în el un susţinător.
De asemeni, modificarea Constituţiei (neamendată de 66 de ani) devine posibilă.
Mass-media sunt corect strunite, în aşa fel încît să nu slăbească încrederea poporului în instituţii. Nu există linşaje mediatice. Judecînd după scorul PDL, comparativ cu cel al PDJ, antenele şi realităţile TV au mîncat căcat de pomană. Scorul nu putea fi mai bun. Ba, ca să fim niţel răutăcioşi, oficinele vînt-voiculeşti i-au băgat în buzunar alianţei ARD, cel puţin 5% mandate în plus.
Un singur element diferit va aduce PLD: va repune în funcţiune o parte din reactoarele nucleare şi va amîna programul de denuclearizare civilă, întrucît multe din centralele ce ard combustibil fosil sunt bătrîne şi nu vor face faţă unei exploatări intense pentru mult timp.
★ N0049-Jilava
–– Original Message ––
From: Marius
To: supc(la)mpublic.ro
Cc:
Sent: Saturday, December 08, 2012 2:16 AM
Subject: Incalcarea regulamentului penitenciarului (codificare Unicode UTF-8)
Marius Mistreţu
(cenzurat)
Japonia
tel: (cenzurat)
Denunţ penal
Stimaţi domni,
Permiteţi-mi să vă expun o situaţie infracţonală cu mare potenţial de dezordine în penitenciare, dar şi în afara lor.
După cum ştiţi din mass-media, de cîteva luni, deţinutul N0049-Jilava şi-a mărit cadenţa postărilor pe blogul personal http://nastase.wordpress.com/. Se pune întrebarea legitimă:
Cum e posibil ca un deţinut ce, lunar, are dreptul la doar patru schimburi de substanţă şi de informaţii cu exteriorul, să emită, practic zilnic, mesaje publice în exterior?
Analizînd, atît frecvenţa postărilor, cît şi promptitudinea cu care autorul se referă la evenimente publice cuantificabile cu precizie în timp, rezultă că cel puţin schimbul de informaţii cu exteriorul depăşeşte copios cadenţa impusă de regulamentul penitenciarului. Consider că sunt suspiciuni temeinice că cel puţin o autoritate a statului, mai precis conducerea penitenciarului Jilava, nu îşi face datoria.
Vă scriu toate acestea, deoarece, prin marea permeabilitate la transferul de informaţii doar în beneficiul unuia dintre deţinuţi, conducerea penitenciarului se face vinovată de inechităţi flagrante, dacă nu de ilegalităţi. Inechitatea este un factor cu mare potenţial de răzmeriţă în penitenciare, şi nu numai.
În altă ordine de idei, despre conţinutul postărilor deţinutului N-0049-Jilava, se poate afirma cu certitudine că subiectul nu regretă faptele pentru care se află acolo. Sper ca la un eventual proces de eliberare condiţionată a deţinutului N0049-Jilava, să prezentaţi probele necesare stabilirii adevărului, pledînd cauza de interes public.
Întrucît probabilele abateri de la regulamentul penitenciarului pervertesc ideea de Bine public, iar efectul subsecvent al scurgerii de informaţii emise de deţinut, este că se propagă în rîndul cetăţenilor dispreţul pentru lege, dispreţul faţă de Justiţie şi de deciziile judecătoreşti, ceea ce slăbeşte statul de drept, vă rog să evaluaţi corect gravitatea situaţiei cu potenţial anarhic şi să acţionaţi în consecinţă întru restabilirea legalităţii. Dacă se poate, în mod exemplar.
Cu adînc respect,
Marius Mistreţu
★★★ Ghid de lichidare a iobăgiei electorale
După cum ştiţi deja, la alegerile generale din 9 decembrie, cîteva categorii de cetăţeni români vor fi (cu premeditare) lipsiţi de exerciţiul dreptului de a alege. Enumăr: rezidenţi în străinătate, rezidenţi ilegali în străinătate, persoanele cu documentele de identitate expirate, persoanele care, prin natura profesiei sunt în mişcare (şoferi, comis-voiajori, muncitori feroviari, geologi, jurnalişti, avocaţi ş.a.m.d.), persoane ce, din motive familiale, de sănătate sau turistice (îngrijirea bătrînilor, persoane aflate în staţiuni, sanatorii etc.) se află în alte localităţi.
După cum vedeţi, la o primă ochire, între 5 şi 6 milioane de oameni au, într-un fel sau altul, cel puţin o problemă cu exercitarea dreptului de vot. Din motive geografice şi administrative. Aşadar, unul din trei electori este scos pe linie moartă de către un stat nemernic.
Nu e nevoie de prea multă sofisticare intelectuală pentru a remarca faptul că alegerile teritorializate (locale şi generale uninominale) cer în mod necesar o procedură de vot adaptată mobilităţii secolului al XXI-lea. Procedură pe care nevrednicii parlamentari nu au avut-o în vedere. Iar atunci cînd ea a fost propusă, formaţiunile politice: PNL, PSD, UDMR, PC, s-au opus cu ghearele şi cu dinţii.
Nici PDL nu pare să fi avut prea mare chef să o introducă. Dacă l-ar fi avut, ar fi jucat tare. În primul rînd, PDL a făcut eroarea de a o numi pompos lege a votului prin corespondenţă, lege distinctă de legea cadru (L35/2008) cînd de fapt nu era nevoie decît de o lege de amendare a legii 35/2008, în conformitate cu cerinţele ce decurg natural din ea.
În al doilea rînd, PDL a preferat compromisul „mucles”, de teama să nu i se trîntească guvernul. Pînă la urmă, ambele guverne coaliţiei conduse de PDL au fost trîntite. Acuma, chiar şi strategic, e mai onorant să cazi pentru promovarea unui drept negativ, decît pentru unul pozitiv (legea sănătăţii).
Să revenim. Alegerile sunt un bun public nepatrimonial, ce se exercită printr-un schimb simplu de informaţii. Organizarea lor statică este bunul de utilitate publică. Încă din secolul al XIX-lea, statele au rezolvat problema transferului de informaţii la distanţă, prin serviciile de telecomunicaţii (poştă, telegraf, telefon etc.). Nu e nicio scofală să încarci un bun public (alegerile) pe un bun de utilitate publică, menit să acopere distanţele (poşta).
Aşadar, legiuitorul nu are nicio scuză pentru reaua credinţă cu care a întocmit legea 35/2008.
Ce putem face?
Le recomand tuturor celor ce, dintr-un motiv sau altul nu se află „pe moşie” la data alegerilor, să meargă la cea mai apropiată secţie de votare, fie ea din ţară, fie din străinătate. Chiar şi cei aflaţi ilegal pe teritoriul altor state. Chiar şi celor aflaţi în localitate, dar care au documentele de identitate exprirate. Pentru cei cu documentele expirate, fie că sunt în ţară, fie că au domiciliul în străinătate, am o „procedură” specială.
Cum ziceam, mergeţi la cea mai apropiată secţie de votare, avînd în şubă un aparat de prelevare a suntetelor, pus pe poziţia [REC]. Pretindeţi că nu sunteţi la curent cu iobăgia electorală legală, şi insistaţi să votaţi. Veţi fi refuzaţi. Pasul următor este să îi cereţi preşedintelui secţiei de votare o dovadă că aţi încercat să votaţi, hîrtie în care să vă motiveze refuzul. Probabil, nu o veţi primi. Cereţi-i preşedintelui secţiei de votare să vă spună numele în clar. Dacă are ecuson, citiţi voi numele lui. Aveţi grijă să se înregistreze clar numele secţiei de votare, deoarece el e important în întocmirea plîngerii penale. Va fi o plîngere, iar nu un denunţ. Baza legală va fi articolul 385CP, foarte inclusiv, cînd vine vorba de tulburarea dreptului de vot.
Cu cît mai multe plîngeri vor fi, cu atît mai mare va fi probabilitatea ca cel puţin o plîngere să ajungă în instanţă. Unde ridicaţi, voi sau pîrîtul, excepţia de neconstituţionalitate, arătînd că legea 35/2008 şi toate ordonanţele ulterioare de organizare a alegerilor, sunt neconstituţionale, pe următoarele temeiuri:
1) discriminează crunt, pe criterii de ocupaţie şi adminsitrative*).
2) pedepseşte exercitarea dreptului de a călători liber.
3) acreditează ideea că cetăţenii îşi datorează existenţa statului, iar nu invers.
4) tulbură dreptul cetăţeanului de a dispune de corpul său.
Nu vă fie teamă, nimeni nu va fi condamnat pe temeiul art. 385. În schimb, cîştigaţi şansa de a pune legea 35/2008 şi ordonanţele ulterioare, pe masa CCR, care va constata îngrădirea nepermisă a drepturilor politice.
Reţineţi: dacă nu veţi lupta pentru abolirea iobăgiei electorale, iobăgia propriu-zisă e colea.
Extraball: sper ca resentimentarii, ce pînă mai ieri urlau împotriva votului prin corespondenţă, să descopere binefacerile lui intrateritoriale. Ei înşişi pot deveni niţel mai liberi în raport cu statul.
––––––––-
*) expirarea unui document de identitate nu este faptă penală. Vezi şi link-ul din text.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
leave a comment