Fără buletin

Cu ani în urmă rîdeam de un stareţ de ONG, în fapt, un agent electoral al curentului etatisto-mafiot ce ţine captiv statul român, un anume Pârvulescu, cînd acesta a lansat ineptul termen „prefraudare”. Se petrecea tot într-un context electoral. Întîmplător, acelaşi agent este şi unul dintre autorii scîrboasei legi electorale în vigoare azi. Dar să revenim. Să reţinem licenţa „prefraudare” şi să o căutăm conceptual în mediul înconjurător. O găsim pe stadionul Naţional Arena în după amiaza zilei de 17 octombrie 2012, la dezgustătoarea şi megalomana demonstraţie de forţă a USL. Lansarea candidaţilor înainte de lansarea candidaţilor şi de începerea campaniei electorale. Un fel de întărîtare de 3 milioane de euro a taurului.

De ce, „prefraudare”? Păi, să vedem ce zice legea 35/2008 actualizată:

Selectez definiţiile cu oarece valoare epistemică:

Art.2.
(13.) campanie electorala – perioada in care competitorii electorali desfasoara activitati de propaganda cu scopul de a-i determina pe alegatori sa isi exprime voturile in favoarea lor;
(25.) perioada electorala – intervalul de timp care incepe la data aducerii la cunostinta publica a zilei alegerilor si se incheie odata cu publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a rezultatului scrutinului. Perioada electorala cuprinde intervalul de timp dintre data aducerii la cunostinta publica a zilei alegerilor si data inceperii campaniei electorale, campania electorala, desfasurarea efectiva a votarii, numararea si centralizarea voturilor, stabilirea rezultatului votarii, atribuirea mandatelor si publicarea rezultatului alegerilor in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I;
(30.) fraudă electorală – orice acţiune ilegală care are loc înaintea, în timpul sau după încheierea votării ori în timpul numărării voturilor şi încheierii proceselor-verbale şi care are ca rezultat denaturarea voinţei alegătorilor şi crearea de avantaje concretizate prin mandate în plus pentru un competitor electoral;

Observăm două intervale de timp: campania electorală şi perioada electorală. Campania electorală este întotdeauna parte a perioadei electorale. Să vedem cam cît din perioada electorală e ocupată de campanie. Aflăm la articolul 7:

ART. 7
(1) Aducerea la cunoştinţă publică a datei alegerilor se face cu cel puţin 90 de zile înainte de ziua votării prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului privind data alegerilor.
(2) Campania electorală începe cu 30 de zile înainte de ziua votării şi se încheie cu 24 de ore înainte de momentul începerii votării.

Aşadar, perioada electorală este de cel puţin 90 de zile, în timp ce campania nu poate depăşi 29 de zile, dar este întotdeauna inclusă în intervalul perioadei electorale. Să vedem acum ce e permis în campania electorală:

ART. 37
(1) În campania electorală, candidaţii, partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, cât şi cetăţenii cu drept de vot au dreptul să-şi exprime opiniile în mod liber şi fără nicio discriminare, prin mitinguri, adunări, utilizarea televiziunii, radioului, presei
scrise, a mijloacelor electronice şi a celorlalte mijloace de informare în masă.

Deducem că, dacă toate activităţile enumerate în 37(1) sunt permise în campania electorală, ele sunt în mod necesar interzise înafara intervalului de 29 de zile ale campaniei. Şi e firesc aşa. Nu poţi desfăşura acţiuni electorale înafara perioadei de campanie pentru că se cheamă că furi din start.
Ar fi ca şi cum, starterul unei curse de alergare ar zice:
Pe locuri… fiţi gata… băieţii de pe culoarele: unu, trei şi şapte: start!
Se cheamă că arbitrul îi lasă pe cei trei să fure din start. Ceea ce, nu numai că e imoral, dar încalcă principii fundamentale ale statului de drept, ca de pildă egalitatea de şanse. Sunt convins că unii jurişti profesionişti ar găsi şi alte strîmbătăţi pe care un om cu o doză medie de bun simţ le simte doar în jugulară. Chiar şi atunci cînd vede afişe electorale de dimensiuni nesimţite, puternic dezechilibrate, emisiuni electorale înafara perioadei de campanie, de asemeni, puternic dezechilibrate.
În concluzie, pe 17 octombrie 2012, „prefraudarea” ne-a umilit revărsată din piepturile a 75.000 de electori gata corupţi. Pînă cînd vom tolera nemernicia actualului cartel politic?

Vreţi să vă spun care sunt responsabili de călcarea în picioare a demnităţii noastre în chestiunile electorale?

Avocatul Poporului, că stă cu curul pe cămaşă, deşi îl calcă şi pe el pe nervi afişajul electoral atît în spaţiul stradal, cît şi în timp (înafara campaniei electorale). Dar AvP nu este avocatul nostru, ci al cartelului politic. Pentru că din banii furaţi de cartel îşi suge salariul baban.

Autoritatea Electorală Permanentă, dacă nu ar fi constituită din persoane tembele, ar putea fi un factor activ în ameliorarea legislaţiei electorale:

ART. 65 (1) Autoritatea Electorală Permanentă exercită următoarele atribuţii principale în
intervalul dintre două perioade electorale:
i) asigură, în limita competenţelor sale, aplicarea unitară a dispoziţiilor legale
referitoare la organizarea alegerilor;
j) elaborează studii şi propuneri vizând îmbunătăţirea sistemului electoral, pe
care le dă publicităţii şi le prezintă autorităţilor publice, partidelor politice, precum şi organizaţiilor neguvernamentale interesate;
l) elaborează materiale şi programe de informare şi instruire a alegătorilor asupra
sistemului electoral românesc şi asupra respectării deontologiei electorale şi
asigură popularizarea acestora;
t) elaborează proiecte de acte normative pentru îmbunătăţirea şi perfecţionarea
sistemului electoral românesc, pe care le supune Guvernului spre analiză şi
exercitare a dreptului de iniţiativă legislativă;

V-a bătut careva la uşă să vă întrebe dacă sunteţi mulţumiţi de ţigănia electorală a membrilor cartelului politic? Desigur, întrebarea are răspuns previzibil.

Parlamentul. Deşi este format din reprezentanţi, chipurile, ai poporului, nu s-a învrednicit nici măcar să republice legea 14/2003, ce citează articole constituţionale caduce sau cu adresa schimbată între timp. Cartelul nu este interesat să îşi facă viaţa grea, pentru că ştie că va fi măturat de prima măsură de relaxare a drepturilor politice, scăpată în folosul omul de rînd. În schimb, cartelul vă poluează cu ţigănia audio-vizuală pe întreaga perioadă electorală. Aşadar, nu numai că vă îndobitoceşte, dar vă şi „prefraudează”.

Bonus:

Legislaţia electorală japoneză este foarte strictă în chestiunile de propagandă electorală. Echitatea şi egalitate de şanse sunt virtuţile ce transpar din simpla vizualizare a manifestărilor electorale. Propaganda se poate desfăşura numai în campania electorală, numai între orele 8 şi 20, numai prin afişe riguros egale: şi numeric, şi ca arie.
Doar comuniştii îşi permit să zburde megafon pe unde îi apucă, însă pe unde sunt prinşi sunt amendaţi. Pe semne, amenda este ajustată după amplitudinea gălăgiei şi numărul de propagandişti. În imaginea de mai jos, luată pe 6 octombrie, l-am surprins pe unul din viitorii candidaţi pentru Senat. Un anume Oonishi, fără şanse reale de a fi ales. Pe automobil scrie „Akahata” (sau sekki?) însemnînd steagul roşu. Poate tocmai apetenţa slabă a comuniştilor de a respecta legea face ca reprezentanţii comunişti să nu numere mai mult de 2% în Dietă. Şi acelea, locuri rezultate prin redistribuirea resturilor electorale.

Observaţi cît de numeroasă e asistenţa.