● Un cap în gura politicianului, la anul şi la mulţi ani
Anul acesta vîndui pe eBay cîteva mărunţişuri ce depăşiră o anumită sumă. Plăţile fură făcute prin PayPal. Zilele trecute am primit recomandarea să îmi upgradez contul pe măsura vînzărilor. (A trebuit să uploadez copia unui document de identitate şi să fac congruente două adrese.) Prilej cu care am citit şi o mică parte din voluminosul contract. Mi-a atras atenţia lista condiţiilor de bonitate comportamentală.
În linii mari, lucruri de bun simţ. Odată transpuse în viaţa politică, condiţiile de bonitate ar scoate din viaţa publică marea majoritate a politicienilor. Pe eBay, cu toţii ar avea din start scoruri negative*). Nimic nu i-ar recomanda să vîndă ceva. Nici măcar să cumpere o linguriţă de aluminiu.
Politicienii români prea adesea invocă prezumpţia de nevinovăţie cînd vine vorba de ticăloşia lor, dar pretind condiţii foarte binare, foarte încîlcite şi foarte punitive pentru cetăţenii de rînd.
Premiez orice cititor care ar găsi vreun criteriu pe care politicienii să îl satisfacă. (desigur, la transpunerea în termeni politici, am pretenţia ca cititorii să aibă habar de metafore) Aplic mai jos lista.
După consultarea listei, sper ca orice moderator TV să aibă înţelepciunea de a-i trage un cap în gură, în direct, oricărui politician care mai invocă prezumpţia de nevinovăţie.
Pentru conformitate:
9.1 Restricted Activities. In connection with your use of our website, your Account, the PayPal Services, or in the course of your interactions with PayPal, other Users, or third parties, you will not:
Breach this Agreement, the Commercial Entity Agreement, the Acceptable Use Policy or any other Policy that you have agreed to with PayPal;
Violate any law, statute, ordinance, or regulation and as a Personal User, will not make payment to sanctioned countries, in particular North Korea and Iran, or in exchange for embargoed goods such as weapons and nuclear related development pursuant to the “Regulation on trade-related payment” and the “Regulation on the purpose of use of funds” of the Foreign Exchange and Foreign Trade Act;
Infringe PayPal’s or any third party’s copyright, patent, trademark, trade secret or other intellectual property rights, or rights of publicity or privacy;
Sell counterfeit goods;
Act in a manner that is defamatory, trade libelous, threatening or harassing;
Provide false, inaccurate or misleading Information;
Engage in potentially fraudulent or suspicious activity and/or transactions;
Refuse to cooperate in an investigation or provide confirmation of your identity or any Information you provide to us;
Receive or attempt to receive funds from both PayPal and the Seller, bank or credit card issuer for the same transaction during the course of a dispute;
Control an Account that is linked to another Account that has engaged in any of these Restricted Activities;
Conduct your business or use the PayPal Services in a manner that results in or may result in complaints, Disputes, Claims, Reversals, Chargebacks, fees, fines, penalties and other liability to PayPal, other Users, third parties or you;
Have a credit score from a credit reporting agency that indicates a high level of risk associated with your use of the PayPal Services;
Use your Account or the PayPal Services in a manner that PayPal, Visa, MasterCard, American Express, Discover or any other electronic funds transfer network reasonably believes to be an abuse of the card system or a violation of card association or network rules;
Allow your Account to have a negative balance;
Provide yourself a cash advance from your credit card (or help others to do so);
Access the PayPal Services from a country that is not listed on PayPal’s Worldwide page.
Disclose or distribute another User’s Information to a third party, or use the Information for marketing purposes unless you receive the User’s express consent to do so;
Send unsolicited email to a User or use the PayPal Services to collect payments for sending, or assisting in sending, unsolicited email to third parties;
Take any action that imposes an unreasonable or disproportionately large load on our infrastructure;
Facilitate any viruses, trojan horses, worms or other computer programming routines that may damage, detrimentally interfere with, surreptitiously intercept or expropriate any system, data or Information;
Use an anonymizing proxy; use any robot, spider, other automatic device, or manual process to monitor or copy our website without our prior written permission;
Use any device, software or routine to bypass our robot exclusion headers, or interfere or attempt to interfere with our website or the PayPal Services; or
Take any action that may cause us to lose any of the services from our Internet service providers, payment processors, or other suppliers.
–––––––––––
*) Pe eBay nimeni nu aşteaptă ca punctele negative să ajungă la 50%. La 5%, utilizatorul zboară. Asta înseamnă un raport construcţie:destrucţie a reputaţiei, de 20:1.
Subiecte din aceeaşi categorie:
https://delaepicentru.com/2011/03/10/prezumptia-de-nevinovatie-nu-revirgineaza-curva/
☆ Exces de hărţuire la Antena 3 – ziua a 5-a
Hărţuiala mediatică asupra mea continuă. Lupta e inegală. Ei au televiziuni, gazete, cordaci parlamentari, specialişti în manipulare. Eu am un blog şi o conştiinţă. Vor reuşi să mă strivească? Dacă, da, veţi sta ca la cinema?
Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu
Adevarul suparara rau si e combatut cu barfe si mizerii si injuraturi.
Asadar, am dorit sa va informez in legatura cu unul dintre cei prezenti cu intentii necinstite pe pagina asta. Si v-am informat. S-a dezlantuit de suparare aruncand peste noi toata troaca. Mecanism cu care regimul basist ne-a obisnuit. Nimic nou. Asta au invatat. Injurii (unul dintre „domni” vad ca asa incheie: cu o injuratura la adresa mea), barfe de pe site uri anonime pe care probabil tot ei le intretin. Si cu asta m-am obisnuit.
M-am adresat lui cu numele adevarat, am publicat documente adevarate si ca raspuns se comporta ca un mare domn. mare domn. de la limbaj pana la mijloacele mizerabile pe care le foloseste. Semn ca adevarul pe unii ii face sa turbeze.
Ce regret insa este ca ati devenit si dumneavoastra tinta lui. Era pe aici o atmosfera respirabila. Acum cam miroase urat.
Imi regret greseala de a ma fi adresat acestui specimen si va asigur ca il voi ignora de acum incolo. total si permanet indiferent in ce mizerii se mai tavaleste.
Pentru conformitate:
http://www.facebook.com/ExcesDePutere/posts/455505964506548
Spicuiesc din replicile mele:
Marius Delaepicentru –
M-a căutat cineva?
„Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu” s-a referit cumva la mine? Aştept un răspuns clar de la oricare din persoanele ce se ascund sub pseudonimul „Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu”.
Nu de alta, dar vreau să completez cronica abjecţiei de partid şi de stat, cu date adevărate.Îi înţeleg impulsia persoanei din spatele pseudonimului Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu de a vedea „băsism” peste tot, dar nu e treaba mea să interpretez visele erotice ale cuiva, ci doar să consemnez manipulările abjectei caste politico-mediatice.
☆ Exces de hărţuire la Antena 3
Articolul de faţă se vrea un atac la persoană, dar simt că nu voi fi în stare să mă aliniez normelor în vigoare de calomniere în efigie şi de exhibare a ticăloşiei mediatice. Mă voi mărgini la a prezenta o scurtă cronologie şi de a aduce lămuriri acolo unde se cere.
Ca orice om ce iubeşte adevărul, uneori intru chiar în tulumba de căcat a Antenei 3, pentru a-i mai fleşcăi avîntul demolator şi crunta ipocrizie. Aşa, de pildă, la o ipocrizie anteelecotrală ce suna cam aşa…
Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu
8 decembrie
În această seară, la Exces de putere…
Cine sunt cei mai căutaţi, dar mai ales cei mai necăutaţi cetăţeni zilele acestea în România?
Care este miza alegerilor de mâine?
Cum se lucrează la intimidarea românilor pentru a nu ieşi la vot.
Ce decizii grele trebuie să ia noul Guvern în 2013.
Vă aşteptăm!
…am comentat:
(Marius Delaepicentru) Confirm. S-a lucrat îndelung la intimidarea mea. Partidul şi guvernul mi-au pus secţia de votare la 900Km distanţă de casă. Iar USL s-a opus ani de zile introducerii votului prin corespondenţă, deşi dă exemplul american al uninominalului într-un tur. Dar, fraţii mei!, în SUA au dreptul TOŢI cetăţenii să voteze prin corespondenţă. Fie că sunt afară, fie că sunt în ţară.
12 decembrie la 02:35
Agasată de felul în care am îndepărtat căcatul din tulumbă, gazda paginii de pe Face-buci s-a simţit obligată să mă „dea în gît”. Se petrecea sîmbătă, dar am observat abia luni abjecta bîrfă.
Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu
15 decembrie
Cine este Marius Delaepicentru?
Cativa domni insista sa se faca remarcati. Si sa ma convinga ca iau bani pentru a-si intari insistenta. Vad ca mai nou s-a aciuat pe aici un ins care isi spune Marius Delaepicentru. Sa vi-l prezint, zic, daca tot vrea sa fie remarcat.
Domnul se numeste Marius Mistretu si sustine ca locuieste in Japonia, Hiroshima. Este foarte activ in mediile online ale PDL – ARD (pe site-ul dlui Neamtu, pe Madame Blogary-ul lui Lazaroiu). Ce poate nu stiati insa despre dumnealui este postura in care vi l-am dezvaluit in urma cu cateva luni la Exces de putere: aceea de rotita in fabrica de plangeri penale copy-paste in sprijinul PDL. Intr-o zi Parchetul a fost asaltat cu mai multe specimene cu acelasi text cu semnaturi neinsotite de vreo data personala, CNP, buletin ceva, dar pe care dl Selaru, adjunctul doamnei Kovesi a decis totusi sa le ia in seama si sa le trimita Camerei Deputatilor spre solutionare rapida. Cititi in plangerea dlui Mistretu cum vroia el sa li se interzica unor parlamentari sa se mai apropie la 100 de metri de Palatul Parlamentului si altele asemenea 🙂
Domnule Mistretu, nu va impiedic sa postati pe aici, nici nu va sterg postarile. Am vrut doar ca oamenii sa stie cine sunteti.
Iar pentru a-mi „dovedi ticăloşia”, a ataşat un faximil după un denunţ penal, altminteri publicat şi pe blog încă din iulie.
Denunţul însuşi făcu obiectul unei „sesiuni” de împroşcare cu căcat, însoţite de defăimarea mea şi a soţiei mele, la Antena 3, pe 29 septembrie a.c. Soţia mea a făcut deja un prim demers în sensul spălării urmelor netrebniciei ulemalei voiculeşti. Va urma probabil un al doilea, dar nu acesta e pointu’.
Să revenim. Contrariat că ulemaua se trezi postelectoral, antonesc şi căcărău, cu faţa la cearşeaf, nu am făcut decît să îi demontez cîteva din multele sofisme şi manipulări. (mi-e imposibil să ţin pasul cu debitul căcălău al inchizitoarei) Şi am replicat cuminte, aşa, de încălzire…
Pariez că onorabilii comentaci nici nu au citit documentul.
Ieri la 04:18
…apoi un comentariu ce, din motive necunoscute, nu mai apăru. L-am salvat în hard-copy…
A urmat un alt comentariu din partea mea…
@Oana Stancu. Dacă tot le ştiţi aşa de bine, nu ar strica să arătaţi şi vreo „dovadă” că m-ar fi plătit cineva [PDL, după cum a afirmat ulemaua în emisiunea A3 din septembrie n.m]. Presupun că o aveţi, deoarece s-ar putea să vă întreb ceva mai… oficial, atunci cînd mi-oi face timp de manipulatorii oficinei voiculeşti.
…după care m-am dus la culcare. Sforr, sforr, sforr!…
Dimineaţă, ce să vezi? Ulemaua îmi umplu din nou numele de căcat. Iniţial într-un comentariu la firul indicat mai sus, ulterior, căzută în admiraţie în faţa propriei secreţii intelectuale, manipulată de propria-i sofistică, îl promovă ca topic de-sine-stătător.
Întrucît este de interes public în aprecierea mecanicii cereşti de manipulare mediatică, îl aplic integral…
Exces de Putere – cu Oana Stancu si Adrian Ursu · 8.884 apreciază asta
marţi la 06:45 ·
Domnule Mistretu, nu stiu daca va e rusine cu numele dvs sau aveti alte motive sa va ascundeti identitatea. Nu va cenzureaza nimeni, stati linistit. Dupa cum vedeti, postati aici fara intrerupere. 2) Sustineti ca sunt exasperata ca postati. Dorinta de a-i informa pe ceilalti de pe pagina aceasta de facebook in privinta dvs va deranjeaza? vi se pare exasperare? mie mi se pare ca e corect sa stie cine sunteti. Vad ca va deranjeaza, dar asta e problema dvs. Iar ideea ca mi-as considera telespectatorii oligofreni, arata cat de mic sunteti daca dvs credeti ca ii puteti pacali asa. Tocmai pt ca nu sunt. Si dati-mi voie sa fiu sigura ca nu sunt, tocmai pentru ca sunt telespectatorii unei emisiuni de ancheta sambata seara, cand altii vad un film sau o emisiune de divertisment. Sigur, asta dvs nu puteti intelege. Dar aveti bunul simt sa nu ii jigniti din dorinta de a-mi face mie rau. Ca atare, nu va ascundeti in spatele diferentei dintre denunt penal si plangere penala. Problema e ca toate textele primite de procurorul Selaru erau identice indiferent de semnatura. Au semnat 20 de oameni acelasi denunt? Cine i-a pus? Cine le-a dat sablonul? De aceea am numit actiunea asta „fabrica de plangeri penale”. Va rog, postati, postati, dorinta dvs de a va face cunoscut nu poate fi alterata. Salutari domnilor Mihail Neamtu si Sebastian Lazaroiu!
Ilustraţia îi aparţine maestrului Devis Grebu, prin amabilitatea căruia am marele privilegiu de a putea demonta şi ceea ce nu e de căcat în discursul antenist.
Na belea! Ulemaua umblă ciuline după mine să mă execute. N-am încotro, îi zmetiez „argumentaţia”…
Marius Delaepicentru: Nu, doamnă/ domnule „exces de putere – cu Oana Stancu şi Adrian Ursu”! Sunt mîndru de numele meu. Repet: sunt mîndru de numele meu. Cu cît mi-l scălîmbaţi mai tare, în direct la o oră de maximă audienţă, cu cît brodaţi minciuni mai multe şi mai gogonate pe seama mea, cu atît mai mîndru sunt de numele meu. Cu cît încercaţi mai abitir să îmi răstălmăciţi vorbele, cu atît mai mîndru sunt de numele MISTREŢU.
[cu faţa către auditoriu]
Brandul DELAEPICENTRU datează din 2001. L-am întocmit din motive cît se poate de practice. Orice căutare pe net, însoţită de semnificantul „delaepicentru”, trimite cu precizie la spuse de-ale mele din trecut. Aşadar, pentru „bibliografie” rapidă, pentru referinţe rapide şi linkuri, orice căutare însoţită de el scoate liste scurte. Cred că orice om cu IQ pozitiv a intuit valoarea practică a unui pseudonim rar.Entitatea: exces de putere – cu Oana Stancu şi Adrian Ursu a încălcat una din legile de aur ale internetului: anonimitatea voluntară. Dacă ar fi făcut pe „eBay” sau pe „Yahoo Auctions” aşa ceva, ar fi fost zburată imediat. Ceea ce vreau să zic e că există şi situaţii în care nici măcar numele adevărat al cuiva NU este de interes public. Observaţi, adresarea mea nu este către „Oana Stancu”, ci către „exces de putere – cu Oana Stancu şi Adrian Ursu”, arătînd astfel că respect voinţa anonimului.
Acum, la obiect. După ce am trimis originalul la Parchet, am publicat textul pe blog şi pe FB. Le-am recomandat cititorilor să copieze textul şi să îl trimită. Cele 20 de denunţuri penale au fiecare cîte un autor real cu nume şi cu adresă.
De neînţeles este că, ştiind relaţia: „delaepicentru”+”orice-alt-cuvînt”, jurnalişti ce îşi spun „de investigaţie”, nu au fost în stare să îmi găsească un lucru elementar: numărul de telefon, aşa cum le cere codul deontologic. Au ales să se facă de rîs cu alegaţii de toată minunea.
Apropo de investigaţii, vreau să vă trezesc niţel din somn şi să vă anunţ că am reclamat conducerea penitenciarului Jilava că îi permite deţinutului N0049 să posteze zilnic pe blog, în condiţiile în care deţinuţii nu au dreptul la mai mult de un schimb de informaţii la 7 zile.
…şi continuu cu demontarea altor cărămizi de chirpici…
Marius Delaepicentru: Pentru telespectatorii născuţi ieri, vreau să mai demontez o manipulare. Cîţiva jurnalişti de la A3, asistaţi de alde Şova (negaţionistul senator) se screm să demonstreze că a susţine o formaţiune politică sau alta, ar fi ceva reprobabil. Asocierea numelui meu cu Mihail Neamţu şi cu Sebastian Lăzăroiu mă onorează. Numai jurnalişti ai Antenei 3 consideră blamabil, ilegal, ca cineva, un cetăţean obişnuit, să aibă relaţii, fie şi online, cu cei doi. Este o manevră, o spun fără ocol, de natură securistă. Securitatea îşi făcea un scop din a atomiza oamenii, nu carecumva să se asocieze, să gîndească şi să acţioneze civic.
marţi la 18:24
Am adăugat un ultim comentariu pe care îl consider relevant…
Marius Delaepicentru: Va multumesc tuturor pentru injurii. Nu vi le-am citit, dar le-am dat like-ul cotidian.
Presimt ca concubinul Oanei Stancu va face legi intelepte in noul post de deputat, obtinut prin transfer de incredere si cu larg sprijin popular.
Cine are curiozitatea să citească şi alte comentarii la recurenta hărţuială la care sunt supus, poate intra direct pe pagina de FB a emisiunii. S-ar putea ca ilderima ulema-cadînă-de-proaspăt-deputat-în-divan să continue în promiscuitatea-i mediatică, să mă muşte de cur. Promit să vă ţin la curent.
▲● Pastila de blogazepam – Alegerile din Japonia şi România
Deîndată ce se terminară alegerile din România, analiştii neamului, mai mult sau mai puţin principiali, blogări patrioţi, mai mult sau mai puţin oneşti, se repeziră la beregata ARD, reproşîndu-i cîte în lună şi în stele pentru eşecul de la alegerile din 9 decembrie. Le voi veşteji elanul inchizitor, şi sper să îi ajut a accepta realitatea obiectivă. Cu atît mai convingătoare, cu cît, alegerile de pe 16 decembrie din Japonia au date politice, elective, antropologice, şi nu în ultimul rînd conjuncturale, mai mult decît similare.
Azi, Partidul Democrat (PDJ sau Minshuto) a pierdut alegerile generale pentru Camera Reprezentanţilor. PDJ fost la guvernare 3 ani şi 3 luni. Cam aceeaşi durată a avut şi regimul Boc-Ungureanu, în diversele formule. Dacă comparăm cifrele, PDJ a obţinut 56 de fotolii – 11,7%, în timp ce ARD, aproape 17%. Participarea a fost de circa 44%. Cu cel puţin 10% mai slabă decît la alegerile din august 2009.
Sistemul politic japonez a fost decenii de-a rîndul unul cu partid central. Acum 20 de ani, a început să vireze înspre unul bipartit, dar cu asimetrie certă, în sensul că partidul central nu putea fi trimis în opoziţie decît de către coaliţii. La alegerile din 2009 însă, PDJ a obţinut o victorie răsunătoare. A putut constitui majoritatea în coaliţie cu un minuscul partid, Noul Partid al Poporului, constituit dintr-o dizidenţă a PLD. PDJ însuşi s-a desprins din PLD cam prin 1992. Aşadar, şi Japonia are FSN-ul său. De data asta, PLD a obţinut un rezultat zdrobitor: 297 de fotolii (peste 50%) şi 322 (pură întîmplare) împreună cu Partidul Budist (Komeito). Avea nevoie de 320 pentru a putea negocia reforma constituţională (ca în România). Ameninţarea populistă există şi în Japonia. Partidul Tuturor (Minnanoto PP-DD-ul japonez) a obţinut în 2009 6 mandate, iar la alegerile parţiale pentru Senat, 12. Era practic de patru ori mai reprezentat în Senat decît în Cameră. De data acesasta, Partidul Tuturor a fost contracarat de către noul Partid al Restauraţiei (PR sau Ishin no Kai), format din resturile Noului Partid al Poporului la care s-au alipit traseişti din PDJ. Mulţi. PR are ca personalităţi doi guvernatori de prefecturi puternic urbanizate: Tokio şi Osaka. Temutul Ishihara Shintaro, demisionarul guvernator de Tokio, un conservator convins, împreună cu energicul guvernator de Osaka, Hashimoto, şi cu eternul Kamei Shizuka, la al 12-lea mandat, au smuls 55 de fotolii (pînă la ora aceasta, cînd mai sunt 5 mandate încă nerepartizate), ajungînd a treia forţă politică. Partidul Tuturor nu a reuşit mai mult de 12 mandate, ceea ce, în termeni reali, înseamnă 1/2 din cît obţinuse în 2010 la alegerile parţiale pentru Senat. Comuniştii au obţinut 4 mandate, toate prin redistribuire, cu speranţa de a mai căpăta unul pînă la sfîrşitul numărătorii. Iar social-democraţii au adjudecat uninominal 1 mandat în Okinawa şi probabil vor mai primi unul prin redistribuire.
Sistemul electoral japonez are multe puncte comune cu cel românesc: majoritar într-un tur, cu deosebirea că numărul deputaţilor e fix (480), iar redistribuirea nu se face pe ţară, ci pe regiuni. Şi sistemul japonez dă rezultate perverse. De pildă, în colegiul 6 Hiroşima, un candidat al Partidului Liberal-Democrat (PLD sau Jiminto) a obţinut 91.000 de voturi şi a cîştigat colegiul. Sub el era candidatul PDJ cu 56.000 de voturi şi cel al unei noi formaţiuni pe care o numim Partidul Restauraţiei (PR sau Ishin no Kai) cu 36.000 de voturi. La redistribuire a promovat candidatul PR.
Instituţional, şi în Japonia, reformele au venit întotdeauna de sus. Poporul este docil şi credul. Reacţionează cam ca cel din România. Pînă şi nivelul de lehamite este cam tot pe acolo. (participare slabă la scrutin) Şi în Japonia populaţia îmbătrîneşte, cheltuielile publice cresc de la an la an, iar în sistemul de pensii a fost nevoie de o reformă prin care, o parte din taxa pe consum (ce va creşte la 8% de la anul, şi la 10% pînă în 2015) va merge direct în fondul de pensii.
Aşadar, atît premizele cît şi rezultatul sunt comparabile.
Ce lipseşte din Japonia e numai multitudinea de surse de mînie şi ură.
În Japonia, partidele se pot forma fără nemernica restricţie de 25.000 de membri. De asemeni, nu există prag electoral. Partidele minuscule sunt reprezentate atît cît pot scoate (Partidul Viitorului 1 loc) Ba, chiar şi 6 independenţi au promovat în Cameră. Reprezentarea de balast, în care includem: comuniştii, social-democraţii, partidele ciudate şi independenţii, nu trece de 5%. (În 2009 se cifra la 11%).
Pentru a nu stîrni mînia, demisia este de asemeni o instituţie onorabilă. Premierul Noda a anunţat deja că demisionează din conducerea PDJ. În replică, Ishihara Shintaro (PR) a salutat amical gestul.
Reformele vor merge în continuare, cu mici ajustări, după calendar. Fuziunea Pensii-TVA se va face, iar PDJ a declarat deja că PLD are în el un susţinător.
De asemeni, modificarea Constituţiei (neamendată de 66 de ani) devine posibilă.
Mass-media sunt corect strunite, în aşa fel încît să nu slăbească încrederea poporului în instituţii. Nu există linşaje mediatice. Judecînd după scorul PDL, comparativ cu cel al PDJ, antenele şi realităţile TV au mîncat căcat de pomană. Scorul nu putea fi mai bun. Ba, ca să fim niţel răutăcioşi, oficinele vînt-voiculeşti i-au băgat în buzunar alianţei ARD, cel puţin 5% mandate în plus.
Un singur element diferit va aduce PLD: va repune în funcţiune o parte din reactoarele nucleare şi va amîna programul de denuclearizare civilă, întrucît multe din centralele ce ard combustibil fosil sunt bătrîne şi nu vor face faţă unei exploatări intense pentru mult timp.
★ N0049-Jilava
–– Original Message ––
From: Marius
To: supc(la)mpublic.ro
Cc:
Sent: Saturday, December 08, 2012 2:16 AM
Subject: Incalcarea regulamentului penitenciarului (codificare Unicode UTF-8)
Marius Mistreţu
(cenzurat)
Japonia
tel: (cenzurat)
Denunţ penal
Stimaţi domni,
Permiteţi-mi să vă expun o situaţie infracţonală cu mare potenţial de dezordine în penitenciare, dar şi în afara lor.
După cum ştiţi din mass-media, de cîteva luni, deţinutul N0049-Jilava şi-a mărit cadenţa postărilor pe blogul personal http://nastase.wordpress.com/. Se pune întrebarea legitimă:
Cum e posibil ca un deţinut ce, lunar, are dreptul la doar patru schimburi de substanţă şi de informaţii cu exteriorul, să emită, practic zilnic, mesaje publice în exterior?
Analizînd, atît frecvenţa postărilor, cît şi promptitudinea cu care autorul se referă la evenimente publice cuantificabile cu precizie în timp, rezultă că cel puţin schimbul de informaţii cu exteriorul depăşeşte copios cadenţa impusă de regulamentul penitenciarului. Consider că sunt suspiciuni temeinice că cel puţin o autoritate a statului, mai precis conducerea penitenciarului Jilava, nu îşi face datoria.
Vă scriu toate acestea, deoarece, prin marea permeabilitate la transferul de informaţii doar în beneficiul unuia dintre deţinuţi, conducerea penitenciarului se face vinovată de inechităţi flagrante, dacă nu de ilegalităţi. Inechitatea este un factor cu mare potenţial de răzmeriţă în penitenciare, şi nu numai.
În altă ordine de idei, despre conţinutul postărilor deţinutului N-0049-Jilava, se poate afirma cu certitudine că subiectul nu regretă faptele pentru care se află acolo. Sper ca la un eventual proces de eliberare condiţionată a deţinutului N0049-Jilava, să prezentaţi probele necesare stabilirii adevărului, pledînd cauza de interes public.
Întrucît probabilele abateri de la regulamentul penitenciarului pervertesc ideea de Bine public, iar efectul subsecvent al scurgerii de informaţii emise de deţinut, este că se propagă în rîndul cetăţenilor dispreţul pentru lege, dispreţul faţă de Justiţie şi de deciziile judecătoreşti, ceea ce slăbeşte statul de drept, vă rog să evaluaţi corect gravitatea situaţiei cu potenţial anarhic şi să acţionaţi în consecinţă întru restabilirea legalităţii. Dacă se poate, în mod exemplar.
Cu adînc respect,
Marius Mistreţu
★★★ Ghid de lichidare a iobăgiei electorale
După cum ştiţi deja, la alegerile generale din 9 decembrie, cîteva categorii de cetăţeni români vor fi (cu premeditare) lipsiţi de exerciţiul dreptului de a alege. Enumăr: rezidenţi în străinătate, rezidenţi ilegali în străinătate, persoanele cu documentele de identitate expirate, persoanele care, prin natura profesiei sunt în mişcare (şoferi, comis-voiajori, muncitori feroviari, geologi, jurnalişti, avocaţi ş.a.m.d.), persoane ce, din motive familiale, de sănătate sau turistice (îngrijirea bătrînilor, persoane aflate în staţiuni, sanatorii etc.) se află în alte localităţi.
După cum vedeţi, la o primă ochire, între 5 şi 6 milioane de oameni au, într-un fel sau altul, cel puţin o problemă cu exercitarea dreptului de vot. Din motive geografice şi administrative. Aşadar, unul din trei electori este scos pe linie moartă de către un stat nemernic.
Nu e nevoie de prea multă sofisticare intelectuală pentru a remarca faptul că alegerile teritorializate (locale şi generale uninominale) cer în mod necesar o procedură de vot adaptată mobilităţii secolului al XXI-lea. Procedură pe care nevrednicii parlamentari nu au avut-o în vedere. Iar atunci cînd ea a fost propusă, formaţiunile politice: PNL, PSD, UDMR, PC, s-au opus cu ghearele şi cu dinţii.
Nici PDL nu pare să fi avut prea mare chef să o introducă. Dacă l-ar fi avut, ar fi jucat tare. În primul rînd, PDL a făcut eroarea de a o numi pompos lege a votului prin corespondenţă, lege distinctă de legea cadru (L35/2008) cînd de fapt nu era nevoie decît de o lege de amendare a legii 35/2008, în conformitate cu cerinţele ce decurg natural din ea.
În al doilea rînd, PDL a preferat compromisul „mucles”, de teama să nu i se trîntească guvernul. Pînă la urmă, ambele guverne coaliţiei conduse de PDL au fost trîntite. Acuma, chiar şi strategic, e mai onorant să cazi pentru promovarea unui drept negativ, decît pentru unul pozitiv (legea sănătăţii).
Să revenim. Alegerile sunt un bun public nepatrimonial, ce se exercită printr-un schimb simplu de informaţii. Organizarea lor statică este bunul de utilitate publică. Încă din secolul al XIX-lea, statele au rezolvat problema transferului de informaţii la distanţă, prin serviciile de telecomunicaţii (poştă, telegraf, telefon etc.). Nu e nicio scofală să încarci un bun public (alegerile) pe un bun de utilitate publică, menit să acopere distanţele (poşta).
Aşadar, legiuitorul nu are nicio scuză pentru reaua credinţă cu care a întocmit legea 35/2008.
Ce putem face?
Le recomand tuturor celor ce, dintr-un motiv sau altul nu se află „pe moşie” la data alegerilor, să meargă la cea mai apropiată secţie de votare, fie ea din ţară, fie din străinătate. Chiar şi cei aflaţi ilegal pe teritoriul altor state. Chiar şi celor aflaţi în localitate, dar care au documentele de identitate exprirate. Pentru cei cu documentele expirate, fie că sunt în ţară, fie că au domiciliul în străinătate, am o „procedură” specială.
Cum ziceam, mergeţi la cea mai apropiată secţie de votare, avînd în şubă un aparat de prelevare a suntetelor, pus pe poziţia [REC]. Pretindeţi că nu sunteţi la curent cu iobăgia electorală legală, şi insistaţi să votaţi. Veţi fi refuzaţi. Pasul următor este să îi cereţi preşedintelui secţiei de votare o dovadă că aţi încercat să votaţi, hîrtie în care să vă motiveze refuzul. Probabil, nu o veţi primi. Cereţi-i preşedintelui secţiei de votare să vă spună numele în clar. Dacă are ecuson, citiţi voi numele lui. Aveţi grijă să se înregistreze clar numele secţiei de votare, deoarece el e important în întocmirea plîngerii penale. Va fi o plîngere, iar nu un denunţ. Baza legală va fi articolul 385CP, foarte inclusiv, cînd vine vorba de tulburarea dreptului de vot.
Cu cît mai multe plîngeri vor fi, cu atît mai mare va fi probabilitatea ca cel puţin o plîngere să ajungă în instanţă. Unde ridicaţi, voi sau pîrîtul, excepţia de neconstituţionalitate, arătînd că legea 35/2008 şi toate ordonanţele ulterioare de organizare a alegerilor, sunt neconstituţionale, pe următoarele temeiuri:
1) discriminează crunt, pe criterii de ocupaţie şi adminsitrative*).
2) pedepseşte exercitarea dreptului de a călători liber.
3) acreditează ideea că cetăţenii îşi datorează existenţa statului, iar nu invers.
4) tulbură dreptul cetăţeanului de a dispune de corpul său.
Nu vă fie teamă, nimeni nu va fi condamnat pe temeiul art. 385. În schimb, cîştigaţi şansa de a pune legea 35/2008 şi ordonanţele ulterioare, pe masa CCR, care va constata îngrădirea nepermisă a drepturilor politice.
Reţineţi: dacă nu veţi lupta pentru abolirea iobăgiei electorale, iobăgia propriu-zisă e colea.
Extraball: sper ca resentimentarii, ce pînă mai ieri urlau împotriva votului prin corespondenţă, să descopere binefacerile lui intrateritoriale. Ei înşişi pot deveni niţel mai liberi în raport cu statul.
––––––––-
*) expirarea unui document de identitate nu este faptă penală. Vezi şi link-ul din text.
▲ Echitatea în socializarea primară
Duminică îmi veni rîndul să particip la antrenamentul de fotbal de la şcoala lui Teţu. În mod curent, prin rotaţie, părinţii asistă la antrenamente, însă de data aceasta fu vorba şi de participare. Neavînd prea multe în comun cu sportul, am preferat să stau pe margine şi să fac fotografii. Mămicile găteau tonjiru într-un cort din curtea şcolii, iar puţinii taţi erau folosiţi ca portari în micile întreceri intraclub.
Cînd scosei aparatul, coechipierii lui Teţu, aflaţi într-o scurtă pauză, curioşi, aruncară o privire în geantă, unde descoperiră două mandarine rătăcite. Le-am dat mandarinele. Au făcut ei socoteala că le-ar reveni cîte două compartimente de fiecare. Rămînea unul…
Nefiind într-o dispoziţie potrivită pentru citrice, le-am zis să se descurce. S-au opus ferm, motivînd că ar ieşi cu ceartă. Aşa că fusei nevoit să mănînc restul împărţirii.
Acolo unde restul de resursă indiviză apare, se aplică dreptul natural, sub forma jan-ken-poi (piatră-foarfecă-foaie). Însă, atîta timp cît pentru rest se găseşte un receptor neutru, are prioritate receptorul terţ. Adică eu.
Echitatea este o valoare pe care japonezii şi-o însuşesc odată cu mîncatul cu beţe şi cu statul pe oliţă. În cele mai mici detalii de viaţă identifici echitatea într-o formă sau alta.
De pildă, la antrenamentul de sîmbătă, cînd, la ordinul antrenorului, copiii făcură un mic campionat de lifting, pentru care şi-au ales arbitrii personali din rîndul părinţilor, Teţu veni la mine să îl arbitrez. Dar în secunda următoare se răzgîndi. Am fost de acord. Dacă l-aş fi arbitrat eu, ne-am fi aflat în conflict de interese. Aşa că îşi alese o mămică terţă.
Cînd copiii terminară de mîncat mandarinele, simţii privirea unuia dintre ei. Mă urmărea să îmi înapoieze cojile. Nu era frumos să le zvîrle. Iar responsabilitatea pentru „incident” îmi revenea.
Ne putem acum explica de ce sinistraţii sunt atît de disciplinaţi cînd e vorba să îşi împartă puţinele resurse. Cu toţii au siguranţa că nu vor fi nedreptăţiţi. Chiar dacă s-ar ivi vreun şmecher, sau vreo babă „cu trei operaţii” să fenteze repartiţia, oprobriul ar fi unanim.
După modelul bolşevic iliesc, tcăloşii regimului Ponta continuă să spurce.
Am aflat cu stupoare si indignare despre absurdele acuzatii lansate de oamenii premierului plagiator. Corpul de Control al Primului Ministru Ponta nu a luat niciodata, sub nicio forma, contact cu mine. Corpul de Control al PM s-a infiintat la IICCMER dupa instalarea Guvernului Ponta si, din cate inteleg, a cautat orice probe „incriminatoare” la adresa fostei conduceri, demisa de premierul Victor Ponta. Este un caz scandalos de politizare a unei institutii publice. Vom publica cat de curand un comunicat al fostei conduceri in care vom demonstra flagranta rea credinta a acestui document pus pe piata din ratiuni pe care nu e nevoie sa le mai demonstrez.
Am fost presedintele Consiliului Stiintific al IICCMER, functie neremunerata, numit in aceasta pozitie de premierul Emil Boc, in februarie 2010, pentru o perioada de cinci ani. Presedinte executiv a fost profesorul Ioan Stanomir. In luna mai 2012, premierul Victor Ponta l-a „demis” pe…
Vezi articolul original 700 de cuvinte mai mult
★★★ Mi-am concediat avocatul. Tu ce păzeşti?
Tocmai am trimis un mesaj radical la Avocatul Poporului. Sfătuiesc pe oricine să trimită unul similar sau identic (minus nota de subsol) arătînd care este ameninţarea directă pe care o resimte în urma pasivităţii AvP din ultima jumătate de an.
Să n-aud obiecţiile: „degeaba”, „la ce bun?” şi alte defetisme! Evaluăm efecte abia după ce se vor strînge primele 50.000 de sesizări. Pune mîna şi scrie-i! Oricum sesizările noastre vor ajuta istoricii, constituţionaliştii şi politologii să evalueze corect perioada istorică.
(mai jos, textul)
–– Original Message ––
From: Marius
To: avp(la)avp.ro
Cc: traianbasescu(la)presidency.ro ; Cristian Preda
Sent: Sunday, December 02, 2012 4:48 AM
Subject: Drepturi cetatenesti amenintate (UTF-8)
Marius Mistreţu
(cenzurat) Hiroshima-shi
(cenzurat)
Stimate domnule Valer Dorneanu – „Avocat al Poporului”
Permiteţi-mi să vă prezint sumar fapte pentru a căror neutralizare, în numele cetăţenilor români, era nevoie să vă autosesizaţi, deoarece ele au lezat flagrant drepturi fundamentale şi libertăţi constituţionale. Lista faptelor Legislativului şi ale Executivului, inadmisibile într-o ţară a Unuiunii Europene, este lungă. O puteţi găsi într-o anumită parte a Presei. Iar dacă aţi fost numit acolo de Legislativ în virtutea cunoştinţelor dumneavoastră de Drept, presupun că ştiţi mai bine ca mine, că România se află în plină lovitură de stat parlamentară, cu executant guvernamental. Tehnic, România se află în stare de urgenţă, indusă artificial. Ştiţi exact ce decrete de urgenţă lezează drepturi fundamentale, ce decizii ale Legislativului au distrus bruma de constituţionalitate, care sunt drepturile şi libertăţile lezate, şi în ce măsură. Ştiţi şi nu aţi făcut nimic. Ştiţi de asemeni că în lista de cerinţe de îmdeplinit de către statul român, la punctul 4, este necesar ca Parlamentul (citez): să numească un Ombudsman care se bucură de sprijinul tuturor formaţiunilor politice (am încheiat citatul).
Stimate domnule Valer Dorneanu – „Avocat al Poporului”,
Întrucît 1) aţi dovedit, timp de 6 luni şi mai bine, o impardonabilă pasivitate în gestionarea atribuţiilor dumneavoastră legale, întrucît 2) aţi consimţit tacit la consolidarea unui regim antidemocratic, antieuropean şi, aş adăuga, antinaţional, bazat pe arbitrariu, pe tirania majorităţii, pe corupţia flagrantă, pe fals intelectual, pe propagandă mincinoasă (în curs de legalizare), pe dispreţul faţă de cetăţeni, faţă de drepturile şi libertăţile lor, întrucît 3) toleraţi în continuare samavolniciile parlamentarilor şi miniştrilor corupţi şi incompatibili, întrucît 4) toleraţi în continuare neaplicarea rezultatelor referendumului din 22 noiembrie 2009, (deşi v-am cerut în luna iulie a.c. să iniţiaţi dizolvarea Legislativului, pe cale extraordinară, la Curtea Constituţională, în baza Art 2(2) din Constituţie), întrucît 5) vă luaţi salariul într-un mod nedemn, slugarnic faţă de majoritatea tiranică ce v-a numit, (ceea ce explică şi ghilimelele din titulatură), întrucît 6) aveţi datoria morală să urgentaţi aplicarea punctului 4 din lista Comisiei Europene, întrucît 7) la cererea mea, nu aţi iniţiat procedura de dizolvare pe cale constituţională, conform legii 14/2003, a grupului de criminalitate organizată, format din trei partide anticonstituţionale,
în virtutea faptului că sunt cetăţean român, ameninţat direct*) (de către Junta parlamentară 256 şi de către unealta sa, regimul Ponta), client de drept al Avocatului Poporului, fără şansa reală de a fi apărat în vreun fel de dumneavoastră, permiteţi-mi să vă anunţ cu indignare şi mînie că sunteţi concediat.
Dacă mai aveţi vreo urmă de demnitate, repet: dacă mai aveţi vreo urmă de demnitate, cuminte din partea dumneavoastră ar fi să demisionaţi.
Mă rog la Dumnezeu să vă amintească, într-o formă sau alta, că aveţi liber arbitru şi că nimic nu vă poate mîntui înafara căinţei exprimate prin demisie.
Cu stimă,
Marius Mistreţu
Hiroşima
––––––––––––
*) Temerile sunt legitime, după ce am fost linşat mediatic în total, timp de 7 ore şi 20′ de către uneltele televizuale ale unei formaţiuni politice ce constituie regimul Ponta, pentru că „mi-am permis” să denunţ la Parchetul de pe lîngă ÎCCJ doi parlamentari cu mandat ilegal şi un premier uzurpator. Pînă cînd România va redeveni un stat predictibil, în care instituţiile de forţă vor oferi din nou garanţia că nu se vor implica în persecutarea cetăţenilor, nu pot risca să pătrund pe teritoriul românesc.
★ Cati Andronescu pretinde că e sulfată mare
Un nou scandal de plagiat otrăveşte lumea academico-politică. Socialistul ministru al Învăţămîntului şi Cercetării, o anume Ecaterina Andronescu, pretinde că ceea ce făcu ea nu e plagiat, deoarece, vezi-Doamne, sărurile de fier de la borcan fură altele.
Acuma, la precipitarea oxizilor de fier sintetici, în aprecierea originalităţii nu are nicio relevanţă anionul sării de fier de la care se pleacă.
Dacă cercetătorul la care ai dat cu geana a plecat de la o clorură fier, nu contează dacă tu pleci de la un sulfat de fier sau de la un alaun de fier. Tot un drac e. Tot plăgar se cheamă că eşti, deoarece după dizolvarea în apă tot ioni hidrataţi de fier ai la momentul T0.
Esenţa procesului constă în preciptarea oxizilor coloidali de fier, de o anumită granulaţie (μ) de o anumită suprafaţă specifică (㎡/g), de o anumită tărie magnetică (Gauss). Or, tocmai condiţiile de precipitare ce duc la anume agregate, cu anume proprietăţi magnetice sunt partea de interes. Iar acolo Cati nu fu nici genială nici originală.
Cu alte cuvinte, revendicarea din procedeul în litigiu se referă la procesul fizico-chimic de obţinere a particulelor coloidale feromagnetice de interes, la metoda de stabilizare a suspensiei, la metoda de optimizare a proprietăţilor feromagnetice, eventual la căi de dispersare în răşini şi în fluide vîscoase, nicidecum la sarea-materie-primă din care particulele se obţin. Sarea de fier poate fi orice sare hidrosolubilă.
Ar fi putut fi originală dacă, să zicem ar fi descoperit vreun material feromagnetic plecînd de la cationi de altă natură. Abia atunci ar fi fost posibil (dar nu obligatoriu) ca anionul să fi avut vreun rol în proces.
În concluzie, Cati mănîncă borş, dar se dă viguros flogisticată în aripă.
––––-
Ca un fapt divers, acum vreo 25 de ani făcui şi eu un experiment asemănător, în speranţa naivă că aş putea face o vaselină magnetică pentru cutia de etanşare a unui bioreactor. Fracţiunea de dimensiuni coloidale ieşi cam mică, aşa că renunţai repede. Desigur, nu am avut nesimţirea să mă împăunez cu vreun merit.
Scamatorie telefonică la Antena 3
Antena 3, în emisiunea Secvenţial de duminică 25 noiembrie, a încercat să difuzeze documentarul lui Josy Dubié, Le Désastre Rouge RTBF 1988, pentru care nu a avut permisiunea de difuzare.
Invitat sa participe la emisiunea Secvențial a Antenei 3, de la București, duminică 25 noiembrie, Josy Dubié și-a argumentat refuzul prin aceea că televiziunea respectivă, Antena 3, reprezintă astăzi exact ceea ce filmul lui de atunci denunța: naționalismul demagogic si agresiv, populismul izolaționist, anti-europeanismul manipulator:
Antena 3 s-a conformat.
Sigur, documentarul ar fi urmat a fi hăcuit în aşa fel încît să reiasă că Traian Băsescu ar fi vîndut flota, după care i-ar fi tras o zmetie unui copil. Ne-am obişnuit deja ca propagandiştii de la A3 să baleieze tot spectrul de clişee din stoc. Să le vînture emoţional. Importantă pentru ei este viteza de formare a sinapselor de ură pe minutul de emisiune şi teleholbat. Nu adevărul. În aceste condiţii, documentarul lui Dubié ar fi fost numai pretextul emoţional de falsificare din studio a memoriei.
În elanul său de demolare a încrederii, oficina lui Voiculescu s-a hotărît să facă praf şi memoria. Iar, atunci cînd i se dă peste gheare, o face din regia tehnică.
Să vedem cum descrie Dan Alexe (Europa Liberă) scamatoria de la Antena 3:
★ Precizări utile pentru teleholbaţii enoriaşi ai Antenei 3
ANTENA 3! UN MESAJ DE LA DAN ALEXE!
O simplă rectificare, în atenția spectatorilor Antenei 3
Probabil că mulți din spectatorii Antenei 3 care au urmărit duminică 25 noiembrie Secvențial, emisiunea lui Adrian Ursu, s-au întrebat de ce se vorbește atât despre un film documentar lăudat de toată lumea fără ca în două ore de emisiune să fie arătat măcar un extras din el. Ba mai e prezentat, în condiții tulburi, intervievat prin Skype din Belgia, un personaj care ar reieși ca este regizorul, fără totuși ca vreo imagine din film să fie arătată telespectatorilor.
Este vorba de filmul Le Désastre Rouge RTBF 1988 al regizorului belgian Josy Dubié, filmul care a denunțat în occident regimul lui Ceaușescu și care a făcut cunoscută figura disidentei Doina Cornea.
Explicația absenței imaginilor este: ele nu au putut fi difuzate pentru că regizorul Josy Dubié a refuzat să participe la emisiune, așa cum am refuzat și eu de altfel, interzicând Antenei3 să difuzeze vreun extras din film, fie și sub forma unor imagini fixe.
Trebuie spus așadar că Jean-Jacques Péché, persoana intervievată prin Skype, NU este regizorul filmului, deși numele său apare pe generic, si nu era în mod vizibil la curent cu refuzul nostru de a participa la emisiune. Traducerea simultană în limba româna a celor spuse de el a fost de altfel mincinoasă.
Traducatorul i s-a adresat lui Jean-Jaches Péché cu “Monsieur Dubié“. Jean-Jacques Péché, care nu a făcut la vremea respectivă -1988- decât să supervizeze administrativ montajului filmului la Bruxelles, nu a fost niciodata în România, nu a participat la niciunul din turnaje și nici la montaj, ambele fiind realizate în întregime de Josy Dubié. Péché nu a participat nici la conceperea filmului și nici la scrierea comentariului off al filmului, comentariu scris de Dubié și de mine, eu fiind atunci, prin mărturiile mele, unul din personajele documentarului, alături de Doina Cornea și Mihnea Berindei.
Traducerea mincinoasă a vorbelor lui Jean-Jaques Péché și care îi acoperea vocea zicea sistematic “eu“ acolo unde Péché spunea Dubié. Reieșea, pentru spectatorul de bună credință, că acela e regizorul filmului.
Adevaratul regizor insã, care a filmat clandestin în România și care a întâlnit-o pe Doina Cornea, Josy Dubié, refuzase să participe, scriindu-le realizatorilor de la Antena 3 (iar eu alăturându-mă semnăturii lui):
“Dată fiind evoluția recenta a postului dumneavoastră de televiziune, nu deținem nicio garanție că emisiunea respectivă, in care ni se cere sa intervenim telefonic, nu va avea un iz politic, atata timp cat Antena 3 nu se comportă ca o televiziune impartiala.
/…/
Nu dorim sa participăm la o emisiune care in trecutul încă recent a arătat ca e realizată fără respect pentru deontologia jurnalistica sau realitatea istorică (ne referim, printre multe altele, la emisiunea care compara insistent condamnarea penală a fostului premier Adrian Nãstase cu procesele politice ale anilor ’50).“
Si, evident, am avut dreptate sa refuzăm: întreaga emisiune a fost o răstălmăcire a realității, de la compararea forțată a sărăciei din vremea lui Ceaușescu cu cea de astăzi, trecând prin prezentarea ca disident a scriitorului dovedit de CNSAS a fi fost turnator Nicolae Breban și prezentarea cu bună știință a producătorului Jean-Jacques Péché drept autor al filmului.
Film din care, în mod incongruu, spectatorul nu vede nimic.
Tarom este un virtual agent de fraudă electorală – Propunere de boicot
Primesc un comentariu de la Miha:
…a inceput colectarea de date a celor din diaspora? Se vorbeste prin targ ca un tip a vrut sa-si cumpere bilet de avion Washington-Bucuresti la Tarom si i-au cerut sa completeze, printre altele, CNP-ul si valabilitatea pasaportului. Eu am cumparat de f multe ori bilet on line la diverse companii dar nimeni nu a cerut asa ceva. Ingrozitor!
Unul din indiciile de identificare a statului poliţienesc este obligaţia impusă cumpărătorului de a produce CNP în documentul de schimb comercial. Inclusiv în tranzacţii mărunte, cum ar fi cumpărarea unui bilet de avion.
Tarom tocmai a scăpat de un manager austriac, palid garant al legalităţii activităţilor companiei. După ce ultimul obstacol în calea nelegiuirilor a fost doborît, statul de rapt e liber acum să folosească datele cu caracter personal ale pasagerilor, pentru a se reproduce pe cale electorală.
S-ar putea ca Miha şi eu să fim paranoici, dar asta nu ar fi decît efectul direct al opoziţiei coropişniţei cu trei antene la efectuarea recensămîntului populaţiei din toamna anului 2011. Atunci, Dr. Plg. Victor Ponta era trompeta naţional-socialiştilor, cerînd verbos ca oamenii să nu divulge CNP în faţa recenzorilor autorizaţi. În solida lor shizofrenie, socialiştii obstrucţionează un organ respectabil al statului, dar ceiaşi naţional-socialişti colectează date cu caracter personal din raporturile comerciale ale statului cu aceiaşi cetăţeni. Răul a fost comis odată cu nemernicul îndemn. Acum, cetăţenii se află în insecuritate totală.
Ca măsură preventivă, le propun tuturor cetăţenilor români ce zboară internaţional, să boicoteze compania Tarom. N-are decît să crape.
▲ Magnitudine Richter 10,0
Pentru că tot e la modă Apocalipsa, vă dau o veste bună. Se poate imagina cu oarece realism, chiar şi un cutremur de M10. Nu neapărat cu o punctualitate aşa de mare cum o preziseră tele-profeţii, dar posibil mai puternic decît cel mai tare cutremur înregistrat, vreodată de om (Chile 1960 – M9,5).
Cum s-a ajuns la cifra acesta?
Legenda *) spune că tăria prezumată a unui cutremur este dată de lungimea faliei de-a lungul căreia a avut sau va avea loc. O falie de peste 18Km lungime este proba cel puţin a unui cutremur de M7,0. De pildă zona de subducţie din largul Sumatrei are vreo 800Km lungime. Vă daţi seama că acolo cutremurele de M9,0 nu ar fi o surpriză. Chiar anul acesta, în aprilie, fu unul de clasa M8, ce dură aproape cinci minute. Şi doar compunerea în contratimp a oscilaţiilor a salvat coastele învecinate de un ţunami dezastruos. Seismul catastrofal din estul Japoniei (11 martie 2011) însă, a născut un ţunami-călare-pe-ţunami ce a măturat totul în cale.
Aşa cum explicam cu altă ocazie, tensiunile punctuale nu pot elibera energii oricît de mari, deoarece asperităţile ce duc la acumularea lor au şi duritate şi rugozitate limitate. Problema apare la conjugarea tensiunilor din mai multe asperităţi, eliberate deodată, sau în cascadă, la interval de secunde. Nu e greu de intuit că un front lung al discontinuităţii telurice va găzdui mai multe asperităţi decît unul scurt. Asta se traduce printr-o rezultantă a magnitudinilor punctuale mult mai mare la falii lungi de sute de kilometri. Ca fenomen secundar, la intensificarea activităţii seismice pe termen mediu**)
Şi acum, noutatea: în nordul Pacificului, a fost inventariată o falie lungă de 8.800Km, cu decalaj mediu relativ de 20m. Ceea ce reprezintă un izvor imens de tensiuni. Cutremurele din Kamciatka, I-le.Aleutine şi Alaska sunt cunoscute ca fiind puternice. Acum se cunoaşte şi linia de fractură ce le uneşte. La simulare, un cutremur de M10,0 a reieşit că va avea o durată de între 20′ şi 1h. La durate atît de mari, structurile metalice cedează de oboseală. Iar Pacificul va arăta ca un iaz în care 10 basculante descarcă simultan bolovani.
–––––––-
*) e vorba de legenda hărţilor tectonice.
**) În Japonia, anul 2011 a fost dpdv seismic de aproape patru ori mai activ decît media multianuală.
★ Plutocraţia, izvor de moravuri
Una din misiunile mediilor de informare este să promoveze interesul public. Reclamele de interes public – iar reclama electorală este de interes public – nu se cuvine a fi plătite sub nicio formă. Costul lor poate fi însă dedus la bilanţul contabil, cu condiţia să ca ele să fi respectat principiiile statului de drept, anume, echitatea, sub forma egalităţii de şanse. Asta înseamnă că orice reflectare a manifestărilor electorale (clipuri, dezbateri, ştiri etc.) trebuie să fie riguros egale în acelaşi segment de timp, pentru toate formaţiunile politice, indiferent de relevanţa şi de popularitatea lor.
O revoltătoare pagină de pe saitul Antenei 3 conţine afişat tariful pentru servicii de promovare electorală. Ceea ce e strigător la cer este că CNA a consimţit la instituirea reclamei electorale pe bani:
„In conformitate cu art.5, alineatul 4 din Capitolul II – proceduri preliminare din Decizia CNA nr.738 privind principii de desfasurare a campaniei electorale pentru alegerea Camerei Deputatilor si Senatului, prin intermediul serviciilor media audiovizuale, punem la dispozitie tuturor competitorilor din alegerile parlamentare tarifele pe emisiune si pe unitatea de timp ale Antena 3:”
Întregul mecanism de contractare şi decontare contrazice definiţia partidelor politice ca persoane-juridice-de-drept-PUBLIC. Astfel, o entitate privată ce are misiunea de a promova interesul public, devine vector de promovare a intereselor strict private, din moment ce singurul criteriu de promovare este banul, iar nu interesul public pur şi simplu. Ceea ce e anticonstituţional. CNA, apendice (la fel de infect) al plutocraţiei, este în consecinţă anticonstituţional.
Ne dăm seama că, în subsidiar, plutocraţii vremii inculcă în public ideea că, dacă ai bani ai şi puterea politică. Dacă, nu, miroşi a prost. Manelele contemporane reflectă fidel mizeria morală produsă de cleptocraţii României.
★ Dan Voiculescu a violat o japoneză de 41 de ani din Hiroşima
Pe 4 iulie am trimis la Parchet un denunţ penal pe numele a doi deputaţi recalcitranţi (găsiţi de ANI incompatibili, apoi declaraţi incompatibili de către ÎCCJ). Denunţul nu a făcut valuri la data publicării. La vreo patru săptămîni de la începerea sesiunii parlamentare, Antena 3 s-a trezit să mă execute din nou în efigie. De data asta, pe tema atitudinii faţă de trîntorii incompatibili reclamaţi la Parchet. Sigur, A3 m-a înjurat pe mine în loc să constate gravitatea nesimţirii parlamentare. Nu stau acum să analizez de ce tocmai pe 29 septembrie, la aproape trei luni de la publicarea denunţului şi la mai bine de două luni de cînd secretariatul Camerei primise documentaţia de la Parchet s-a „autosesizat” la comandă Oana Stancu. Mă voi referi doar la zbîrca colaterală, impardonabilă pentru un jurnalist cu ifose de BBC. Anume, la publicarea unei fotografii în care apăream alături de soţia mea. Iată imaginea denaturată de mine:
A3 a publicat-o explicit.
Chiar dacă Oana Stancu avea o slăbiciune (pihanalizabilă) pentru acea fotografie, obligaţia unei organizaţii mass-media era (şi prin lege, şi prin statut, şi prin recomandările CNA) de a ascunde partea ce aparţine unei persoane fără legătură cu subiectul. A3 nu a făcut-o. Trustul Intact va plăti.
Ca o primă măsură, soţia mea a trimis o scrisoare recomandată, cu următorul conţinut:
(de aici în jos, scrisoarea)––––––––––
Către reprezentantul legal al postului TV Antena 3 – reclamaţie de la:
Kubota Misa – Japonia 〒730-0028 Hiroshima-shi, Naka-ku, Nagarekawa-cho, 6-12 Baru biru 5F L@Marius
tel: +81-82-240-0237
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Hiroşima 15 octombrie 2012
Stimaţi domni,
Este prima scrisoare pe care v-o adresez. Depinde de dumneavoastră ca ea să rămînă prima, sau va fi totodată şi ultima.
Postul TV pe care (sper) cu onoare îl reprezentaţi, în emisiunea Exces de putere, din 29 septembrie 2012, între orele 20:00 şi 20:07, în 3 rînduri, însumînd o expunere de 2-3 minute, a difuzat portretul meu, la dimensiuni ce nu lasă loc de dubiu privind particularităţile fizionomice. În acel context, în care se discutau chestiuni pseudopolitice de interes meschin, balcanic, difuzarea fotografiei unei femei de naţionalitate japoneză este un abuz multiplu. Oprobriul contrafăcut, emanat de persoanele din platou, îmi provoacă şi acum, un disconfort profund, frate cu greaţa, şi o stare de anxietate.
Totul ar fi fost în limitele tolerabilului dacă imaginea chipului meu ar fi fost de interes public, sau contextul ar fi fost unul pozitiv. Nu în ultimul rînd, dacă producătorul mi-ar fi cerut în prealabil permisiunea pentru publicarea ei.
Întrucît postul Antena 3 a folosit în mod abuziv o imagine ce îmi aparţine, publică, dar cu circulaţie restrînsă, vă rog să conştientizaţi litigiul pe care l-aţi iscat.
Ţinînd seama de agresiunea la care am fost supusă prin nesocotirea, de către postul Antena 3, a unora din drepturile mele fundamentale, mă consider îndreptăţită să vă propun două căi alternative de reparare a prejudiciului. Una, morală, cealaltă, materială.
Propunerea 1 (P1): În urma consultării cifrelor de audienţă pe luna septembrie – publicate de Kantar Media pentru postul Antena 3 – pe plan naţional, reprezentaţi al treilea post generalist, şi primul de ştiri, (6,7% în mediul urban). Rotunjind în sus, prejudiciul moral se cere reparat în 7 module identice, după cum urmează:
Postul Antena 3 se obligă să producă şi să difuzeze, pe cheltuiala sa, un cadru static, pe fond negru, cu litere galbene, robuste, lesne lizibile, ce se vor întinde pe 70% din aria ecranului, cu următorul text:
„Postul Antena 3 regretă difuzarea, în emisiunea sa Exces de putere, din 29 septembrie 2012, a unei imagini reprezentînd-o pe Misa Kubota, de cetăţenie japoneză, soţia cetăţeanului român Marius Mistreţu.
Antena 3 recunoaşte că imaginea nu avea nicio legătură cu interesul public, iar difuzarea ei abuzivă reprezintă o regretabilă abatere de la codul deontologic al postului Antena 3.”
Textul va fi însoţit de corespondentul său sonor, recitat pe un ton neutru, de către o voce femeiască.
Data difuzării: sîmbătă 17 noiembrie 2012. (între orele 00:00 şi 23:59)
Durata cadrului: 20 secunde, difuzat de 7 ori în aceeaşi zi.
Cadenţa: o difuzare la fiecare 3 ore.
Antena 3 se obligă să plătească difuzarea aceluiaşi modul repetitiv, la aceeaşi dată, cu aceeaşi cadenţă, în aceleaşi condiţii audio-vizuale, pe unul din posturile concurente: B1TV sau ProTV.
Condiţiile grafice şi audio, data, durata şi schema de aplicare a reparaţiei morale, nu sunt negociabile. Aveţi de ales doar între a aplica întocmai scenariul propus, sau a refuza.
Propunerea 2 (P2): În cazul în care conducerea postului Antena 3 nu va accepta să execute, în beneficiul meu, reparaţia morală, în condiţiile de la P1, vă rog să îmi comunicaţi prin: da sau nu, dacă sunteţi gata să negociaţi o compensaţie materială, desigur, într-un cuantum mult mai mare decît costul angajat de reparaţia morală.
Termene Oricare dintre propunerile de mai sus rămîne deschisă şi aşteaptă de la dv. un răspuns scris, pînă la 2 noiembrie 2012, data Poştei. Depăşirea termenului, sau lipsa unui răspuns, echivalează cu refuzul dv. total.
Îmi rezerv dreptul de a (im)pune şi alte termene, (altminteri rezonabile) pe parcursul negocierii, în cazul în care ea va avansa.
Confidenţialitate Întregul conţinut al scrisorii de faţă este confidenţial. Difuzarea oricărei informaţii din document pe durata negocierii, echivalează cu refuzul dv. de a negocia, va atrage dublarea cuantumului pretenţiei de compensaţie materială şi anularea definitivă a P1. Orice obrăznicie din partea dv. va avea drept consecinţă întreruperea comunicării.
Date suplimentare Pentru cerinţa de la P1 nu aveţi nevoie de mai mult. Pentru P2, toate la timpul lor.
Cu stimă,
KUBOTA Misa [sigiliul personal]
Plicul ce însoţeşte scrisoarea de faţă este parte integrantă a documentului.
(traducerea: Marius Mistreţu)[sigiliul personal]
(pînă aici, scrisoarea) ––––––––––––––––
Pentru toma-necredincioşi, am păstrat toate urmele adulmecabile. Antena 3 nu a răspuns. Ieri se împlini termenul acordat pentru reparaţia de natură morală şi totodată expiră şi durata de confidenţialitate.
Ce va urma? Va urma o nouă scrisoare, „mult mai oficială”. Din ea va lipsi propunerea de reparaţii de natură morală. Caducă, din moment ce A3 îşi dispreţuieşte victimele şi nu-şi recunoaşte omeneşte nemernicia. Va fi interesant. Staţi pe fază.
Pentru posteritate, ataşez lista puicuşorilor din platou. Niciunul nu a sesizat ilegalitatea comisă de Antena 3.
Petre Roman
Pavel Abraham
Dan Şova
Oana Stancu
Robert Veress
Toţi participanţii la linşajul mediatic aveau cunoştinţele necesare sesizării ticăloşiei comise de Antena 3.
● Acum e momentul să le faceţi viaţa grea
Azi, am observat o creştere uriaşă a hiturilor cu semnificantul: „pasaport romanesc” şi cu alte chestii care denumesc documente ce atestă dreptul la existenţă*). Românii din Canada par a fi cei interesaţi.
Bănuiala mea este că mulţi căpşunari (şi asimilaţi căpşunarilor) au paşaportul expirat, dar vor să meargă la vot. Sfatul meu este să se prezinte cu el expirat. Pentru detalii, recomand manualul de luptă, intitulat Scrisori către Florica.
––––––––––
*) spre deosebire de maidanezi, de balene şi de alte animale simpatice, omul nou găseşte firesc să nu îşi poată exercita drepturile fundamentale negative dacă nu arată buletinul sau dacă îl are expirat. Asta, pînă cînd politicienii vor găsi de cuvinţă să ne crotalizeze pe toţi, ca pe maidanezi.
● Ce sunt consiliile, autorităţile şi agenţiile naţionale şi ce viitor pot avea?
Încă de cînd s-au înfiinţat feluritele consilii, agenţii şi autorităţi naţionale, ele sunt supuse presiunilor politice mai mari sau mai mici. Nemulţumirea faţă de eficacitatea lor este aproape unanimă. Într-un fel, nemulţumirile sunt îndreptăţite, dar nu pentru că deciziile organismelor nejudiciare afectează drepturi fundamentale, sau pentru că componenţa lor este decisă şi influenţată politic, ci doar pentru motive ce ţin de un principiu simplu: unicitatea Justiţiei.
Încă de cînd CNSAS a fost edentat de către avocatul Sergiu Andon prin obiecţia de neconstituţionalitate admisă de CCR, mi-am pus problema relevanţei consiliilor, agenţiilor şi autorităţilor similare. Cele mai multe decizii ajung finalmente la instanţa supremă. Iniţial m-a cuprins un sentiment de disperare, însă ulterior am căutat în minte o soluţie de valorificare a situaţiei. În sensul standardizării procedurilor de contestare. Lucru ce ar simplifica screening-ul în Justiţie. Vom vedea cum.
Este adevărat că majoritatea agenţiilor, consiliilor şi autorităţilor se comportă ca entităţi ce administrează Justiţia. Lucru ce într-un fel poate fi asimilat cu instanţele extraordinare, interzise expres de Constituţie. Cu toate astea, pe măsură ce numărul contestaţiilor se soluţionează în instanţă creşte, situaţia poate fi ameliorată. Există deja o jurisprudenţă ce poate fi valorificată şi îmbogăţită în folosul, atît al agenţiilor, consiliilor şi autorităţilor cît şi al sistemului judiciar. Astfel, dacă o speţă similară sau identică în esenţă a fost soluţionată de ANI, să zicem, iar ulterior, la contestare, s-a dat o sentinţă definitivă în sensul validării deciziei ANI, orice contestare poate fi în viitor respinsă de Justiţie.
Spuneam mai sus că prin natura lor, agenţiile, consiliile şi autorităţile nu se pot substitui Justiţiei, dar nimic nu le opreşte să reglementeze în baza jurisprudenţei.
Un CNA buimac, corupt, dacă nu va înţelege care îi este rolul social, mai devreme sau mai tîrziu va fi reglementat dinafară. Aceasta este o ameninţare şi totodată o recomandare.
Dacă, de pildă, o instanţă decide ca o organizaţie de media să urmeze o anume cale de îndreptare a respectului pentru interesul public, iar CNA este desemnat prin decizie judecătorească să urmărească planul de corijare, este în avantajul CNA să urmeze întocmai decizia judecătorească. Odată cu internalizarea deciziei judecătoreşti însăşi responsabilitatea decizională a CNA scade. Creşte în schimb responsabilitatea executivă.
În primii ani de la înfiinţare e firesc ca numărul contestaţiilor să fie mare. Dar este nefiresc deja vu-ul din instanţe. Dacă nu se va internaliza jurisprudenţa în materie, lucrurile nu se vor îndrepta. În stadiul actual, este important ca judecătorii să arate creativitate în întocmirea sentinţelor, pentru a-şi face în viitor viaţa uşoară. Popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă.
Avantajul este evident. Prin asimilarea jurisprudenţei specifice, agenţiile, consiliile şi autorităţile naţionale vor înceta să mai fie organe nejudiciare, ci vor deveni organe parajudiciare, ca mediatorii sau ca poliţia. Odată convertit de facto statutul lor, aproape că nu va mai conta felul în care membrii sunt desemnaţi. Presiunile politice vor fi zădărnicite de către cazustică şi în final vor dispărea.
● Partidul Parlamentului
Se schimbă bulibaşa chinezilor. Totul merge după grafic. Congresul partidului unic va scoate în 10 zile un nou bulibaşă. Ascultînd ce zicea colaboratorul NHK-radio, o profesoară de la universitatea Keiyo, ce descria la un moment dat corupţia din China, am avut o mică revelaţie: partidul unic continuă să conducă şi Rusia, dar şi România. (Nu vă uitaţi aşa la mine.)
Actualul establishment politic este un mănunchi de aripi ale partidului unic. O dovedesc multe fapte.
Enumăr: pragul electoral indecent de sus, condiţia teritorială şi numerică (25.000 de membri) la înfiinţarea partidelor politice, opoziţia la instrumentarea votului prin corespondenţă *), nonşalanţa cu care migrează parlamentarii intraparlamentar, taxele de protecţie şi şpăgile transpartinice, reproducţia biologică a sistemului**), monopolul asupra resurselor naturale şi utilităţilor, insistenţa cu care Parlamentul loveşte în celelalte instituţii ale statului, proclamarea pînă la saţietate a legitimităţii unice a Parlamentului, de către agenţii de propagandă din studiourile TV, acapararea tuturor mijloacelor de informare în masă de către establishment. Aşadar, sectarism şi lupte intestine. Exact ca în Partidul Comunist Chinez. Restul e faţadă.
Putem liniştit denumi actualul sistem politic: Partidul Parlamentului. Un partid lipsit de idealuri, dar foarte bănos. Şi atotputernic. Ceea ce e mai înfricoşător este că în România se poate fura, minţi, abuza, eventual ucide, fără ca Constituţia să prevadă în mod expres proprietatea socialistă şi partidul unic.
Vreţi soluţii? Nu am. Dar putem să le scoatem pe nas, cu orice ocazie ticăloşia. Nu numai în campanii electorale. Permanent. Luaţi la puricat toate barierele enumerate mai sus şi înebuniţi-i pe toţi, repetîndu-le atît în ţară, cît şi în UE, că doriţi opusul lor. Va fi o gherilă de uzură.
–––––––––
*) partidul unic are oroare de electoratul pe care nu îl poate coerci, intimida, sau momi.
**) Mulţi membri actuali ai elitei partidului comunist chinez sunt beizadele ale vechilor elite.
▲ Pensia de boală va fi eradicată
În buletinul radio NHK de azi, de la ora 6 dimineaţă, am aflat că, în maximum 10 ani, statul va desfiinţa sistemul de pensii de boală şi de invaliditate. Desfiinţarea fondului va avea loc în două etape. Una de 5 ani, după care agenţii economici nu vor mai participa la constituirea fondului, iar cea de-a doua, de alţi 5 ani, la capătul cărora, întregul sistem va dispărea.
Japonia cheltuieşte actualmente 12 md.USD pe pensii de boală. În ultimii ani însă, capacitatea sectorului de producţie de a acoperi necesarul de bani, a scăzut la mai puţin de 50%. Restul fiind bani de la buget. Pe lîngă sustenabilitatea proastă, sistemul generează, ca peste tot, inechităţi flagrante. De aceea va fi desfiinţat definitiv, urmînd ca fiecare angajator să îşi constituie propriile fonduri, prin poliţe nenominale, încheiate cu companiile private de asigurări. Cuvîntul de ordine este: „jikosekinin” – răspunderea personală.
● Cînd „prefraudarea” lui Pârvulescu are sens
Cu ani în urmă rîdeam de un stareţ de ONG, în fapt, un agent electoral al curentului etatisto-mafiot ce ţine captiv statul român, un anume Pârvulescu, cînd acesta a lansat ineptul termen „prefraudare”. Se petrecea tot într-un context electoral. Întîmplător, acelaşi agent este şi unul dintre autorii scîrboasei legi electorale în vigoare azi. Dar să revenim. Să reţinem licenţa „prefraudare” şi să o căutăm conceptual în mediul înconjurător. O găsim pe stadionul Naţional Arena în după amiaza zilei de 17 octombrie 2012, la dezgustătoarea şi megalomana demonstraţie de forţă a USL. Lansarea candidaţilor înainte de lansarea candidaţilor şi de începerea campaniei electorale. Un fel de întărîtare de 3 milioane de euro a taurului.
De ce, „prefraudare”? Păi, să vedem ce zice legea 35/2008 actualizată:
Selectez definiţiile cu oarece valoare epistemică:
Art.2.
(13.) campanie electorala – perioada in care competitorii electorali desfasoara activitati de propaganda cu scopul de a-i determina pe alegatori sa isi exprime voturile in favoarea lor;
(25.) perioada electorala – intervalul de timp care incepe la data aducerii la cunostinta publica a zilei alegerilor si se incheie odata cu publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a rezultatului scrutinului. Perioada electorala cuprinde intervalul de timp dintre data aducerii la cunostinta publica a zilei alegerilor si data inceperii campaniei electorale, campania electorala, desfasurarea efectiva a votarii, numararea si centralizarea voturilor, stabilirea rezultatului votarii, atribuirea mandatelor si publicarea rezultatului alegerilor in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;
(30.) fraudă electorală – orice acţiune ilegală care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor şi încheierii proceselor-verbale şi care are ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral;
Observăm două intervale de timp: campania electorală şi perioada electorală. Campania electorală este întotdeauna parte a perioadei electorale. Să vedem cam cît din perioada electorală e ocupată de campanie. Aflăm la articolul 7:
ART. 7
(1) Aducerea la cunoştinţă publică a datei alegerilor se face cu cel puţin 90 de zile înainte de ziua votării prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului privind data alegerilor.
(2) Campania electorală începe cu 30 de zile înainte de ziua votării şi se încheie cu 24 de ore înainte de momentul începerii votării.
Aşadar, perioada electorală este de cel puţin 90 de zile, în timp ce campania nu poate depăşi 29 de zile, dar este întotdeauna inclusă în intervalul perioadei electorale. Să vedem acum ce e permis în campania electorală:
ART. 37
(1) În campania electorală, candidaţii, partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, cât şi cetăţenii cu drept de vot au dreptul să-şi exprime opiniile în mod liber şi fără nicio discriminare, prin mitinguri, adunări, utilizarea televiziunii, radioului, presei
scrise, a mijloacelor electronice şi a celorlalte mijloace de informare în masă.
Deducem că, dacă toate activităţile enumerate în 37(1) sunt permise în campania electorală, ele sunt în mod necesar interzise înafara intervalului de 29 de zile ale campaniei. Şi e firesc aşa. Nu poţi desfăşura acţiuni electorale înafara perioadei de campanie pentru că se cheamă că furi din start.
Ar fi ca şi cum, starterul unei curse de alergare ar zice:
Pe locuri… fiţi gata… băieţii de pe culoarele: unu, trei şi şapte: start!
Se cheamă că arbitrul îi lasă pe cei trei să fure din start. Ceea ce, nu numai că e imoral, dar încalcă principii fundamentale ale statului de drept, ca de pildă egalitatea de şanse. Sunt convins că unii jurişti profesionişti ar găsi şi alte strîmbătăţi pe care un om cu o doză medie de bun simţ le simte doar în jugulară. Chiar şi atunci cînd vede afişe electorale de dimensiuni nesimţite, puternic dezechilibrate, emisiuni electorale înafara perioadei de campanie, de asemeni, puternic dezechilibrate.
În concluzie, pe 17 octombrie 2012, „prefraudarea” ne-a umilit revărsată din piepturile a 75.000 de electori gata corupţi. Pînă cînd vom tolera nemernicia actualului cartel politic?
Vreţi să vă spun care sunt responsabili de călcarea în picioare a demnităţii noastre în chestiunile electorale?
Avocatul Poporului, că stă cu curul pe cămaşă, deşi îl calcă şi pe el pe nervi afişajul electoral atît în spaţiul stradal, cît şi în timp (înafara campaniei electorale). Dar AvP nu este avocatul nostru, ci al cartelului politic. Pentru că din banii furaţi de cartel îşi suge salariul baban.
Autoritatea Electorală Permanentă, dacă nu ar fi constituită din persoane tembele, ar putea fi un factor activ în ameliorarea legislaţiei electorale:
ART. 65 (1) Autoritatea Electorală Permanentă exercită următoarele atribuţii principale în
intervalul dintre două perioade electorale:
i) asigură, în limita competenţelor sale, aplicarea unitară a dispoziţiilor legale
referitoare la organizarea alegerilor;
j) elaborează studii şi propuneri vizând îmbunătăţirea sistemului electoral, pe
care le dă publicităţii şi le prezintă autorităţilor publice, partidelor politice, precum şi organizaţiilor neguvernamentale interesate;
l) elaborează materiale şi programe de informare şi instruire a alegătorilor asupra
sistemului electoral românesc şi asupra respectării deontologiei electorale şi
asigură popularizarea acestora;
t) elaborează proiecte de acte normative pentru îmbunătăţirea şi perfecţionarea
sistemului electoral românesc, pe care le supune Guvernului spre analiză şi
exercitare a dreptului de iniţiativă legislativă;
V-a bătut careva la uşă să vă întrebe dacă sunteţi mulţumiţi de ţigănia electorală a membrilor cartelului politic? Desigur, întrebarea are răspuns previzibil.
Parlamentul. Deşi este format din reprezentanţi, chipurile, ai poporului, nu s-a învrednicit nici măcar să republice legea 14/2003, ce citează articole constituţionale caduce sau cu adresa schimbată între timp. Cartelul nu este interesat să îşi facă viaţa grea, pentru că ştie că va fi măturat de prima măsură de relaxare a drepturilor politice, scăpată în folosul omul de rînd. În schimb, cartelul vă poluează cu ţigănia audio-vizuală pe întreaga perioadă electorală. Aşadar, nu numai că vă îndobitoceşte, dar vă şi „prefraudează”.
Bonus:
Legislaţia electorală japoneză este foarte strictă în chestiunile de propagandă electorală. Echitatea şi egalitate de şanse sunt virtuţile ce transpar din simpla vizualizare a manifestărilor electorale. Propaganda se poate desfăşura numai în campania electorală, numai între orele 8 şi 20, numai prin afişe riguros egale: şi numeric, şi ca arie.
Doar comuniştii îşi permit să zburde megafon pe unde îi apucă, însă pe unde sunt prinşi sunt amendaţi. Pe semne, amenda este ajustată după amplitudinea gălăgiei şi numărul de propagandişti. În imaginea de mai jos, luată pe 6 octombrie, l-am surprins pe unul din viitorii candidaţi pentru Senat. Un anume Oonishi, fără şanse reale de a fi ales. Pe automobil scrie „Akahata” (sau sekki?) însemnînd steagul roşu. Poate tocmai apetenţa slabă a comuniştilor de a respecta legea face ca reprezentanţii comunişti să nu numere mai mult de 2% în Dietă. Şi acelea, locuri rezultate prin redistribuirea resturilor electorale.
Observaţi cît de numeroasă e asistenţa.
Cum să îndrepţi un senzor foto
Cu vreo patru ani în urmă am început şi eu în sfîrşit să umblu cu un SLR digital. Ceva mai tîrziu, am doborît la licitaţie încă unul, uzat. Un Sony α-300. Mă păcălii cu el. Scotea poza cu vreo 25% mai jos decît încadram. Trebuia să ţin minte că are o deviaţie de paralaxă. Nu l-am prea folosit decît atunci cînd nu aveam încotro. Şi numai la fotografii ce nu cereau mare rapiditate.
Zilele trecute însă, luai copiii, pe fiul meu şi pe încă doi băieţi de vîrsta lui, la munte. Copiii şi-au manifestat dorinţa să facă şi ei poze. Înainte de plecare, le-am pus în mînă cîte un Minolta Weathermatic (cu film) un model rezistent la tăvăleală. În timp ce le arătam cum să umble cu ele, unul dintre copii trînti cu cotul, din greşeală corpul aparatului α-300, direct pe podea. Nu m-am impacientat, nu m-am încruntat, deşi căzătura măsurase aproape un metru.
După ce copiii coborîră în faţa casei, făcui totuşi o probă cu aparatul căzut. Spre surpriza mea, deviaţia de paralaxă dispăruse. Hopa! Am redescoperit ceva util: cui pe cui se scoate. Pe semne, aparatul avusese parte de o buşitură înainte de a fi scos la licitaţie.
În autobuz, l-am liniştit pe copil, mulţumindu-i totodată pentru buşitura reparatorie. Nu prea m-a crezut el, dar, treptat, buna dispoziţie i-a revenit.
Cu vreo lună în urmă, însă, nemulţumit de (pe atunci) ţeapa cu α-300, doborîi la licitaţie încă un aparat digital. Un α-350. Ca un făcut, avea aceeaşi hibă, dar numai de vreo 20%. Încurajat de experienţa copil-cot-buf!, am pus aparatul în modul cleaning (cu obturatorul deschis, dar cu senzorul inactiv) şi, cu un beţigaş, agăţînd doar rama metalică, am încercat să îi mîn senzorul la poziţia potrivită. Am reuşit doar să îi reduc deviaţia la vreo 10%. Şi atunci, m-am supărat. I-am tras un pumn vertical în prismă.
Acum merge bine. Urmează să îi curăţ senzorul (murdar încă dinaintea licitaţiei).
Poate vă întrebaţi de ce sunt atît de gingaşi senzorii şi de ce nu stau locului.
Aparatele ceva mai pricopsite au senzorii mobili. Pe de o parte, pentru a compensa tremurul mîinii la expuneri mai lungi, pe de alta, din cînd în cînd, senzorul e pus să vibreze pentru a se lepăda de eventualele firicele de praf.
Din nou despre „principiul simetriei”
Încep cu o negaţie: Principiul simetriei nu poate fi invocat în chestiunile de drept public. A-l invoca este o pistă falsă, iar susţinătorii ei, sofişti.
Am stabilit în alt articol că teoria statului cere ca energia de destrucţie să fie mult mai mare decît cea necesară la construcţie. Altfel vom avea un stat metastabil ca apa gazoasă. Cum se destinde niţel, cum se trezeşte.
Un principiu al simetriei ar putea fi valabil la destrucţie dacă s-ar proba virtutea fundamentală: raţiunea.
Cum detectăm raţiunea? Putem? Putem. Iată cum:
Procesul de suspendare a Preşedintelui, fiind unul politic, mobilul Parlamentului poate fi deopotrivă raţional şi iraţional. Nu ştim. Dar ştim că instanţa constituţională are, prin natura sa, raţiunea, (judecata) ca virtute constitutivă. În această idee, avizul instanţei constituţionale, de fapt, compară rezultanta acţiunii Legislativului, cu textul constituţional. Un proces raţional. Dacă avizul este negativ, înseamnă că Legislativul a luat o decizie iraţională. Sigur, ştiam cu toţii asta dinainte, privindu-le mutrele schimonosite de ură. Dar instanţa constituţională înlătură dubiul.
Aşadar, din start, referendumul a fost iniţiat ca urmare a unui afect colectiv, exprimat cantitativ prin numărul de 256 de descreieraţi. În politică, afectele negative nu construiesc, ci distrug. Şi de aceea trebuie descurajate prin şicane solide. Una dintre şicane este cvorumul de participare la referendum.
Filozofia nu este diferită de cea a dreptului internaţional. Războaiele, fie ele: civile, între state, sau între alianţe de state, sunt prezumate a fi forme de manifestare politică a iraţionalului. Pentru prevenirea lor s-au inventat o serie de organisme de impunere a raţiunii. Toate conferinţele de securitate, toate organismele internaţionale de profil sunt de fapt instanţe de obiectivare a iraţionalului şi de impunere a raţionalului între state. (Eşecul lor este altă poveste.)
Acuma, la limită, statul poate fi format politiceşte chiar şi ca urmare a unei iluzii (naţiunea), a unei credinţe (religia), a unei identităţi (etnia), dar nu poate fi în mod legitim dezintegrat decît ca urmare a unui proces raţional (tratate de pace, despărţiri de catifea, decolonizări etc.).
Revenind, se poate vorbi de un principiu al simetriei la demiterea Preşedintelui, dacă, de pildă, ca în Austria, eşecul demiterii s-ar solda cu dizolvarea Legislativului (partea solubilă*). Aceasta ar fi într-adevăr o raţionalizare, prin pedepsirea entităţii iraţionale.
Aşadar, firească la o confruntare de natură constituţională este numai simetria: ori tu – ori noi. Iată, ne dăm seama de gaura din Constituţia actuală, o gaură formulată prin relaţia: ori tu – tot noi. Din start este ceva asimetric. Cum poate vorbi cineva de simetrie, cînd totul pleacă de la o a-simetrie? Pe slăbiciunea asta s-au bazat şi iniţiatorii loviturii de stat din 3-6 iulie 2012.
––––––––-
*) Nu toate adunările legislative sunt solubile. De pildă, în Japonia, Camera e solubilă, dar Senatul, nu.
▲ Mansarda arde – hidrantul e uscat
Un fapt divers, fluturat pe toate posturile TV, m-a grăbit să îmi expun viziunea despre un bun de utilitate publică: apa curentă.
Mansarda unui înalt bloc de locuinţe a ars complet. Cauzele agravante au fost: puţinătatea apei şi accesul greoi.
O trăsătură generală a noilor ansambluri de locuinţe este subdimensionarea tuturor bunurilor de utilitate publică sau chiar lipsa unora. Sigur, nu stau să caut vinovăţii, ci doar le trec în revistă.
În Voluntari şi Popeşti-Leordeni de pildă, reţeaua electrică este subdimensionată cronic. Se pare, la incidentul de azi, supraintensitatea la revenirea dintr-o pană de curent pare să fi iscat incendiul. Se suprapun: vîntul, sibdimensionarea şi lipsa redundanţei la alimentarea cu apă, precum şi drumul îngust de acces.
Dacă pentru energia electrică, vînt şi căi de acces nu am soluţii, (dar trebuie să le aibă alţii) pentru redundanţa alimentării cu apă, am.
În România de azi, cam toate reţelele de apă curentă merg în presiune mare. 5–30% din apa curentă se pierde pe reţea, din cauza bătrînelor conducte de oţel. Ceea ce e o risipă imensă. Practic, trimiţi apă curată în pămînt şi mai şubrezeşti şi fundaţia drumului. Ca să nu mai vorbim de energia specifică mare la pompare (presiune mare, rugozitate mare (provocată de depuneri şi de penele de lemn înfipte pentru a cîrpi ţeava), distanţele lungi.
Raţionalizarea reţelei constă în pomparea la presiuni mici, în ţevi de PVC.
PVC impurifică mai puţin apa. Dar nu rezistă la mai mult de 7-8 atmosfere. Ceea ce justifică o dată în plus, scăderea presiunii de transport.
În schimb, la terminaţiile reţelei se montează, în regim strict privat, instalaţii de pompare, rezervoare de zi şi rezervoare tampon pe terasă.
Ce bune ar fi fost rezervoarele (eventual interconectate) la stingerea incendiului de azi din ansamblul din Popeşti-Leordeni! La 3.500 de locuitori, cît am estimat că ar avea ansamblul, numai în rezervoarele de zi ar fi existat un stoc de cel puţin 1.000 metri cubi de apă „la botul calului”. Başca rezervoarele tampon, situate pe terase.
Locuind într-o ţară dens populată, bîntuită de calamităţi, am marele privilegiu de a observa administrarea apei. Cu următoarele…
Avantaje:
1) numărul de incidente pe reţea se reduce mult. În consecinţă, durata totală de întrerupere accidentală a circulaţiei pe drumurile publice scade enorm.(În cei 19 ani de şedere în Japonia, o singură conductă subterană spartă am văzut.)
2) preţul unitar al apei scade. Creşte în schimb cel pentru întreţinere, instalaţiile locale de pompare fiind alimentate fie din contorul individual, fie din cel destinat electrificării spaţiilor comune ale blocului (cvartalului). Creşte de asemeni costul întreţinerii (pentru curăţirea rezervoarelor şi a pompelor, de regulă, anual). Dar energia unitară totală de pompare scade, ceea ce se integrează bine în politicile europene de profil.
3) Calitatea compoziţiei chimice a apei curente se menţine pînă la consumator. Iar răspunderea pentru calitatea apei de la pompă în sus, îi revine proprietarului.
4) Creează oportunităţi de afaceri pentru producătorii de pompe, de rezervoare confecţionate din răşini armate, de termoizolaţii.
5) În rezervoarele de zi (şi eventual în cele tampon) în permanenţă, va exista un volum de apă disponibil în cazuri de calamitate sau dezastru.
6) Spaţiile staţiilor de purificare a apei pot fi folosite mai raţional, întrucît nu va mai fi nevoie de bazine-tampon atît de mari.
Dar efectul economic cel mai vizibil este:
7) Modernizarea reţelei de apă poate absorbi producţia de PVC a Oltchim pe 15 ani, şi promisiunea unei absorbţii anuale acceptabile, după.
Obiecţii ar fi doar cele legate de poziţia geografică a României. Pericolul crăpării ţevilor expuse gerului. Însă, privind imagini mai vechi din ţări cu climă temperată, am observat că, de pildă la New York, existau turnuri de apă pe clădiri. Pe semne, ele există şi azi, doar că sunt mascate cu panouri de reclamă. Dacă în New York-ul anului 1910, cu clima influenţată puternic de Curentul Labradorului, existau soluţii de izolare termică, cu atît mai la îndemînă sunt ele azi.
Am făcut un mic calcul tehnico-economic pentru a vedea cam cît din producţia de PVC de la Oltchim poate fi absorbită de modernizarea reţelei de apă curentă. Am socotit 8 milioane de locuinţe ce, în următorii 15 ani ar putea fi adaptate viziunii: presiune mică – fiabilitate mare. Am adăugat şi o raţie anuală de 50.000 de locuinţe noi.
Neavînd date statistice despre consumul specific în România, am luat una japoneză întinsă pe anii: 1955-2000.
În linii mari, consumul specific total de confecţii de PVC este între 264 Kg/locuinţă (1993) şi 353Kg/locuinţă (1999) în care intră cu o pondere mică şi ţevile electrice. Am exclus perioada dinainte de 1993, întrucît, proporţia locuinţelor alimentate cu apă era mai mic cu 4% iar consumul specific de PVC era mai departe de saturaţie.
Pe categorii, confecţiile de PVC au următoarele consumuri specifice (1999):
Ţeavă de presiune: 118Kg/locuinţă
Ţeavă antişoc: 26,7Kg/locuinţă
Ţeavă cu pereţi subţiri (pentru ape uzate şi pluviale): 208,4 Kg/locuinţă.
Dacă socotim că România are 8 milioane de locuinţe (real 8,4 milioane) din care peste 40% urmează a fi racordate pentru prima oară la apă curentă, şi un modest 250 KgPVC/locuinţă, totul eşalonat pe 15 ani, apoi adăugăm anual 50.000 de locuinţe noi nouţe, rezultă un consum anual de PVC de 146.300t.
Cine zicea că producţia de PVC de la Oltchim nu are piaţă?
▲ La CNA, birjar!
Iar m-au executat în efigie la Antena3. 🙂
Am depus adineaori o sesizare la CNA cu următorul text:
Antena 3 –
Emisiunea: Exces de putere din 2012-09-29 De la ora 19:50 încolo
Timp de 1/2 oră, atît moderatorul Oana Stancu cît şi invitaţii Adrian Ursu, Dan Şova, Pavel Abraham, Petre Roman ş.a. au proferat calomnii privind sănătatea mea mintală şi motivaţia personală a unor petiţii, sesizări şi denunţuri penale pe care le-am trimis în ultimul timp unor instituţii ale statului. Comentarii vădit răuvoitoare.
Lăsînd la o parte disonanţa cognitivă a grupului din studio, privind: existenţa fizică, actele şi faptele mele, moderatorul foloseşte, fără să mă contacteze în prealabil, şi, desigur, fără aprobarea mea, imagini publice online, dar imagini ce îmi aparţin.
Ca cetăţean obişnuit, preocupat de bunul mers al instituţiilor statului, consider că am fost supus unui tratament de demonizare, similar cu cel din şedinţele PCR, din vremuri pe care le credeam apuse.
Pentru conformitate:
http://inregistrari.antena3.ro/view-29_Sep-2012-Exces_de_putere-51.html (de la ora 19:50 încolo, pe orologiul A3)
E de notat superficialitatea Antenei3. După ce, pe 28 iunie m-a luat în colimator, m-a lăsat „nemonitorizat”, deşi denunţul e din 4 iulie, publicat şi pe blog. Pînă cînd un băiat din vreo comisie parlamentară prăfuită nu a vîndut pontul la A3, după ce Parchetul a trimis o adresă la Parlament, de partamentul „investigaţii şi calomnii” al A3 s-a ocupat de cu totul alte subiecte. Slabi jurnalişi-propagandişti mai are trustul Intact!
EDIT: Tocmai aflai cum se numea un al şaselea participant la execuţie, al cărui nume nu îl ştiam. Este vorba de un anume Robert Veress, se pare, jurnalist. Nu îmi dau seama ce fel de jurnalist, dacă nu a reuşit să găsească pe internet sfaturile date de mine co-denunţătorilor, anume, să specifice clar în denunţ datele de identificare. O investigaţie elementară, pentru a cărei lipsă aş concedia orice jurnalist.
EDIT 2
Azi am primit numărul de înregistrare de la CNA. Aplic aici hard copy după document. Am şters datele sensibile.
Alin Fumurescu
Fără buletin 
11 comments